2,894 matches
-
scos juvelnicele din apă pline cu pește și ne-am pregătit de plecare. Din mers priveam în stânga și dreapta șoselei, lanuri de grâu, ovăz și secară, date în copt și care așteptau batozele mari și înalte ca niște girafe. La apus nori negri prevesteau o ploaie rapidă de vară. Fulgere puternice brăzdau cerul, iar tunetele puternice își stingeau ecoul în depărtări. Tăcuți, ne depănăm în minte întâmplarea de azi. Am fost treziți din visare de stropii mari de ploaie ce loveau
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
șase luni de discuții lungi, seară de seară, Înainte de culcare, despre plecarea lor la Arad, la gimnaziu, ar fi fost un sacrilegiu și o copilărie să te‑arăți acum indiferent și nerecunoscător. Afară era Încă lumină, deși soarele stătea să apună. Doar domnul Brener putea să‑l vadă de pe locul său, ca un tron, și poate‑i trecu prin minte un vers - pentru că domnul Brener iubea poezia, negustoria nu‑i secătuise, de tot, simțul frumosului - un vers despre un apus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nunților, Din zece Lune, în rampă, O foarte cerească și amplă Mătanie a Frunților! Salut de pe scară de noapte, La sceptrul seral De trei ori spiral: Al lumii râu static de lapte; Plecăciune joasă, La fața păroasă, Suptă, care ajună Apusă-n cărbunii din lună; Mătanie adâncă, Îndoită încă Norului violaceu, Fumat lung, de soare, La ziua-n vărsare, Când pipăie sufletul meu. ÎNFĂȚIȘARE "Lo! 'tis a gala night."1 Edgar Poe Pudrează râul tragic în oglindă, Cu de-amănuntul, cristalin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și-mpotrivirea Celor din urmă insule-aurii... O, moartea strălucirilor târzii Și doliul ce-nvestmîntă iarăși firea! Căci nu e loc unde să nu fi pus Temeinic gheara ta, neîndurato! Câmpia vastă ai înveninat-o Și în curând nu va mai fi Apus. Te uită, Zările se împreună. Un ocean, talazul tău cernit; - Când, Umbră, sub zenitul poleit, Te vei preface-n mistic clar de lună? DIONISIACĂ Plecați-vă, în cuget cucernic și sfios, V-o spun: e-aproape timpul, de-a pururi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ca o supremă invocare a sositului la Marea Curte a cerului și a pămîntului: "Salut de pe scară de noapte,/ La sceptrul seral,/ De trei ori spiral: / Al lumii râu static de lapte; // Plecăciune joasă,/ La fața păroasă,/ Suptă, care ajună/ Apusă-n cărbunii din lună;// Mătanie adîncă,/ Îndoită încă/ Norului violaceu,// Fumat lung, de soare,/ La ziua-n revărsare,/ Când pipăi sufletul meu" (Paznicii). ă...î Poezia lui Ion Barbu este o închinare la misterul care Naște și dă drumul în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
deasupra lor. în viața și sufletul meu acest om nu-și va mai găsi loc. Iubirea mea a încetat, ba e moartă chiar, nu numai pentru el de care se simte rănită. O singură dată a strălucit cu adevărat, ca să apună prea devreme. Acest gând și plan diabolic o stăpânea pe Angela în timp ce călătorea spre casă, otrăvind-o în așa fel încât își smulse fularul pe care Radu i-l dăruise și la care până acum ținea foarte mult, vrând să
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
să mă ocup de tejghea, În timp ce Fermín, cu manevrele lui obișnuite de echilibrist, se cocoțase pe scară În vîrful picioarelor și rînduia ultimul raft de cărți, aflat la numai o palmă de tavan. Cu puțin Înainte de ora Închiderii, cînd soarele apusese deja, silueta Bernardei se contură Înapoia vitrinei. Era Îmbrăcată ca pentru joi, ziua ei liberă, și mă salută cu mîna. Sufletul mi se umplu de bucurie numai cînd am văzut-o și i-am făcut semn să intre. — Vai, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de care mai îmbietoare. Sunt ale lui Ianachi abăgerul. Acum însă vrei-nu vrei o s-o luăm la picior până pe Ulița Hagioaiei. De acolo mai vedem noi încotro ne-or purta pașii... Odată ajunși în Ulița Hagioaiei, o luăm spre soare apune, până ce la stânga ne îmbie Ulița Brăhăriei. Bătrânul mă fură cu coada ochiului, semn că are să-mi spună ceva. Și nu m-am înșelat, pentru că îndată am și auzit întrebarea: Ia spune-mi, nu-ți amiroase a ceva mai deosebit decât
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
