15,741 matches
-
formă de dom, cu forma ei bondoacă de coloană grecească... Uitând cu totul de durere, am ajuns imediat la dubiță și am pornit-o cu mâinile tremurând, așa cum tremuraseră și ale Laurei Archer. Am fost norocoasă că nu m-au arestat în timp ce traversam Londra, cu cauciucurile scârțâind când luam curbele, sărind peste semafoare acolo unde puteam. Stephen mi-a dat cheile de la studio fără să se mai deranjeze să vină în persoană. Am fugit pe aleea care ducea la studio ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pentru Nat. Nu am vrut să întreb. Probabil ai fost surprinsă să auzi de mine, a spus. Am ridicat din umeri. Am avut alte lucruri la care să mă gândesc. Cum ar fi să mă asigur că nu voi fi arestată. Lucruri de genul ăsta. Soțul tău, foarte drăguț, a arătat un interes personal în cazul ăsta. Poate că ai auzit. — Da. A luat o gură zdravănă de whisky. Probabil era mai nervoasă decât părea. —L-am cunoscut foarte puțin, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Da, frate, l-am prins. Dar acum, asta e important? Asta te interesează pe tine? Din moment ce el m-a băgat în spital, da. Pentru mine e destul de important. Nu crezi? Ba da. Liniștește-te, omul e după gratii. L-am arestat atunci, imediat după ce te-a atacat. Și pe el și pe ceilalți trei. Încă mai avea la el cuțitul cu care te tăiase. Poți să-mi spui și mie cum s-au petrecut faptele? Tu ai venit să mă vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
poliție. Nu mai spune! Dar ce-au făcut? întrebă Cristi. Nu era mirat de loc. Delicvența în rândul țiganilor era foarte ridicată, așa încât o vizită la poliție nu reprezenta nimic neobișnuit. Știa de asemenea că atunci când unul dintre ei era arestat, în fața sediului secției de poliție se adunau cu toții în așteptarea verdictului. Se tânguiau căinându-l pe cel reținut și țipau în gura mare ca să audă oricine voia cât de nevinovat este acesta. N-au făcut nimic. Ăștia sunt țigani zlătari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
precipite cu o asemenea viteză. Și, mai ales, nu izbutea să priceapă cum de omul acesta, comisarul cel bătrân, șeful poliției din Baia de Sus, pe care îl știa închis în cămăruța de la parter, era la el în birou, îl arestase și acum îl interoga. Baza Pinforest-ului de la poalele muntelui era luminată ca ziua. Toate reflectoarele de pe stâlpii din colțurile împrejmuirii erau aprinse. Sclipirile roșii și albastre ale girofarurilor se reflectau peste tot. Atât pe drumul forestier cât și în interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Deva. Îi luaseră ca din oală, nu întâmpinaseră nici o rezistență când descinseseră cu o jumătate de oră mai devreme. Cu toții erau în interiorul clădirilor, fără să-și facă nici o grijă. Nici măcar la poartă nu era nimeni. Intraseră peste ei și îi arestaseră. Pe Vlad Mihailovici, îl găsiseră în biroul său, pregătindu-și bagajele. Dacă în privința reținerii nu întâmpinaseră nici o problemă, când încercaseră să-i scoată afară, lucrurile deveniseră ceva mai dificile. Erau speriați și refuzau să o facă. Le puseseră cătușele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rămână afară, ba chiar ar fi fost ideal să stea acolo, însă el trebuia neapărat să se pună la adăpost. Auzi, spuse Boris cu o voce chinuită, mi-au amorțit picioarele, nu vrei să mă ajuți să mă ridic? Gura, arestat! se răsti Pohoață la el. Cum mi-ai spus? Încetează s-o mai faci pe prostul! Dacă nu taci, îți pun căluș. Preț de câteva clipe, Boris rămase tăcut. Încerca să socotească cât timp mai avea la dispoziție. Până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
eu, perso nal, acest lucru. Olteanul rămase pe loc, zguduit de ceea ce auzise. Stătea în fața lui Godunov, cu batista pregătită. Dacă spusele acestuia erau adevărate, soarta șefului său era pecetluită. Acesta era motivul pentru care omul pe care tocmai îl arestase le dăduse cheia atât de repede și îl trimisese pe Pop acolo fără remușcări. Desigur că mai exista varianta ca prizonierul să blufeze. Voia neapărat să se urce în mașină pentru că avea acolo, pitită pe undeva o cheie de cătușe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
