13,013 matches
-
frumos este! Nu mă mai satur să-l privesc! spuse femeia încântată de fascinanta reptilă. Acolo, în jungla africană, ea părea a zeiță a pădurii, care înțelegea și iubea miracolul naturii, de parcă ar fi trăit în mijlocul acesteia dintotdeauna. Era zâna arborilor seculari, prințesa gingașelor antilopelor și a zebrelor tărcate, regina leilor fioroși și a girafelor gigantice... Printre tufișuri se auzi un scâncet ciudat și Violeta se îndreptă instinctiv, în acea direcție. Descoperi surprinsă, printre crengile încolăcite și în frunzele cu margini
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
frumusețea acestui act de cultură observând că cea de-a III-a ediție a devenit internațională prin participarea unor tineri talentați din Republica Moldova și Spania. Pentru mine, după cum am mai spus-o și alte ori există o lume fascinantă a arborilor; lumea văzută și cea nevăzută. Arborele, vegetația nu se naște greșit. Frumos sau urât, oricare i-ar fi forma, arborele își are tâlcul său în viață. Arborele se poate cununa cu istoria unui om, a unui neam sau poate a
,, POETICA ARBORELUI ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370437_a_371766]
-
meșteșugurile cele mai importante pe care le ține în secret. Fiecare arbore are istoria și secretul său, ca și omul. Cât de frumos este să te trezești dimineața și să-ți plimbi privirile peste o întreagă priveliște împodobită cu verdeață. Arbori mari și stufoși ce-și înalță vârfurile pe piscuri, la poala lor având tinere lăstare ce se-aștern lângă colțurile șerpuitoare ale unui râu. Ici colo, câte o casă imensă asemeni unui castel sau alta mai mică asemeni unei colibe
,, POETICA ARBORELUI ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370437_a_371766]
-
colibe ! Toată scena fiind aureolată de clinchetul păsărilor, de darurile primite și dăruite de către om, de soarele ce se arată ca o minune peste pământ. Rămâi cu mâna pe inimă și spui; ramurile felurite din petalele cromatice a frunzelor și arborilor slujesc ochilor și minții dăruindu-mi cucvintele. Din aceste cuvinte alcătuiești mii de gânduri făcând ca prin ele să devină palate de cărți de proză și poezie prin care să-ți tămăduiești dorul, durerea, uitarea și iertarea. Arborele, prin însăși
,, POETICA ARBORELUI ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370437_a_371766]
-
înalte de trei metri și a clădirilor sale din cărămidă, cu pinioane în trepte și merloane - era bijuteria arhitectonică a orașului. Ansamblul este format din trei corpuri, o curte oficială și un parc de cinci hectare, cu specii rare de arbori, dealuri artificiale, heleștee cu fântâni, statui și grotă, fiind înconjurat de un zid înalt de trei metri. În centru era situată reședința Mitropolitului, cu capela Sfântu Ioan al Sucevei. În stânga era Seminarul cu Biserica Sinodală, iar în partea dreaptă clădirea
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
viață, îmi amintesc că sunt pe munte, mai am puțin până la cabană, nu mă grăbesc să plec, e bine la umbra bătrânului prieten, stejarul. Mulți oameni vor fi găsit adăpost și răcoare de-a lungul timpului, la umbra acestor făloși arbori, sunt bătrâni, coaja este brăzdată de șanțuri adânci, mușchiul mare, crescut pe partea de nord, ne arată că stejarul meu, nu este chiar la prima tinerețe. Simt pleoapele din ce în ce mai grele, somnul vine pe furiș, mă cuprinde fără veste, ațipesc cu
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
înfiptă în nisip cînd se retrage marea, apoi urmele tale o înserare curgînd spre imensitate plină de parfumuri sălbatice și corbii care-și caută cuiburile zburînd repeziți cîte doi, cîte patru și iar cîte doi, inversul este imposibil întocmai cum arborii nu pot trăi fără rădăcini la întoarcerea de la vreo ceremonie festivă mă cuprinde dorul și cîrdurile de gîște sălbatice înșirate pe cer atît de mărunte, atît de noi. Nu împrumuta de la ziua de mîine ceea ce n-ai în ziua de
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
dragosteîmi aud bătăile inimiica o corabie înfiptă în nisip cînd se retrage marea,apoi urmele taleo înserare curgînd spre imensitateplină de parfumuri sălbaticeși corbii care-și caută cuiburile zburînd repezițicîte doi, cîte patruși iar cîte doi,inversul este imposibilîntocmai cum arborii nu pot trăi fără rădăcinila întoarcerea de la vreo ceremonie festivămă cuprinde dorulși cîrdurile de gîște sălbatice înșirate pe ceratît de mărunte,atît de noi.Nu împrumuta de la ziua de mîineceea ce n-ai în ziua de azi, spune ... XXV. LECTIO
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
apă și gheață și câte un tufiș ici și colo, mai mult ramuri uscate și dese era cam tot ce putea fi descris despre mediul înconjurător. După un drum de cîteva minute locotenentul se afla la marginea unui pâlc de arbori în mijlocul cărora se afla un mic lac. Soarele nu se se vedea nicăieri de sub stratul gros de nori cenușii. -Aproape că nu vă mai zăresc auzi locotentul vocea lui Lup Katak. -Sunt printre tufișurile astea. Drept înainte este un lac
