KorAP: Find »[drukola/base=armă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...101 102 103 ...2699 >

67,464 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

sperau că petrecerea nu se sfârșise încă, iar instrumentiștii aveau să se oprească la un moment dat în mijlocul străzii, deschizându-și cutiile și scoțând iarăși saxofoanele și contrabasurile. În fața fostei bănci Levinson, supravegheată de patrulele gărzii populare, cu baionetele la armă și cocardă pe chipiu, grupul de petrecăreți, ca la un cuvânt de ordine, se dispersă și fiecare își urmă drumul, fără a saluta pe nimeni. Rămâneam împreună noi trei: Valeriano și cu mine o luam la braț pe Irina, unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
insist eu. — Amețeala există pretutindeni - și apucă revolverul pe care Valeriano l-a montat la loc, îl deschide, lipește ochiul de țeavă ca pentru a vedea mai bine dacă e perfect curățată, răsucește tamburul, încarcă un glonț, ridică trăgaciul, ațintește arma spre ochi, mișcând tamburul. Pare o fântână fără fund. Simți chemarea hăului, ești tentat să te arunci acolo, să ajungi la întunericul ce te cheamă... — Hei, cu armele nu se glumește! fac eu și întind o mână, dar ea îndreaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
dacă e perfect curățată, răsucește tamburul, încarcă un glonț, ridică trăgaciul, ațintește arma spre ochi, mișcând tamburul. Pare o fântână fără fund. Simți chemarea hăului, ești tentat să te arunci acolo, să ajungi la întunericul ce te cheamă... — Hei, cu armele nu se glumește! fac eu și întind o mână, dar ea îndreaptă arma spre mine. — De ce? spune ea. Femeile nu, iar voi da? Adevărata revoluție va fi când femeile vor avea armele. Iar bărbații vor rămâne dezarmați? Ți se pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
spre ochi, mișcând tamburul. Pare o fântână fără fund. Simți chemarea hăului, ești tentat să te arunci acolo, să ajungi la întunericul ce te cheamă... — Hei, cu armele nu se glumește! fac eu și întind o mână, dar ea îndreaptă arma spre mine. — De ce? spune ea. Femeile nu, iar voi da? Adevărata revoluție va fi când femeile vor avea armele. Iar bărbații vor rămâne dezarmați? Ți se pare just, tovarășă? Femeile înarmate pentru ce? — Pentru a vă lua locul. Noi deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
ajungi la întunericul ce te cheamă... — Hei, cu armele nu se glumește! fac eu și întind o mână, dar ea îndreaptă arma spre mine. — De ce? spune ea. Femeile nu, iar voi da? Adevărata revoluție va fi când femeile vor avea armele. Iar bărbații vor rămâne dezarmați? Ți se pare just, tovarășă? Femeile înarmate pentru ce? — Pentru a vă lua locul. Noi deasupra și voi dedesubt. Ca să simțiți și voi ce simți când ești femeie. La o parte, mișcă-te, du-te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
ce? — Pentru a vă lua locul. Noi deasupra și voi dedesubt. Ca să simțiți și voi ce simți când ești femeie. La o parte, mișcă-te, du-te de partea cealaltă, du-te lângă prietenul tău îmi poruncește, ațintind mai departe arma asupra mea. — Irina perseverează în ideile ei, mă avertizează Valeriano. Nu servește la nimic s-o contrazici. — Și acum? întreb, și-l privesc pe Valeriano, așteptând să intervină ca să pună capăt glumei. Valeriano o privește pe Irina, dar privirea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
veneam de la o școală mai dură, pe mine, care știam că viitorul se juca pe termen redus între Tribunalul revoluționar și Curtea Marțială a Albilor, și că cele două plutoane de execuție, de o parte și de alta, așteptau cu arma la picior. Încercam să scap, pătrunzând în mișcări alunecoase către centrul spiralei unde liniile izbucneau ca șerpii, urmând contorsionarea membrelor Irinei, deznodate și neliniștite, într-un dans lent, în care nu ritmul contează, ci împreunarea și desprinderea liniilor în serpentină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
jos era tot întuneric beznă și abia puteam distinge pata neregulată în care se transformase Jojo, după ce se răsucise în gol cu poalele hainei întoarse, ca niște aripi, și după ce-și rupsese toate oasele cu un zgomot ca de armă de foc. Sacul de plastic îmi rămăsese în mână. Îl puteam lăsa acolo, dar Bernadette se temea că găsindu-l vor putea reconstrui cum se desfășuraseră faptele, deci era mai bine să-l luăm cu noi ca să-l facem să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