așa, ca să se asigure că totul este în ordine. Când vremea era frumoasă, urca și aici. Rămânea ceva timp, la umbră, meditând în liniște. Nu mai plecase niciodată din Baia de Sus. După ce Vlad și Boris, împreună cu acoliții lor, fuseseră arestați și trimiși la închi soare, se stabilise în micuțul orășel alături de familia Ilenei. Nici ea și nici socrii nu se arătaseră mirați. Dimpotrivă, cu toții se bucuraseră de hotărârea lui. Cumpărase tot Muntele Rău. Aurul pe care i-l lăsase Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a liliacului veștejit. CÎnd va interveni poliția, zona distinsă a cimitirului era deja despuiată, prădată, „de parcă trecuse un nor de lăcuste“, cum va scrie presa (Rotte Fahne va publica un articol nesemnat În care vor fi expuse atrocitățile poliției, care arestase și hăituise douăzeci de marinari). „Scoate-ți pălăria“, Îi zise Bandura interlocutorului său. Johan sau Jan Valtin (cred că așa se numea), Într-un acces de jelanie, căuta să-și redeștepte chipul Marietei. Își aminti doar trupu-i firav și zîmbetu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
3.000 de familii. în 1806 numărul bucovinenilor care s-au expatriat s-a ridicat la 20.000 de suflete. Cei care s-au simțit amenințați după răscoala din 1805, au fugit în țara „turcească” (în Moldova), alții au fost arestați, judecați și condamnați. Până la urmă împăratul a dat o amnistie generală pentru a pune capăt împotrivirilor. Dar bejeniile au continuat: mai întâi se trece în Dornele rămase în Moldova și de acolo, fie se întorceau, fie plecau mai departe. în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
familie, 6 copii - cuprinși, ca vârstă între facultate și grădiniță - pentru care muncește din greu și soția, Elena Vraciu, educatoare. Activitatea profesorului de matematică, Gheorghe Vraciu, directorul școlii din Lunca este întreruptă în mod brutal, în anul 1952, când este arestat, interogat, judecat și condamnat la 4 ani de detenție - deținut politică - la Canalul Dunăre-Marea Neagră. În condițiile de atunci, când duba neagră a securității umbla prin sate după dușmanii închipuiți ai poporului, nu era greu să cazi victimă a delațiunii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
carte dedicată celor care au suferit în temnițele comuniste. Preotul Păvăluță a suferit o primă condamnare prin Sentința din 18 noiembrie 1950, la un an de închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”, condamnare executată la Penitenciarul din Galați. A fost arestat din nou la 26 octombrie 1958, fiind învinuit de „omisiune la denunț”. În ianuarie 1959 i-a fost confiscată averea mobilă și imobilă; o „comisie” formată dintr-un ofițer de securitate, președintele Cooperativei din Lunca și o vecină (reprezenta voința
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
don Federico Flaviá i Pujades, vecinul stimat care a contribuit atît de mult la Îmbogățirea și recreerea acestui cartier, În rolul său de ceasornicar din stabilimentul situat nu mai departe de trei uși de-aici, de la librăria dumneavoastră, a fost arestat de forțele siguranței statului. Am simțit cum mi se face inima cît un purice. — Doamne Iisuse Hristoase, glosă Merceditas. Fermín pufni, decepționat, căci, după cum se vedea, șeful statului se bucura În continuare de o sănătate excelentă. Don Anacleto, deja ambalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am spune că șaptesprezece s-au apucat să înfrunte optzeci și trei, vremea bătăliilor câștigate cu ajutorul lui dumnezeu a trecut. O altă curiozitate firească ar fi dorința de a ști ce li s-a întâmplat celor cinci sute de persoane arestate în rândurile de votanți de spionii ministerului de interne, aceia care au suferit după aceea interogatorii chinuitoare și au trebuit să îndure supliciul de a-și vedea secretele lor cele mai intime invadate de detectorul de minciuni și, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
prezenta pericol, dar mâine ar putea să nu mai fie așa, ce spun eu, mâine, azi, chiar acum, în aceste ultime zile au fost infracțiuni în oraș care evident vor rămâne nepedepsite, dacă nu avem poliție, dacă delincvenții nu sunt arestați, dacă nu se fac cercetări și nu există nici procese, dacă judecătorii se duc acasă și tribunalele nu funcționează, e inevitabil să crească criminalitatea, pare că toată lumea așteaptă ca primăria să-și asume supravegherea și paza orașului, ne-o solicită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
