17,527 matches
-
și în special Mănăstirea Sinaia de castel. Toate greutățile au fost însă învinse, mulțumită voinței energice și stăruitoare a Regelui, despre care se poate spune că a fost adevăratul ziditor al castelului. Tot Regele Carol este cel care a recomandat arhitectului să se inspire din renașterea germană.<footnote Léo Bachelin, op. cit., p. 11 footnote> Locul unde este amplasat Castelul este fără îndoială unul dintre cele mai sălbatice și poetice în același timp. Aerul este curat, apa rece, pădurile adânci. Regiunea era
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
în căsătorie pe fiica acestuia, care se dovedește o imorală; o abandonează, renunțând și la averea ei. Situația centrală din Bujoreștii revine în piesa Greșeala lui Dumnezeu, unde un tânăr ridicat de jos o cedează, din generozitate, pe fiica de arhitect unui pretendent de condiția ei. SCRIERI: Petale, pref. Al. Macedonski, București, 1891; Prima durere, București, 1906; Sângele Solovenilor, București, 1908; Calea sufletului, București, 1909; La masa calicului, București, 1911; Cum plânge Zinica și alte nuvele, București, 1914; Povestea unei odăi
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
împăratului Aurelian, și „românul țărănesc” Tatăl și fiul (1995). Scris în maniera unei narațiuni în epistole, Chemarea țărmului... este o meditație - ale cărei teme sunt iubirea, puterea, prietenia, dar și destinul romanității, în speță, al celei răsăritene - pusă pe seama scepticului arhitect român Iulius Sextus Valens, epicureul autor al scrisorilor către prietenul Aetius, funcționar român în Dacia. Volumul de versuri Dealul Melcilor - Snail’s Hill (1998), editat în versiune română și engleză, e o surpriză prin vigoarea și delicatețea celor douăzeci și unu de
TOPOLOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290229_a_291558]
-
spiritul rebel, are efectul scontat: respingându-și propriul viitor (cariera sportivă), dobândește un câștig mult mai important: refuzul în fața minciunii. În povestirile lui T. apar adesea și altfel de figuri, trăind o realitate diferită față de cea care li se oferă: arhitectul care la șaizeci de ani are o idilă cu o adolescentă pe care o meditează la matematică prin telefon (Telefonul) sau femeia de treizeci de ani, privită de tatăl și de propriul soț prin lentila suficienței, ca o ființă infantilă
TUMANIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290300_a_291629]
-
urmează Liceul Militar la Iași, absolvit în 1956, Școala Tehnică de Aviație (1956-1958) și Școala Tehnică de Arhitectură (1959-1962), face Facultatea de Filologie a Universității din București, încheindu-și studiile în 1969. În răstimp lucrează ca lăcătuș, tâmplar (1958-1959), conductor arhitect (1962-1965), redactor la „Viața studențească” și „Amfiteatru”. Din 1975 va fi șef de secție, apoi secretar de redacție la „Flacăra”. După 1989 intră redactor la „România liberă”, unde susține rubrica „Dus-întors”, iar mai târziu la „Academia Cațavencu”, semnând și rubrica
TUDOR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
, Diana (11.VIII.1955, București), prozatoare și publicistă. Este fiica Magdalenei Turconi (n. Oprea), reprezentant comercial, și a lui Tullio Loreto Giuseppe Turconi, arhitect și inginer. A absolvit Liceul „Sf. Sava” (1971-1975) și Facultatea de Limbi Străine a Universității din București (1975-1979), secția franceză-română. Va urma cursuri postuniversitare la Sorbona-Paris (1991-1992). În 1995 devine redactor la revista „22” unde va lucra până în 1997. Din
TURCONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290308_a_291637]
-
în ediții de anvergură. Studiul Mihail Kogălniceanu istoric (1974; Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române), micromonografia Mihail Kogălniceanu (1984) și ediția academică dedicată scrierilor istorice reprezintă punctul de plecare obligatoriu al oricărei noi abordări științifice a activității marelui înaintaș. Imaginea de arhitect inspirat, de constructor temeinic, într-un cuvânt de fondator al României moderne, ca și aceea de îndrumător al culturii și literaturii se configurează cu pregnanță. De o tratare similară se bucură și ceilalți doi oameni de cultură, pe care Z
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
Focșani. Potrivit unei legende din familie, strămoșii ar fi coborâtori din imperialii bizantini Lascarizi. Z. a copilărit la Focșani, unde urmează școala primară (1865-1869) și gimnaziul (1869-1873). Mediul familial, cu unchi din partea tatălui școliți în Occident, iar din partea mamei artiști (arhitectul Ion Mincu, pictorul Ștefan Mincu), îi oferă șansa unei educații îngrijite. Își continuă studiile la Liceul „Matei Basarab” din București. Începe să scrie și încearcă, fără succes, să colaboreze la „Convorbiri literare”. În 1876 își susține bacalaureatul și intră la
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
