2,860 matches
-
cerul nu mai e mohorât de ploaie, ca ieri. E senin, luminos, ceea ce mă ajută să fiu mai relaxat. Silver Spring, la amiază Nick m-a așteptat la aeroport, cu mașina. În drum spre Silver Spring (lîngă Washington), unde locuiește, ara descoperit că avem multe amintiri comune, ca făgărășeni. Dar eram, cumva, amețit de drum și făceam față destul de greu conversației. L-am lăsat, de aceea, pe el să vorbească, având grijă să mă arăt interesat de tot ce spunea, ca să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și împăcările din cuplu nu se termină niciodată. — Tu de-acolo, flautistule, tu ce zici? Păi, eu mă uitam și-mi ziceam că să-mi văd de treaba mea. Cine-i de vină, a cui e vina? Greșeală! Afară! Șeală! Ară! Ală! Ară! Pe neașteptate, Hideyoshi smulse kimonoul de deasupra al lui Nene și-l azvârli ca premiu. A doua zi, familia lui Hideyoshi nu reuși să-l zărească nici măcar o clipă, deși se aflau în același castel. Pe tot parcursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din cuplu nu se termină niciodată. — Tu de-acolo, flautistule, tu ce zici? Păi, eu mă uitam și-mi ziceam că să-mi văd de treaba mea. Cine-i de vină, a cui e vina? Greșeală! Afară! Șeală! Ară! Ală! Ară! Pe neașteptate, Hideyoshi smulse kimonoul de deasupra al lui Nene și-l azvârli ca premiu. A doua zi, familia lui Hideyoshi nu reuși să-l zărească nici măcar o clipă, deși se aflau în același castel. Pe tot parcursul zilei, Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cinematografiei, una dintre cele mai mari cuceriri ale științei și tehnicii din epocă, apoi ne-a îndemnat să fim foarte atenți și disciplinați, și ne-a urat distracție plăcută. Filmul era despre combinate și lanuri de grâu, se vedeau tractoare arând și combine secerând, apoi un mare șantier de construcții, se construia calea ferată care va traversa munții, apoi metroul din capitală și un tovarăș ochelarist arătând pe o hartă unde vor fi stațiile, apoi cum se sapă tunelul subteran al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nouă lire. Dar eu și Agnes avem o problemă. „De asta se spune că sunt sculate“ îmi amintesc că i-am explicat eu. „Nu e deloc un lucru ușor. E foarte greu“. Agnes își pierde răbdarea și onorariul. Eu mi-ara scos picioarele pe geamul Boomerangului, când se aud palme grele căzând pe capota mașinii. Mi-am zis: tribunalul. Poliția de moravuri! Mi-am îndreptat gâtul. O gospodină frumoasă, îmbrăcată cu un capot se uita la noi prin geamul deschis, fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să-mi treacă prin cap că istorisirea Ioanei avea să stârnească gelozia motanului. Animalele au făcut parte din viața mea, ca și stelele, spuse ea cu însuflețire. Împărtășeam această dublă pasiune cu tata, care seara, la țară, îmi descoperea cerul, ară tân du-mi pe rând poziția astrelor, Carul Mare și Carul Mic, Steaua Polară, Luceafărul. Exista între noi o complicitate minunată când, la sfârșit de săptămână, mergeam împre ună la moșie, unde trebuia să se nască fie un mânz, fie un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
În adevăr, în Legea lui Moise este scris: "Să nu legi gura boului care treieră grîul!" Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici? 10. Sau vorbește El înadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel; căci cine ară, trebuie să are cu nădejde, și cine treieră grîul, trebuie să-l treiere cu nădejdea că va avea parte de el. 11. Dacă am semănat printre voi bunurile duhovnicești, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice? 12. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
Legea lui Moise este scris: "Să nu legi gura boului care treieră grîul!" Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici? 10. Sau vorbește El înadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel; căci cine ară, trebuie să are cu nădejde, și cine treieră grîul, trebuie să-l treiere cu nădejdea că va avea parte de el. 11. Dacă am semănat printre voi bunurile duhovnicești, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice? 12. Dacă se bucură alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
s-a întins să-i deschidă portiera. Apoi spa țiul s-a-nchis în jurul mașinii dispărute cum ai închide o revistă de modă cu obiecte fotografiate impecabil. Au rămas blocurile ude și jegoase, găurile din asfalt, oamenii prost îmbrăcați și ară tând bol navi de la intersecție. Am uitat spre ce notariat sau judecătorie mă-ndrep tam, ce întabulare aveam de făcut, și-am rătăcit vreo jumătate de oră la-ntâm plare prin locurile acelea de utopie neagră. Irina la Parla mentul european? Mare