FORTĂREAȚA – PARTEA A III- A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369261_a_370590]
-
nici un lucru care moare/ Fără ca-n mine să rămână viu.Imaginea omului nu este un lucru etern,cum nici Orașul din insula/scufundată în inima mea, /nu este etern, fiindcă edenul pentru poet este o bucurie ce o dezleagă de arborii visați.Poetul suedez Artur Lundkvist descifrează edenul în triumful deplin al tuturor energiilor disponibilităților umane:In viața noastră a pătruns ceva nou//îi zărim prin mulțime sclipirea/și trebuie să-l căutăm ne-ncetat.Starea aceasta de euforie este momentul edenic
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
Acasa > Versuri > Iubire > POEM INSOMNIAC Autor: Daniela Popescu Publicat în: Ediția nr. 1893 din 07 martie 2016 Toate Articolele Autorului Zorii Se dezbracă noaptea de stele, Luna-și duce geana altui orizont. Cântă frunza în arbori uvertura luminii! Păsările încă n-au ochi, Doar apele stau ascunse privirilor mele. Orașul cască somnoros la primele note, Începe valsul inimii, Sub insomnia ultimului gând. Respir gri-albastru, Iau luna pe umăr, Îmi leg șireturile Și pornesc spre serviciu. Apoi
POEM INSOMNIAC de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369333_a_370662]
-
mi-a fost greu să-mi zidesc o peșteră grozavă, am zis eu, nesocotind tehnicile moderne ale registrelor de suflet. Mă hrăneam cu sâmburi de vânt și beam licoare de un liliachiu artizanal, boem și rătăcit, încadrat eronat în ierarhia arborilor de elită din care izvorăsc scântei năucitoare. Îmi roteam zborul după suflul deșertului și scrijileam abanosul cu un fir de praf, să nu erodez cântecul de gardă al vulcanilor mereu agățat în umbletul stelelor prin lacuri înghețate în formă neobișnuită
SALUTUL TRANDAFIRILOR SĂLBATICI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369409_a_370738]
-
în nădejdea netăgăduită, că, poate, ai să vezi drumul în care am băut apa sfințită și-am îngenunchiat în fața altarului tău, în care-am adormit învățând... să aștept (...?) învățând să învăț! RUGĂ Adormită-n cuvânt ruga mea va porni printre arbori fără rădăcini înmugurind cu coliere-de-rouă, alături de lacrimi, în ruga primului cuvânt plecat dincolo de tine. Referință Bibliografică: Poarta de la marginea zilei... / Viorela Codreanu Tiron : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1490, Anul V, 29 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
POARTA DE LA MARGINEA ZILEI... de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369396_a_370725]
-
Oglindire > IUBIREA Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1525 din 05 martie 2015 Toate Articolele Autorului eu am iubit iubirea cu jind ca pe-un noroc ca pe un vârf de munte sădit din loc în loc cu falnici arbori mândre piscuri întinse spre înălțimi din care ape limpezi se scurg în văi blajin ..................................................................................... iubirea-i ca o torță ce arde stinsă în vânt e însăși forța vieții ce vine din adânc e darul ce împarte ce-i bun și
IUBIREA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369504_a_370833]
-
redea valorile artistice, care se adresează direct sufletelor noastre, ca sunetele armonioase ale unei simfonii de George Enescu: „Toamna-i o risipă de iubire, de flăcări/ Ce-ngroapă pământul în fluturii-frunze/și calcă alene prin stele, pe roșii cărări/ Când arborii-și ard veșmântul demuze/ grădinile zac mocnit, foșnindu-mi arame/ din frunze agonice, cu fructe-n talaz/Aduse-n miresme, răsfiră marame/ când ziua tresare și cerul nu are răgaz.” (Toamna-i o risipă, p. 33). Iată de ce, odată cu exprimarea
ION C. ȘTEFAN ELISABETA IOSIF ”ICOANELE TOAMNEI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370597_a_371926]
-
autumni frigore vesperum. La ceasul înserării, când real și crepuscul, Umbrind urzeau vremelnic un tainic univers, Când, în tăcerea ceții ce-nvăluia abisul, Visam? Era aievea? Nici azi n-am înțeles. Lumina sângerie - târziu apus de soare - Se prelingea pe arbori și picura pe drum. Eu îmi târam cu greu pașii prin satul care Se pregătea s-adoarmă sub vălătuci de fum. Izul de lapte dulce și acela de tămâie, Miros de iarbă crudă, miros de fân uscat, Și-au amintit
PRIVIGHETOAREA de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370711_a_372040]
-
salvarea a milioane de oameni în suferință. Am scris acest poem mai demult, dar cred că este potrivit acestei situații. CONDOLIANȚE FAMILIEI ÎNDURERATE PLÂNG Nori de plumb aleargă repezi, ca mânați de un blestem. Ploaia bate-n ropot geamul, desfrunziții arbori gem. Fulgere brăzdează cerul în sinistrele culori, Spre meleaguri însorite pleacă ultimii cocori. Vântul cată-n drum opreliști, printre crengile uscate, Șuierând ca un bezmetic peste-nvolburate ape. Frigul îți pătrunde-n oase, întunericul apasă. Doamna nopții și-a veciei