bine le-a făcut Sau că un geniu se va naște- Iar studiul crește cu tactul tăcut... O ființă supremă, dintre noi, ne cunoaște. * Imn Crengi subțiri cu flori albe... Spre mai sus Mă ridică din erori, Idealuri ce-au apus... Cu flori roze crengi subțiri... Isus! Flori pe zări, în iarbă flori... Spre mai sus Am trăit de mii de ori... E destul că tu te-ai dus... Flori pe zări, în iarbă flori... Isus! * [Imn] II Să dorm... Să
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
-n cartea vremii Filosoful proletar: Greve, sânge, nebunie. Foame, Plânset mondial... Pe când lasă-amurgul flăcări Pe-un final ce se anunță Pe-un decor miliardar... * Piano Și iar toate-s triste. Și azi ca și ieri- Potop de dureri. Și visul apune În negrul destin... Și vremuri mai bune Nu vin, nu mai vin, Și nici mângâieri... Și iar toate-s triste, Și azi, ca și ieri... * Mister Clavirile plâng în oraș Pe-o vreme de toamnă pustie... Și plopii plâng tot
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
din atâtea popoare, atât de diferit față de poporul român. Diferența dintre standardul de viață al australianului obișnuit și cel al românului de aceeași categorie socială nu se explică prin faptul că soarele pare să răsară în Australia în locul în care apune în România sau pentru că aici mai tot timpul e vară, sau pentru că pe lângă o climă bună există suprafețe imense de deșert pline de bogății minerale sau de petrol încă neatinse, sau pur și simplu pentru că australienii ar fi mai deștepți
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Mai mult mesteci", zice tatăl ei și adaugă: "leită maică-ti". Se culcă în camera cea mai însorită. Când au făcut casa cea nouă, tatăl său le-a spus: : Facem o casă să intre soarele în ea de cum răsare până apune", și așa au făcut-o. Închide ochii și o vede pe bunica pe lespedea de piatră din fața casei bătrânești, stând cu mâinile în poală, cu ochii uscați, un sicriu alb, ea despletită, fără ochi, îmbrăcată în rochie de mireasă, din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tânără ca Tomoe, Gaston nu prezenta nici un interes. Era ca un copac uriaș, inert, inutil. Da, pur și simplu un copac inutil. Copacul stătea în fața ei acum, privind fix la copiii care băteau mingea. Doi-trei nori roșiatici, din pricina soarelui ce apunea, pluteau într-un colț îndepărtat pe cer. Chiar sub picioarele lor, trenuri înțesate de oameni care se întorceau acasă de la slujbă, luau încet-încet viteză, părăsind gara Yotsuya. „Tipul ăsta n-are pic de minte“, gândi Tomoe. „Chiar nu e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cunoscută și nu știam de unde. Mi s-a întîmplat asta de vreo cinci-șase ori până mi-am adus aminte că erau vorbele pe care i le spusese Robespierre Eleonorei Duplay în seara dinaintea trimiterii lui la ghilotină, privind cum soarele apunea dincolo de copacii de pe Champs Elysees. Așadar, "mîine va fi timp frumos" era un avertisment. Din pricina monedelor primite înapoi se făcuse o foarte gravă confuzie în capul meu. Am început să încurc și alte lucruri. Noaptea mi se părea că aud
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Poate-or mai veni și alții, că la luat se-ndeasă toți, cu rând și fără rând. Fii cu băgare de seamă, că unii îs cam vicleni, de care tagmă nici aici, nici în altă parte nu duce lumea lipsă. Când apune soarele, oi fi și eu înapoi. LIANA: Toate s-or petrece după voia și după porunca dumitale, mamă Ilincă. ILINCA: Eu porunci nu dau, fata mea. Când te-am cules de la poarta cetății, ca pe-o sărmană fără ocrotire ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
PRINȚ: Și stelele te ascultă? REGELE: De bună seamă! Nu îngădui nimănui nesupunerea! MICUL PRINȚ: La mine acasă, dacă voiam să văd mai multe asfințituri într-o zi, îmi mutam scaunul după soare. Nu i-am cerut Soarelui niciodată să apună într-un anumit loc. Tu, fiind așa puternic, cred că poți face asta. Aș vrea să văd un asfințit. Vrei să-i poruncești Soarelui să apună? REGELE: Dacă i-aș porunci unui general să zboare din floare în floare, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o zi, îmi mutam scaunul după soare. Nu i-am cerut Soarelui niciodată să apună într-un anumit loc. Tu, fiind așa puternic, cred că poți face asta. Aș vrea să văd un asfințit. Vrei să-i poruncești Soarelui să apună? REGELE: Dacă i-aș porunci unui general să zboare din floare în floare, ca un fluture, ori unui cioban să scrie o tragedie, și dacă generalul sau ciobanul nu mi-ar îndeplini porunca, cine ar fi de vină, ei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