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
exist, că eul meu în fine s-a născut. Cei mai mulți dintre noi trăim în lumea exte rioară și ne iden tificăm (o facem de la trei ani) cu imaginea noastră din oglindă. Suntem cei care sun tem. Când spunem „eu“ ducem ară tătorul spre piept: sunt corpul meu, un lucru din lumea largă. De obicei n-avem timp de introspecție și, dacă ne cău tăm conștient propria noastră ființă, o facem nu către interior, ci spre suprafața mereu schimbătoare și colorată a
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
omenirii? Ca un băiat de grec să se-ngroape ca un câne fără lumânare și fără preot // nu e decât natural? Căci ce i se poate da *** câne decât onorile * ***, ale unui cîne? Nu pompa slu[j]belor pentru Ț[ara] R[omînească]. Ca toți băieții săi ca să se grijească ca fiul d-lui Rosetti, fără preot și fără lumânare... ca cânii. Așa merită să se-ngroape o asemenea rasă de pezevenchi. ["COSTINESCU"] [1] 2275B Nu se poate sui apa fără ca
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de animale antropomorfe și cu pitici zoomorfi se asociau, uneori pe aceași pagină, cu scene de viață campestră unde vedeai reprezentată, cu o vigoare impresionantă, așa încât îți venea să crezi că figurile erau vii, toată viața de la țară: oameni care ară, care culeg fructe, care seceră, țes sau seamănă, alături de vulpi și nevăstuici, înarmate cu arbalete, care urcau cu scările pe un oraș cu turnuri, apărat de maimuțe.” Despre această plăcere păcătoasă a privirii vorbește și Jauss, pomenind de mustrarea călugărului
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
spre noi, privește ca și cum, după multă vreme, deși a uitat vechea ură, denunță totuși ceva. Din vremea când multe din toate acestea nu se întâmplaseră încă, din zilele victorioase ale gloriei, rămân plăcile de marmură ce acoperă pe toate laturile Ara Pacis Augustae de la Roma: într-un cortegiu ritual, însă familial și spontan, înaintează Augustus și Livia, senatori și sacerdoți, Germanicus, pe atunci foarte tânăr, și amiralul Agrippa, care urma să dispară peste câteva luni. Micul său fiu Lucius - ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fantezist, deopotrivă arheologic și genuin-prospectiv: un altfel de „primitivism” modern, pus într-o surprinzătoare analogie cu cazul dramaturgului irlandez John Millington Synge, „pe care poetul Yeats l-a izgonit din Parisul unde se irosea în frămîntări sterile tocmai în insulele Aram”; acolo, în contact cu „graiul, închipuirea și obiceiurile pescarilor”, talentul lui Synge și-a găsit expresia... Refuzînd deopotrivă „exclusivismul poporanist”, ruralist (clamat de tradiționaliști), și exclusivismul citadinist (clamat de Lovinescu, care - se știe - nu l-a agreat prea mult pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cineva dreptul să dea în altcineva? Tăcere. - Atunci cine și ce te obligă să stai cu el? Izbucnește nervos. Liniște întreruptă de alte dorințe. Flora vrea să-l sărute și el nu rezistă! Ajung, în sfârșit, pe plajă. S-a arat cu tractorul însă mai la margine, spre iarbă și solar nisipul este încă fierbinte. Întind prosopul, puloverul și se așază; o ține în brațe. Flora plânge și el plânge mocnit, însă nu se aude, nu se simte însă ea bănuiește
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Laur, mai ușurel, mai înalt, mai frumos și văd că nu doarme toată ziua în papuci ca tine când vine de la muncă! Uite Laur, acum< după ce pleci se culcă, mâine dimineață cu greu îl scol să meargă la treabă! - Îți arat eu Laur ! Râdea Paul dar femeia se pornise: - Lasă-l, Laure, în pace, nu-ți face probleme că acuși adoarme și ne facem de cap! - Bine, bine! replica Paul lăsându-se păgubaș, însă ai grijă de copil, că jar mănânci
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în tine Noi leac ne-avem spre nemurire. Manole te-aș reboteza, Să fiu eu Ana ta din stea, Să mă zidești cu gânduri moi, În zidul vieții de apoi... Anotimpuri Să fii simplu țăran aș vrea, iubite, Să-mi ari cu plugul arsă, inima, În primăvară să arunci semințe Ca-n toamnă să avem ce aduna. În iarnă, să mă culci în pat de paie, Să mă aduni ca pe un pui la piept Și dragostea ne fie o văpaie