PLÂNG de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369768_a_371097]
-
sub gheață, Și-agață brațele-n văzduhul mut, Așteaptă-un fulg din neagra dimineață Să le deschidă drum spre absolut. Ieri seară a nins mult peste grădină, Un ger cumplit a rupt spre zori ninsoarea; Cu prima rază de lumină Arborii au scuturat floarea. Cristale pe omăt alunecau Din palme răstignite în lumină, Cu degete văzduhul scrijeleau Toți arborii din vechea mea grădină. Cu trunchiul greu și suflet nins Pomii mocnesc sub stratul de zăpadă; Când iarna crede c-a învins
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
spre absolut. Ieri seară a nins mult peste grădină, Un ger cumplit a rupt spre zori ninsoarea; Cu prima rază de lumină Arborii au scuturat floarea. Cristale pe omăt alunecau Din palme răstignite în lumină, Cu degete văzduhul scrijeleau Toți arborii din vechea mea grădină. Cu trunchiul greu și suflet nins Pomii mocnesc sub stratul de zăpadă; Când iarna crede c-a învins Rădăcinile fac vlăstari ca altădată. LUT ȘI PIATRĂ Am luat în pumni lut și-am început să-l
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
IOSIF VIORI DE OCTOMBRIE Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 1754 din 20 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Elisabeta IOSIF Viori de octombrie Se-mpodobește octombrie cu giuvaere Aprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunze În toamna desculță... Când arborii-s năluci, Și gândesc în culori visătoare, cărunte Iar luna înflorește a toamnă târzie... Iubește-mă acum, în octombrie, Când Dumnezeu pictează în roua aurie... În noiembrie, copacii rămân goi și singuri. Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze
ELISABETA IOSIF VIORI DE OCTOMBRIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368232_a_369561]
-
Cântec > ATUNCI Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1507 din 15 februarie 2015 Toate Articolele Autorului În spatele magazinului din colț am văzut dintr-odată micul tăpșan călător prin timp: o palmă de asfalt, niște borduri fărâmate, o îmbrățișare de arbori și mormane de frunze arămii îndemnându-mă să le răscolesc spre a găsi ghiocei și castane. Fără să-mi pese că din buzunare îmi zboară cheile mașinii, țigările, iPhone-ul și banii, am alergat într-un suflet către întâlnirea cu
ATUNCI de RAUL BAZ în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362720_a_364049]
-
în nădejdea netăgăduită, că, poate, ai să vezi drumul în care am băut apa sfințită și-am îngenunchiat în fața altarului tău, în care-am adormit învățând... să aștept (...?) învățând să învăț! RUGĂ Adormită-n cuvânt ruga mea va porni printre arbori fără rădăcini înmugurind cu coliere-de-rouă, alături de lacrimi, în ruga primului cuvânt plecat dincolo de tine. UN FLUVIU ANONIM Sunt un fluviu anonim, fără memorie, fără poveste... Sunt un fluviu indiferent de pasiunile pe care le mai pot aprinde pe malurile mele
6 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370142_a_371471]
-
în mișcarea universală a materiei, el își taie de fapt, craca sa universală pe care natura îl lăsase să stea atărnat fără să-i ceară nimic special de făcut. Se zice că la venirea pușcăriașilor englezi în țara indienilor erau arbori pe care cu greu îi puteai înconjura. Ba , l- a mai pus, el știe cine, să oprească cursul firesc al apelor creând spații apoase imense care nu erau la momentul prestabilit în locul firesc așezat al naturii. Da, energia lui faimoasă
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR ( MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353271_a_354600]
-
de Enea și Orfeu în călătoriile lor subpământene, creanga de aur este simbolul luminii care permite explorarea Infernului fără pierderea sufletului. În medicina tradițională, vâscul este o plantă semi-parazită, ce se dezvoltă pe ramurile unor pomi fructiferi sau a unor arbori. Sunt cunoscute efectele benefice ale vâscului în diferite afecțiuni, în special planta care se recoltează de pe măr, prun sau păr. În schimb, cel adunat din păduri, de pe stejar, de pe conifer sau chiar tei este toxic. Extractul de rămurele și frunze
CREANGA DE AUR de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353343_a_354672]
-
poți mira în voie cum de se poate trăi fără tine, te poți veseli că și tu poți fără el... acum e tot luni și așa va fi până voi rupe hârtia aceasta. ești încă liber, nicolae, poți să convingi arborii cât de aproape e susul, poți să închipui mâini nevăzute presarând flori dintr-un cozonac uriaș înaintea fericiților și nefericiților acestui oraș... Referință Bibliografică: cuvinte învărgate / Nicolae Tudor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1379, Anul IV, 10 octombrie 2014
CUVINTE ÎNVĂRGATE de NICOLAE TUDOR în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352810_a_354139]