iar în urechi niște cercei din plastic. Răspundea privirii spasticului într-un fel care mi-a tăiat răsuflarea. Nu era atentă la mișcările smucite, îl privea în ochi. Îl iubea, pur și simplu îl iubea. Trebuia să mă grăbesc, soarele apusese, Elsa mă aștepta la cină, băusem cel puțin o jumătate de pahar din unul din teribilele aperitive ale lui Gae, speram să-i dispară efectul în timpul plimbării de întoarcere spre casă. Dar, sprijinit cu cotul de tejghea ținând zece mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Trebuie să te consult, am spus aproape strigând. I-am palpat abdomenul. Era tare ca piatra. Ea nu s-a mișcat. — Mi-e frig, a șoptit. Am privit pe fereastră, sperând ca luna să înceteze să ne lumineze și să apună în grabă. Trebuie, m-am gândit, să plecăm imediat. În momentul acela am văzut că urina, o pată caldă se întindea pe cearșaf. Mă privea fără să-și dea seama ce face, ca și cum corpul acela nu-i aparținea. Am apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
proaspete. Acei arbori domesticiți, urbani, în formație corectă, care, când nu ploua, își primeau rația de apă la ore fixe printr-o rigolă și-și întindeau rădăcinile pe sub pavajul pieței; acei copaci prizonieri ce așteptau să vadă soarele răsărind și apunând peste acoperișurile caselor; acei copaci încușcați, care duceau pesemne dorul pădurii îndepărtate, îl atrăgeau cu o forță misterioasă. În coroanele lor cântau câteva păsări, urbane și ele, învățate să fugă de copii și să se apropie uneori de bătrânii ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acea coadă de cal, cascada Uramildea. Cu cât jind îmi umplu din depărtare vederea cu răcoarea acelui torent! De cum mă voi putea întoarce în Spania, mă voi duce, Tantal eliberat, să mă scufund în apele acelea consolatoare. Și văd soarele apunând, acum, la începutul de iunie, peste contrafortul Jaizquibel-ului, deasupra fortului de la Guadalupe, unde a fost închis bietul general don Dámaso Berenguer, cel cu nehotărârile. Și la poalele Jaizquibel-ului mă ispitește zilnic orașul Fuenterrabía - oleografie pe coperta Spaniei - cu ruinele acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
la chemările căldurii fugare, vlăguita descendență nu va mai avea decât o singură femeie, un singur bărbat, care, stând în picioare printre ruine de munți, prin pădurile moarte, livizi, cu ochi sticloși te vor vedea, o, soare, peste imensa gheață apunând.“ Apocaliptică viziune, ce-mi amintește de alta, cu cât mai comică, cu atât mai teribilă, pe care am citit-o în Courteline și care ne înfățișează sfârșitul ultimilor oameni, strânși pe un vapor, nouă arcă a lui Noe, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a dat primul semn că toată lumea și-a revenit. Ministerul a dat un ordin defavorabil. Nu a mai sunat rectorii din CNR să tragă în MEN, ci căuta pile să eludeze ordinul. Atunci am știut că perestroika CDR-istă a apus și că, probabil, singura noastră șansă e să ne guverneze alții, că altminteri o luăm mereu de la capăt: ai pe cineva undeva... Nici unul din copiii ăștia nu a spus că a plecat de sărăcie. Ci fiindcă nu aveau pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
veni la olărie și-l va întreba pe Cipriano Algor cât costă figura, iar Cipriano Algor va spune că nu e de vânzare, și când va fi întrebat de ce, el va răspunde, Pentru că sunt eu. Se însera, în curând va apune soarele, când Marta veni în olărie și spuse, Am terminat, le-am pus la uscat pe masa de bucătărie. Imediat, observând lucrarea executată de tată, două figuri neterminate de aproape două palme înălțime, în picioare, una masculină, alta feminină, amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vorba: — Ce avem de Împărtășit, acest om și cu mine? Eu sunt un adorator al vieții, iar el un idolatru al morții. Eu am scris: „Dacă nu știi să iubești, la ce-ți slujește oare faptul că soarele răsare și apune?” Hasan le cere oamenilor săi să uite dragostea, muzica, poezia, vinul, soarele. Disprețuiește ce are Creația mai frumos și cutează să rostească numele Creatorului. Și Îndrăznește să făgăduiască paradisul! Crede-mă, dacă fortăreața lui ar fi poarta raiului, aș m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]