2,985 matches
-
octombrie 1922. Aliații (Regatul Unit, Franța, Italia) păstrau controlul asupra estului Traciei și asupra Bosforului. Grecii au fost obligați să părăsească aceste regiuni. Acordul a devenit efectiv începând cu 15 octombrie 1922, a doua zi după semnarea actului de către greci. Armistițiul a fost urmat de Tratatul de la Lausanne. Printre prevederile importante ale acestui tratat s-a aflat și aceea a schimburilor de populație dintre Grecia și Turcia. Peste un milion de creștini ortodocși au părăsit Turcia. Cei mai mulți dintre ei au fost
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
leme, administrația Mosulului a fost trecută în mai multe rânduri în subordinea directă a Constantinopolului, iar liderii au fost numiți ori direct din capitală, ori ținându-se seama de influențele triburile din zonă. La sfârșitul Primului Război Mondial, Imperiul Otoman a semnat Armistițiul de la Mudros pe 30 octombrie 1918. Acest acord impunea încetarea luptelor dintre forțele otomane și cele ale Aliaților. După trei zile, pe 2 noiembrie, generalul-locotenent Șir William Marshall a invadat Vilaietul Mosul, reușind să ocupe întreaga zonă în mai puțin
Provincia Mosul (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321536_a_322865]
-
mai puțin de două săptămâni. În august 1920, a fost semnat Tratatul de la Sevres, care punea în mod oficial capăt războiului. Imperiul Otoman a contestat puternic dreptul britanicilor asupra Mosulului, dat fiind faptul că a fost ocupat ilegal, în ciuda prevederilor Armistițiului de la Mudros. Chiar și după semnarea Tratatului de la Lausanne din 1923, Turcia a continuat să susțină că britanicii ocupaseră în mod ilegal villyetul Mosul. Pe de altă parte, oficialii britanici de la Londra și Bagdad susțineau că Mosulul este vital pentru
Provincia Mosul (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321536_a_322865]
-
a țării odată cu izbucnirea celui de-al doilea război mondial. În anul 1943 Bernadotte a fost numit vicepreședinte a Crucii Roșii Suedeze. În calitatea lui de vicepreședinte al Crucii Roșii Suedeze, Contele Bernadotte a încercat în 1945 să negocieze un armistițiu între Germania nazistă și forțele aliate. A condus, de asemenea, câteva misiuni de salvare în Germania: în perioada toamna 1943-toamna 1944, el a organizat schimbul a 11.000 de prizonieri de război din Germania, care au fost repatriați prin Suedia
Contele Folke Bernadotte () [Corola-website/Science/321586_a_322915]
-
schimbul a 11.000 de prizonieri de război din Germania, care au fost repatriați prin Suedia. Bernadotte a fost rugat de Heinrich Himmler în 1945 să transmită primului ministru britanic Winston Churchill și președintelui Harry S. Truman un proiect de armistițiu, elaborat fără cunoștința lui Hitler. Ideea principală a acestui plan ar fi fost încheierea de către Germania nazistă a unei păci separate cu aliații vestici, care i-ar fi permis să continue lupta împotriva Uniunii Sovietice. Potrivit unei relatări ulterioare a
Contele Folke Bernadotte () [Corola-website/Science/321586_a_322915]
-
administrator colonial britanic, dar și punctul de vedere american. Această încetare a focului permitea activitatea de ajutorare a Agenției Națiunilor Unite pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat. Contele Bernadotte a prezentat părților beligerante, pe 20 iunie, prima lui propunere de armistițiu. Ea avea în vedere crearea „unei uniuni între Palestina și Transiordania, cuprinzând doi membri, unul arab și unul evreu”. El scria : În ce privește granițele celor doi membri ai Uniunii, Bernadotte sugera : După eșuarea primei propuneri, Contele Bernadotte a redactat o nouă
Contele Folke Bernadotte () [Corola-website/Science/321586_a_322915]
-
comestibilă numită 'mana', care va crește din belșug pe S'uthlam și va elimina problema foametei. După câteva dispute în urma cărora Tuf amenință cu folosirea puterii militare a navei sale de germinare împotriva oricui va refuza soluția, lumile ostile acceptă armistițiul. Tuf îi va revela ulterior lui Tolly Mune că mana va hrăni poporul ei, dar va inhiba libidoul s'uthlamezilor și va duce la sterilizarea unei importante părți a populației. El o părăsește pe Mune în fața unei decizii cruciale pentru
Peregrinările lui Tuf () [Corola-website/Science/321683_a_323012]
-
a ajuta alte mișcări comuniste din Europa Occidentală. Încăierările de la graniță din 1919 a dus treptat la izbucnirea Războiului polono-sovietic în 1920. În urma victoriei polonezilor în Bătălia de la Varșovia, sovieticii au cerut pacea iar războiul s-a încheiat cu un armistițiu, în octombrie 1920. Părțile au semnat tratatul de pace oficial, Pacea de la Riga, la 18 martie 1921, împărțind teritoriile disputate între Polonia și Rusia Sovietică. În cadrul unei acțiuni care a stabilit în mare măsură frontieră sovieto-poloneză în perioada interbelică, sovieticii