fiica profesoarei Elena-Lucia Athanasescu (n. Tenea) și a avocatului Dinu Athanasescu. Elevă a Liceului „I. L. Caragiale” din București (1955-1959), urmează tot aici o școală de arhitectură (1960-1962) și Facultatea de Filologie, pe care o termină în 1969. Lucrează ca tehnician arhitect (1962-1964), apoi la biblioteca unui liceu, iar din 1971 ca muzeograf la Muzeul Literaturii Române și redactor, mai târziu redactor principal la revista „Manuscriptum”. Debutează cu articole, în 1967, la „Contemporanul”. A colaborat la Dicționarul scriitorilor români (I-IV, 1995-2002
TANASESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290055_a_291384]
-
11 aprilie 1858, București; † 29 aprilie 1918, Iași) a fost un scriitor, orator și avocat român, Membru al Academiei Române și primar al Capitalei. Este tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei arhitect din România. Bunicul Barbu Ștefănescu Delavrancea Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme. Bunicul stă pe prispă. Se gândește. La ce se gândește? La nimic. Înnumără florile care cad. Se uită-n fundul grădinii. Se scarpină-n cap. Iar
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
intrase în declin. Își anunța intrarea spectaculoasă în scenă așa-numita „francmasonerie speculativă”. Tonul l-au dat câțiva iluștri reprezentanți ai Renașterii 12. La jumătatea secolului al XVI-lea a fost inițiat Michel de Montaigne (deși acest burghez individualist detesta arhitecții și constructorii de catedrale). Rabelais era însă un pasionat al practicilor alchimice și astrologice și al secretelor masonice. Astfel încât, prietenul său Philibert Delorme, marele mason al Franței, l-a admis pe acest speculativ în confrerie. Exemplul a fost urmat în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
loja masonică din Edinburgh, care acceptă în rândurile sale mai mulți speculativi. În 1620, un speculativ, Inigo Jones, pe care Comenius l-a cunoscut, a devenit chiar Mare Maestru al Masonilor Englezi. El era și un „maestru al lucrării” - fiind arhitect, dar și un om cultivat, un filosof pasionat de simbolistică și ezoterism. Așadar în primele decenii ale secolului al XVII-lea, masoneria era într-un alert proces de schimbare. Campionajele muncitorești de altădată se împuținau și își reduceau zilnic numărul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Francmasoneria speculativă nu era suficient de puternică și de unită pentru a putea adopta somptuosul program de reformă a lumii propus de Comenius, în centrul căruia situase reforma curriculară universală: Comenius viza unificarea Credinței cu Știința. Îmbătrânita Francmasonerie operativă, cu arhitecții și zidarii ei cam grei de cap, probabil nici nu a cunoscut proiectul pansofic; iar dacă l-ar fi cunoscut, nu l-ar fi înțeles și nu l-ar fi putut aplica. Era prea puțin „practic” și prea „pedagogic”. În
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a reformei” nu era pe deplin finisat. Din tabelul sinoptic al cărții se poate deduce acest lucru. Capitolul XIII este neîncheiat, iar capitolele XIV-XVI lipsesc complet. O „deschidere” neintenționată care însă putea fi, și ea, valorificată benefic de către realizatorii proiectului. Arhitectul descrisese exact planul Casei Europene, dar lăsa constructorilor șansa de a ridica templul în funcție de eventuale condiții și oportunități imprevizibile. Dar, chiar și în atare condiții, celor șapte volume care alcătuiesc această „Carte a Noii Faceri” Comenius le-a adăugat „a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a lucrat, a fost „penetrat” de discursul ideologic la care a fost expus întreaga sa viață. Un profesionist care observă dezorganizarea și dezinteresul generalizat, dar care nu se poate sustrage gândirii sociale dominante. Un alt caz: un foarte bine cotat arhitect, a cărui evoluție este marcată de un accident biografic („Tatăl meu a fost închis, dar nu vreau să vă povestesc despre asta”, „taică-meu era băgat prin beciurile primăriei fiindcă nu-și putea preda sau plăti cotele de cereale. Nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Pericolul se multiplica. Bâlbele, o dată apărute, atrăgeau altele. Formulările neclare generau interpretări. Frica de „șopârlele” interlocutorului îndemna, și ea, la o pândă strașnică pentru a ghici - o clipă mai devreme - ce cuvânt se va rosti. Este suficient să amintim de arhitectul Nicolae Porumbescu, autor al Casei de Cultură din Suceava, al Centrului Civic din Satu Mare și al mai multor construcții interesante, care avea o mare dorință: să comenteze, cât de puțin, despre sluțirea adusă Pieței Unirii din Iași. Deoarece știam cât
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
, Herta (5.I.1933, Cernăuți), traducătoare. Este fiica Karlei (n. Goldstein) și a lui Adolf Spuhn, arhitect. În 1946 părăsește orașul natal și se stabilește, împreună cu părinții, prin opțiunea de cetățenie a acestora, la Bacău. Urmează aici Liceul Teoretic de Fete (1947-1951), apoi la București Facultatea de Filologie, secția română (1951-1955). Va funcționa ca redactor la Editura
SPUHN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289840_a_291169]
-