la coadă la controlul pașapoartelor și la vamă. Avansezi ținând cartea deschisă în fața ochilor, când cineva ți-o smulge din mână și, ca la o ridicare de cortină, vezi înșirați în fața ta polițiști împopoțonați cu banduliere de piele, zdrăngănindu-și armele automate, poleiți cu vulturi și epoleți. — Dar cartea mea..., scâncești, întinzând cu un gest de copil o mână neînarmată spre bariera autoritară de nasturi strălucitori și guri de foc. — Confiscată, domnule. Cartea asta nu poate intra în Ataguitania. E o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

lui i-au plantat muniție în casă și au informat poliția că o păstrează acolo pentru luptători de gherilă. Asta se întâmplase pe vremea războiului cu Zimbabwe, când domnul Nkomo avea trupe masate lângă Francistown și în țară intrau și arme și muniție indiferent cât de mult se ostenea poliția să împiedice treaba asta. Omul își proclamase nevinovăția, dar poliția și judecătorii i-au râs în nas. În ziua de azi nu prea găseai gloanțe și arme, dar tot se putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
în țară intrau și arme și muniție indiferent cât de mult se ostenea poliția să împiedice treaba asta. Omul își proclamase nevinovăția, dar poliția și judecătorii i-au râs în nas. În ziua de azi nu prea găseai gloanțe și arme, dar tot se putea găsi altceva care să fie ascuns în casa ei. Oare ce-ar căuta poliția în ziua de azi? Sunt interesați de droguri, bănuia ea, iar ziarele scriu uneori despre unul sau altul care a fost arestat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Să-l împuști pe domnul J.L.B. Matekoni? Doar n-ai de gând să tragi în el data viitoare când intră în bucătărie și se plânge de mâncare? Ei?! Nu, n-am de gând să împușc pe nimeni. Vreau să strecor arma în casa cuiva. Apoi voi spune poliției că există un pistol în casa aia, iar ei se vor duce și-l vor găsi. — Adică n-o să-mi mai recuperez pistolul? Nu. O să-l ia poliția. Or s-o salte, însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
vor duce și-l vor găsi. — Adică n-o să-mi mai recuperez pistolul? Nu. O să-l ia poliția. Or s-o salte, însă, și pe persoana în casa căreia va fi găsit. Ce se întâmplă dacă ești prins cu o armă de contrabandă? Philemon își aprinse o țigară și suflă fumul direct spre tavanul domnului J.L.B. Matekoni. — Armele deținute ilegal nu sunt pe placul autorităților. Dacă ești prins cu o armă neînregistrată, te paște închisoarea. Și cu asta basta. Nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
poliția. Or s-o salte, însă, și pe persoana în casa căreia va fi găsit. Ce se întâmplă dacă ești prins cu o armă de contrabandă? Philemon își aprinse o țigară și suflă fumul direct spre tavanul domnului J.L.B. Matekoni. — Armele deținute ilegal nu sunt pe placul autorităților. Dacă ești prins cu o armă neînregistrată, te paște închisoarea. Și cu asta basta. Nu-i loc de-ntors. Nu vor ca locul ăsta să ajungă ca Johannesburg-ul. Florence zâmbi. — Mă bucur că sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
fi găsit. Ce se întâmplă dacă ești prins cu o armă de contrabandă? Philemon își aprinse o țigară și suflă fumul direct spre tavanul domnului J.L.B. Matekoni. — Armele deținute ilegal nu sunt pe placul autorităților. Dacă ești prins cu o armă neînregistrată, te paște închisoarea. Și cu asta basta. Nu-i loc de-ntors. Nu vor ca locul ăsta să ajungă ca Johannesburg-ul. Florence zâmbi. — Mă bucur că sunt atât de stricți în legătură cu armele. Asta și vreau. Philemon își extrase o bucățică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
pe placul autorităților. Dacă ești prins cu o armă neînregistrată, te paște închisoarea. Și cu asta basta. Nu-i loc de-ntors. Nu vor ca locul ăsta să ajungă ca Johannesburg-ul. Florence zâmbi. — Mă bucur că sunt atât de stricți în legătură cu armele. Asta și vreau. Philemon își extrase o bucățică de tutun din strungăreață. — Deci, se întrebă el, cum să plătesc pentru arma asta? Costă cinci sute de pula. Cel puțin. Cineva trebuie s-o aducă de la Johannesburg. Aici nu faci rost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Nu vor ca locul ăsta să ajungă ca Johannesburg-ul. Florence zâmbi. — Mă bucur că sunt atât de stricți în legătură cu armele. Asta și vreau. Philemon își extrase o bucățică de tutun din strungăreață. — Deci, se întrebă el, cum să plătesc pentru arma asta? Costă cinci sute de pula. Cel puțin. Cineva trebuie s-o aducă de la Johannesburg. Aici nu faci rost de așa ceva cu una cu două. — N-am cinci sute de pula, replică ea. De ce nu furi arma? Ai relații. Pune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