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
a trebuit să aștepte câteva săptâmâni la mănăstirea Troița, la distanță, înainte să poată locui la Moscova. El a fost încoronat la 22 iulie 1613. Suedia și Polonia au fost îndepărtate în urma păcii de la Stolbovo (17 februarie 1617) și de armistițiul de la Deulino (1 decembrie 1618). Cel mai important rezultat al armistițiului de la Deulino a fost întoarcerea din exil a tatălui țarului, care a preluat sarcinile guvernării până la moartea sa în octombrie 1633, Mihail ocupând o poziție secundară. Țarul Mihail a
Mihail I al Rusiei () [Corola-website/Science/320856_a_322185]
-
înainte să poată locui la Moscova. El a fost încoronat la 22 iulie 1613. Suedia și Polonia au fost îndepărtate în urma păcii de la Stolbovo (17 februarie 1617) și de armistițiul de la Deulino (1 decembrie 1618). Cel mai important rezultat al armistițiului de la Deulino a fost întoarcerea din exil a tatălui țarului, care a preluat sarcinile guvernării până la moartea sa în octombrie 1633, Mihail ocupând o poziție secundară. Țarul Mihail a suferit toată viața din cauza unei răni la picior (cauzată de un
Mihail I al Rusiei () [Corola-website/Science/320856_a_322185]
-
5-a promovare de la 23 ianuarie 1760). Simultan cu această onoare, el a fost trecut la gradul de locotenent-colonel la Marele Stat Major și numit Baron de către împărăteasa Maria Terezia. Probabil a fost o prevaluare al unui tilu francez. În timpul armistițiului îndelungat ce a urmat, Beaulieu a studiat artele frumoase la castelul său din actuala Belgie și a primit însărcinarea de a înfrumuseța castelurile imperiale de vacanță. De asemenea a folosit anii de pace pentru a colecta importante opere de artă
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
Würschen și începe urmărirea armatei învinse, respinse în Silezia. În timpul acestei urmăriri, pe 22 mai, Marele Mareșal Duroc, prieten apropiat al Împăratului, este rănit mortal. Pe 27 mai, francezii câștigă o altă victorie la Liegnitz și apoi combatanții semnează un armistițiu, la Pleiswitz, valabil între 4 iunie și 20 iulie, prelungit ulterior până la 10 august și care va avantaja mai mult Coaliția, căreia i se alătură Austria și Suedia. În același timp, în Spania, francezii duceau o luptă din ce în ce mai disperată împotriva
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
împreună cu două treimi din corpul său de armată la Kulm. În timp ce Napoleon îl bătea pe Blücher la Neisse, pe 5 septembrie, o altă înfrângere, de această dată a Mareșalului Ney la Dennewitz, silește Bavaria să părăsească tabăra franceză, încheind un armistițiu cu Coaliția. Înfrângerile Mareșalilor dintre 23 august și 6 septembrie au anulat practic succesul Împăratului de la Dresda, astfel că acesta din urmă, înțelegând strategia Coaliției, și-o schimbă radical pe a sa, decizând replierea forțelor sale la Leipzig, nu înainte de
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
învingând armata Mareșalilor Mortier și Marmont la Fère-Champenoise și sosesc în dreptul Parisului. În tot acest timp, Wellington câștigase câteva victorii împotriva lui Soult, împingându-l pe acesta până la Toulouse iar în sud-est, Augereau era la rândul său bătut și semna armistițiul cu Aliații la sfârșitul lui martie. Napoleon își aduce resturile armatei principale la Fontainebleau, în timp ce cei doi Marmont și Mortier, împreună cu Moncey continuă să apere cu disperare capitala asediată. Cu toate acestea, Mareșalul Marmont ia inițiativa de a semna capitularea
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
semna capitularea capitalei și se predă cu toți oamenii săi, pe 31 martie iar Napoleon abdică pe 6 aprilie. Neștiind de abdicarea Împăratului, Soult dă o ultimă disperată bătălie împotriva lui Wellington la Toulouse. Viceregele Eugène încheie la rândul său armistițiul cu austriecii la 16 aprilie. Abdicând necondiționat la 6 aprilie 1814, Napoleon semnează Convenția care îi garanta suveranitatea insulei mediteraneene Elba, iar Senatul francez îl cheamă pe tron pe Ludovic-Stanislas-Xavier de Bourbon, care debarcă la Calais pe 24 aprilie, cu
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
Abdicând necondiționat la 6 aprilie 1814, Napoleon semnează Convenția care îi garanta suveranitatea insulei mediteraneene Elba, iar Senatul francez îl cheamă pe tron pe Ludovic-Stanislas-Xavier de Bourbon, care debarcă la Calais pe 24 aprilie, cu o zi înainte Franța semnând armistițiul cu Aliații. Cu toate acestea, asediat la Hamburg, Davout nu evacuează orașul decât pe 27 mai, doar după un ordin formal al regelui. La 30 mai se semnează Tratatul de la Paris, între Franța și Aliați, Franța fiind readusă la granițele