6.1.2. Proiectarea centrului de calcultc "6.1.2. Proiectarea centrului de calcul" După alegerea locului de amplasare, se poate trece la schițarea machetei clădirii care să găzduiască sistemul electronic de calcul. Oricât de entuziaști ar fi proiectanții, îndeosebi arhitecții, uneori, în afara gustului lor deosebit pentru estetic, trebuie rugați să respecte și alte elemente, precum: 1. Clădirea trebuie să fie una solidă, realizată din materiale neinflamabile. Sala calculatorului central (a serverelor) se recomandă să nu aibă ferestre și pe absolut
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
reprezintă problema-cheie a securității sistemului. Conceperea programelor. Activitățile de programare trebuie să se organizeze în jurul echipelor de programare. Într-un astfel de concept, programele sunt scrise de o întreagă echipă, sub coordonarea directă a unui șef, care are rolul de arhitect al întregii lucrări, stabilind interfețele dintre modulele programatorilor din subordine. Fiecare dintre ei răspunde de o componentă bine definită din program. Toți programatorii, inclusiv șeful, transmit ceea ce au făcut unui secretar de proiect, care colectează documentația și urmărește dacă numele
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
unde și debutează, sub pseudonim, continuând să publice, în același mod, poezii, epigrame și proză la „Vremea”, „Ziarul călătoriilor”, „Adevărul literar și artistic”, „Epigrama” ș.a. Își încheie studiile la Academia de Arhitectură (luându-și licența în 1937) și profesează ca arhitect până la pensionare (1969), preocupare finalizată și în plan teoretic cu publicarea eseului Cartea proporțiilor (1981), altă lucrare, un dicționar de arhitectură, rămânând în manuscris. Editorial, debutează tălmăcind, în 1957, împreună cu Constantin Țoiu, romanul Subteranele libertății al brazilianului Jorge Amado. Prima
RADIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
de liant. În cazul al treilea însă prezintă și interes în sine, precumpănitor. Deosebită prin comportament, Sanda ocupă în virtutea funcției actanțiale un loc central în ansamblul epic, fiind axul întregii construcții. Soție a inginerului Dinu Rareș, ea îl cultivă pe arhitectul Mircea Trestian și în același timp îl frecventează pe ușuraticul Titu Monta. La fel de tandră cu amândoi, nu se dăruie total nici unuia. Rece cu soțul său, un burghez mărginit, e, în compensație, mamă exemplară, iar infidelitatea ei nu merge până la adulter
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
1914 în posesia Academiei Române. Clădirea a dobândit statutul de instituție muzeală în 1955. Manuscrise, cărți, reviste, fotografii, tablouri, obiecte personale ilustrează aspecte importante din viața scriitorului. În parcul casei se află mausoleul familiei, construit de Academia Română în 1928, după proiectul arhitectului Nicolae Ghica-Budești și pictat de Paul Molda în stilul vechilor ctitorii voievodale din Moldova. Muzeul Teatrului Național „V. Alecsandri” a fost inaugurat ca instituție de cultură în decembrie 1976, când se împlineau o sută șaizeci de ani de la prima reprezentație
MUZEUL LITERATURII ROMANE DIN IASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288340_a_289669]
-
sprijinirea scriitorilor și a artiștilor de către stat. Prețuitor constant al artelor plastice, el este autorul unei serii de monografii despre Ion Mincu, Nicolae Grigorescu, Ioan Georgescu, G. Demetrescu-Mirea, pe care i-a cunoscut și sprijinit prin revista sa. De altfel, arhitectul Ion Mincu este și personajul principal din romanul Marin Gelea (1905), scriere cu numeroase inserții autobiografice, în care P. intenționează să descrie societatea românească și îndeosebi lumea literar-artistică de la sfârșitul secolului al XIX-lea. SCRIERI: Mihail Eminescu, București, 1892; Noi
PETRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]
-
3 apartamente, București, calea Călărașilor 226. 867. Bratulescu C. Radu, 10 apartamente, București, str. Toamnei 13, Bd. 6 Martie 43, cap. Gh. Buruiana 19. 868. Bogorian A., 8 apartamente, București, str. Plantelor 82. 869. Bremer Hâim, 6 apartamente, București, str. Arhitect Louis Blank 28. 870. Beratt Elenă, 3 apartamente, București, str. Vasile Stroiescu 2. 871. Băncila Ion și Maria, 3 apartamente, București, str. Sandu Aldea 29. 872. Bădescu Elenă, 3 apartamente, București, str. Vasile Lascăr 186. 873. Berceanu Vasile, 5 apartamente
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
str. Radu De la Afumați 44. 1065. Berg Marcu, 3 apartamente, București, str. I. G. Ducă 57, str. G-ral Berthelot 11. 1066. Barbalat Mily, 4 apartamente, București, str. Română 34. 1067. Brătescu Paunica, 4 apartamente, București, str. Dragoș Vodă 30, str. Arhitect D. Harzea 18. 1068. Bratu Nicolae, 6 apartamente, București, str. Mașină de Pâine 78. 1069. Batas Maria, 5 apartamente, București, str. Calafat 21. 1070. Baicoianu Nasta Lucia, 4 apartamente, București, str. Maria Rosetti 31, 33. 1071. Bandi Ecaterina și Petre
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]