alcoolic, Dacă-i așa, nu înțeleg, Când se va fi întâmplat, veți înțelege, Când se va fi întâmplat ce, Ceea ce este gata să se întâmple. Perplex, interlocutorul se uită în jurul lui, Dacă vă uitați după vreun polițist care să mă aresteze, spuse primarul, nu vă obosiți, au plecat toți, Nu căutam un polițist, minți celălalt, a rămas să mă întâlnesc aici cu un prieten, da, iată-l, atunci la revedere, domnule primar, rămâneți cu bine, eu, cu toată sinceritatea, dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
iar dacă dormea aici un singur polițist, era sigur și știut că și el prefera să doarmă într-unul dintre ele, niciodată în cel din centru, poate pentru că i-ar crea impresia că ar fi încercuit ori că ar fi arestat. Chiar și polițiștii mai duri, mai coriacei, iar aceștia încă nu au avut posibilitatea să arate că sunt așa, au nevoie să se simtă protejați de un perete. Al doilea adjutant, care pricepuse mesajul, se ridică și spuse, Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acestea ar fi putut fi Îndreptate de omul acela, a cărui lucrare se pregătea el acum să o curme. Poate că tentativa eșuase. Manfred și Corradino pierduseră și ei partida, dar speranța era Încă vie. Se putea Încerca. Să Îl aresteze În momentul culminant al Întreprinderii... oare nu aceasta ar fi fost adevărata crimă? Oare n-ar fi trebuit, dimpotrivă, să i se arunce la picioare, să Își pună mintea, voința și știința cu totul În slujba marii lucrări? Să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mult decât când nu e război și este nevoie de pacea civilă, altfel totul e pierdut. Nu sunt o sută de feluri de a rezolva un caz de crimă. Eu nu știam decât două: fie îl prinzi pe vinovat, fie arestezi pe cineva pe care dai vina. Ori una, ori alta. Și ai rezolvat-o. Nu e mai complicat de atâta! În ambele cazuri, rezultatul este identic pentru populație. Cel care iese prost e cel arestat, dar, în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pasă de el? Dacă crimele continuă, asta e o altă poveste. Da, e adevărat. Micuța Belle de jour a rămas singura fetiță strangulată. Nu au mai fost altele. O dovadă suficientă pentru cei care provocau agitație că cel care fusese arestat era vinovatul. Asta-i tot. Caz clasat. Pasează mingea! Ceea ce voi povesti acum nu am văzut cu ochii mei, dar asta nu schimbă nimic. Mi-a luat ani de zile să strâng firele poveștii, să regăsesc cuvintele, etapele, întrebările, răspunsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
e poate începutul sfârșitului, sfârșitul lumii lor. Așadar, un gând insuportabil. Și apoi, de ce ar fi ucis-o Destinat pe Belle de jour? Să vorbească cu ea, bine, dar de ce s-o ucidă? În buzunarele micului breton, când a fost arestat, s-a găsit o bancnotă de cinci franci care avea în colțul din stânga sus o cruce făcută cu creionul. Adălaïde Siffert o recunoscu fără dubii ca fiind bancnota pe care i-o dăduse finei sale în dimineața faimoasă. Era mania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
suntem sub jurisdicție, dumnealui e numai în vizită. Stai jos, stai jos, nu te intimida. Colegul meu o să asiste aici, cuminte. Metodele lor de interogatoriu sunt cu mult mai dure, să știi! - Aș vrea să știu pentru ce am fost arestat. - Deci, domnule Nexus... - Horațiu! - Deci în primul rând, pentru amenințare... Gabrielescu scoase scrisorile, fluturându-i-le pe sub nas. - Citez: „Și nu în ultimul rând, vreau să te întreb cine pizda mă-tii ești? Cu scârbă, spermă și căcat, Nexus”. Citez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
are impresia că nu-mi mai revin. Era posibil, la urma urmelor, șocul a fost dur de tot dacă stau și mă gândesc că am trecut în acele zile prin chestii absolut incredibile. Era cât pe ce să fiu și arestat, mă chemaseră și, după un scurt interogatoriu în timpul căruia ajunseseră probabil la concluzia că nu eram străin de chiuretajul ilegal făcut de soția mea, m-au trimis acasă să-mi pregătesc câteva lucruri. Îmi aduc aminte că m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Pune pe farfurie un terci suspect, care aduce cu grișul, și‑i acuză pe diverși politicieni SPÖ de trădare. Îl acuză mai ales pe acel personaj rău famat, ministrul socialist de Interne Helmer, care în 1950 a pus să fie arestați membrii comitetelor de întreprindere și care mai are și alte procării pe conștiință. Trecutul misterios al acestui om e acoperit cu un văl gros pe care nici măcar poliția secretă n‑a fost în stare să‑l dea la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]