să plătesc pentru arma asta? Costă cinci sute de pula. Cel puțin. Cineva trebuie s-o aducă de la Johannesburg. Aici nu faci rost de așa ceva cu una cu două. — N-am cinci sute de pula, replică ea. De ce nu furi arma? Ai relații. Pune-l pe unul dintre băieții tăi să facă treaba asta. Făcu o pauză înainte să adauge: — Amintește-ți că te-am ajutat. Nu mi-a fost deloc ușor. O studie atent. — Chiar îți dorești asta? — Da, răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
mi-a fost deloc ușor. O studie atent. — Chiar îți dorești asta? — Da, răspunse ea. Este ceva foarte important pentru mine. Își stinse țigara și își balansă picioarele peste marginea patului. — Bine, acceptă el. O să-ți fac rost de o armă. Dar, ține minte, dacă se-ntâmplă ceva nasol, n-ai arma de la mine. — O să le zic că am găsit-o, promise Florence. O să zic că era în tufișurile de lângă închisoare. Poate că avea de-a face cu deținuții. Sună plauzibil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
de treabă. Poți să vii să mă vezi ori de câte ori dorești, știi asta. Oricând. Sunt bucuroasă să te văd și să te fac fericit. — Și tu ești o bucățică bună, spuse el râzând. Foarte rea. Foarte afurisită. Foarte deșteaptă. Îi aduse arma după cum îi promisese, împachetată într-o hârtie cerată, pe care o pusese la fundul unei pungi de plastic mari, de la Bazarul OK, sub un teanc de exemplare vechi ale revistei Ebony. Ea o despachetă în prezența lui, iar el începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Bazarul OK, sub un teanc de exemplare vechi ale revistei Ebony. Ea o despachetă în prezența lui, iar el începu să-i explice cum să tragă piedica, dar ea îl întrerupse. Nu mă interesează, zise ea. Tot ce vreau e arma și gloanțele astea. Îi dăduse separat nouă gloanțe butucănoase, masive. Gloanțele străluceau de parcă fiecare ar fi fost lustruit anume, iar ei îi plăcu senzația pe care i-o dădea atingerea lor. Și-ar putea face un colier drăguț din ele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
putea face un colier drăguț din ele,își zise în sinea ei, dacă le-ar găuri la mijloc și le-ar înșira pe o ață de nailon sau chiar pe un lanț de argint. Philemon îi arătă cum să încarce arma și cum s-o șteargă apoi ca să îndepărteze amprentele. Apoi o mângâie în grabă, o sărută pe obraz și plecă. Mirosul briantinei lui, un miros exotic, ca de rom, pluti în aer, așa cum se întâmpla întotdeauna când o vizita, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
petrecuți în închisoare o vor învăța pe femeia aia să arate mai mult respect pentru drepturile altora. Detectiva asta băgăreață și-a atras singură nenorocirea. Ea este singura vinovată în toată povestea asta. Acum, reflectă Florence, am făcut rost de armă. Pistolul acesta trebuie plantat într-o anumită casă de pe Zebra Drive. Ca să facă asta, trebuia să apeleze la altcineva. Un bărbat despre care știa că-l cheamă Paul și atât, un bărbat care o căuta pentru un strop de conversație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
în după-amiaza următoare când toată lumea va fi la serviciu. Studiase problema: nici măcar menajera nu va fi acolo, și nici câine nu au. — Nimic mai simplu, îl încurajă ea. Termini treaba într-un sfert de oră. Intri. Ieși. Îi dădu pachetul. Arma fusese pusă la loc în hârtia cerată, care, la rândul ei, fusese împachetată într-o hârtie maro, obișnuită. Ambalajul ascundea natura conținutului, dar pachetul era destul de greu, iar el deveni bănuitor. — Nu mă-ntreba nimic, îl sfătui ea. Nu întreba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
care, la rândul ei, fusese împachetată într-o hârtie maro, obișnuită. Ambalajul ascundea natura conținutului, dar pachetul era destul de greu, iar el deveni bănuitor. — Nu mă-ntreba nimic, îl sfătui ea. Nu întreba și nu vei ști nimic. E o armă, își spuse el. Vrea să strecor o armă în casa din Zebra Drive. Nu vreau să mă plimb prin oraș cu chestia asta asupra mea, zise el. E prea periculos. Știu că e o armă acolo și știu ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]