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
frâul libertății am învățat să scriu. Metafora luminii blând s-a zbătut cu ochi temători Și zboară acum ca fluturi prin lanuri largi de grâu. Flacăra apei ne-a stropit pe toți când Umbre misterioase trosnesc prin Crengile copacilor ce ară pământul gol. Visul nepăsării mi s-a oprit printre nori. Privesc în jos Și mă cutremură pustietatea sufletului Înlănțuit de amintiri. Norocul agățat de spațiu zboară peste trecut. Apa s-a-necat. Vine furtuna. Rămânem noi - doi eroi. Pastel Cuprind
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu greu pustietatea și tăcerea acestor pământuri sterpe, unde, cât cuprindeai cu ochii, nu vedeai decât pietre. Ici-colo, brazde adânci, aducând cu niște arături, fuseseră săpate pentru a scoate la iveală o anume piatră de construcție. Oamenii din partea locului nu arau decât ca să culeagă pietre. Uneori râcâiau câțiva pumni din pământul strâns de-a lungul anilor în vreo văgăună, folosindu-l ca îngrășământ pentru grădinile sărace de prin sate. Țara întreagă era pe trei sferturi acoperită numai cu pietre. Orașele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
zâmbet, odată deschis, Pe patul de scânduri sleită visezi Realul pierdut pentru vis. Visează căsuța-așezată-ntre tei, Cu flori de mușcată n ferești, Măicuța în poart’așteptând pe poștaș S aducă scrisoare cu vești, Flăcăii la horă, tractoare pe câmp, Ce ară pământul mănos, Pe țața Florica și badea Cârțan, Ce-a mers la Viena pe jos. Pădurea bătrână, cu frunze căzând, Izvorul ce-l bei din căuș, Copiii, la școală, voioși se-ntrec Și fac dintr-un dâmb derdeluș. La toate
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
găsi fără să zbori pe Lună. Prietenele mele de la școala generală sunt toate măritate și au copii, iar două dintre ele sunt deja văduve de război. Toată lumea discută despre război, de parcă nu s-ar fi terminat. Preria din afara orașului este arată, fiindcă aici se vor construi case. Casele ridicate până în prezent sunt foarte urâte, vopsite în culori țipătoare și enervante. Mă fac să-mi fie dor de căsuța noastră. Știu că tu o urăști, dar pentru mine a fost un sanctuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
el o soartă mai bună, știa citi și scrie cursiv. După absolvirea Școlii de Roboți Normali, urmase un curs de calificare pentru tractoriști. Minte inventivă, Dromiket 4 reușise ca la numai o lună după terminarea cursului să facă tractorul să are singur, în timp ce el sta la marginea tarlalei și citea din Einstein. Suprafețele cu mult mai mari arate de docilul său tractor i-au atras, pe lângă invidia celorlalți roboți-mecanici, promovarea pe automobilul cu dublă tracțiune al șefului fermei. Dromiket 4 a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
broaștei și chicoteam, dar nimeni nu râdea cu mine. O clipă mai târziu, eram deja afară cu mama și mătușile mele. Eram pe parcela de grâu din mijlocul grădinii - un loc ascuns, unde erau cultivate cerealele pentru sacrificii. Pământul era arat pentru că urma să se însămânțeze după revenirea lunii, iar eu eram dezbrăcată, culcată cu fața în jos pe pământul rece. Tremuram. Mama mi-a lipit obrazul pe pământ și mi-a împrăștiat părul în jurul capului. Mi-a desfăcut brațele larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dar al unei alte vieți. Îmi arăta pânzele care fluturau în vânt sau, când nu bătea vântul, cum vâslele se mișcau în armonie. Nu-i scăpa nimic, arăta înspre orizont și înspre copaci, înspre păsări în zbor, înspre oamenii care arau pământul, flori sălbatice, o bucată de papirus care arăta ca un câmp de cupru în soarele la asfințit. Când am văzut o turmă de hipopotami, bucuria lui a fost egalată doar de cea a copiilor lui Iosif, care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o întreagă latură din acest patrulater, așa că lumina pătrundea din belșug. Pe masă se aflau două farfurii cu mâncare și pâine. O mâncare fără gust, dar cum eram flămând n-am făcut nazuri. M-am lungit apoi în pat și ara adormit de cum am pus capul pe pernă. Când m-am trezit, soarele nu mai bătea în geam. Era mult după-amiază. M-am așezat cu coatele pe pervazul ferestrei și priveam marea care se clătina luminoasă sub un cer indolent. Pescărușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]