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
de la Go-bu pe 11 ianuarie 1894; după lupta, proprietățile Jo au fost înmânate la țărani. Până în mai, armata țărânilor a ajuns la Jeonju, suvernul cerând ajutor pentru oprirea revoltei de la chinezii Qing . Qing trimite 3000 trupe și rebelii negociat un armistițiu, dar japonezii au considerat că prezența Qing o amenințare și a trimis trupe în 8000 de propria lor, sechestrarea Palatul Regal din Seul și instalarea unui guvern pro-japonez dată de 8 iunie 1894. Acest escaladat în curând Primul război sino-japonez
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
scopul - că nici un prinț de sânge nu va recunoaște pe Henric al VI-lea al Angliei ca rege al Franței. Carol este primul rege care reușește să-și creeze o armată permanentă. În 1444 Carol și Henric au încheiat un armistițiu. Deși acum englezii își limitau pretențiile la Normandia și Guyenne, Carol nu a vrut o pace definitivă și a acordat regelui Angliei mâna fiicei lui René I al Neapolelui, Margareta de Anjou. Cei cinci ani de armistițiu (1444-1449) au fost
Carol al VII-lea al Franței () [Corola-website/Science/317487_a_318816]
-
au încheiat un armistițiu. Deși acum englezii își limitau pretențiile la Normandia și Guyenne, Carol nu a vrut o pace definitivă și a acordat regelui Angliei mâna fiicei lui René I al Neapolelui, Margareta de Anjou. Cei cinci ani de armistițiu (1444-1449) au fost fructificați de Carol pentru restaurarea regatului în toate domeniile. Cu ajutorul fiului său, Ludovic, el a îndreptat bandele de soldați care jefuiau Franța către Germania. Carol și Maria de Aragon au avut 13 copii:
Carol al VII-lea al Franței () [Corola-website/Science/317487_a_318816]
-
pe Abdullah I al Iordaniei din dinastia beduină hașemită ca primul rege al Regatului Transiordania. Abdullah I și-a încheiat cariera în 1951, fiind împușcat de un arab palestinian pe când ieșea de la rugăciune, în fața Moscheei Al-Aqsa din Ierusalim. Acordul de armistițiu arabo-israelian din 1949 a menționat afilierea Cisiordaniei, cucerită de transiordanieni și redenumită „Malul de Vest” (al Iordanului, în ) Iordaniei, care se unificase politic și geografic cu populația palestiniană din zonă prin „Acordul de la Ierihon” (sau, „A II-a Conferință Arabo-Palestiniană
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
Constantin Sănătescu (2), în perioada 4 noiembrie 1944 - 6 decembrie 1944. În drumul lor de a ajunge la putere, printre primele măsuri luate de comuniști a fost “epurarea” serviciilor de poliție și siguranță. La presiunea reprezentanților sovietici din Comisia de Armistițiu, (ministru de interne în guvernul Sănătescu) și, ulterior, Nicolae Rădescu (care deținea și portofoliul internelor în guvernul pe care îl conducea) au cedat presiunilor și au îndepărtat din organizațiile respective numeroși ofițeri și agenți, care au fost înlocuiți cu alții
Nicolae Penescu () [Corola-website/Science/321807_a_323136]
-
zile, cauzând moartea a 600 de civili. Până la 28 mai, Garibaldi controla cea mai mare parte din oraș și a declarat autoritatea Bourbonilor nulă. A doua zi, un disperat contraatac napolitan a fost și el respins, iar Lanza a cerut armistițiu; flota napolitană a părăsit portul. Trupelor Bourbonilor li s-a ordonat să se îndrepte spre est și să evacueze insula. O insurecție izbucnită în Catania la 31 mai, condusă de Nicola Fabrizi, a fost înăbușită de garnizoana locală, dar ordinul
Expediția celor O Mie () [Corola-website/Science/322001_a_323330]
-
II-lea l-a trimis pe fratele său vitreg, Edmond de Kent. Lupta a fost ușoară pentru trupele franceze care au întâlnit o rezistență slabă în atacul de La Réole ocupat de Kent. La 22 septembrie 1324 s-a semnat un armistițiu. Pentru a negocia pacea, Eduard al II-lea a trimis-o pe soția sa Isabela, în 1325, să negocieze cu fratele ei, Carol al IV-lea. Mai târziu în același an, Isabela s-a întors în Franța însoțită de fiul
Carol al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/321367_a_322696]
-
zile ale războiului, cabinetul Cancelarului Georg von Hertling a demisionat la 30 septembrie 1918. Remarcat ca liberal, prințul a fost numit Cancelar al Germaniei de către împăratul Wilhelm al II-lea, la 3 octombrie 1918 cu scopul de a negocia un armistițiu cu Aliații, sperând că va fi acceptat de președintele american Woodrow Wilson. În ceea ce privește politica internă, "Oberste Heeresleitung" (OHL) (Comandamentul Suprem al Armatei) a fost dispus să facă un compromis pentru a merge în direcția cerută de SUA pentru democratizare. Deși
Prințul Maximilian de Baden () [Corola-website/Science/321360_a_322689]
-
ai social-democraților ca secretari de stat: Philipp Scheidemann și Gustav Bauer. Chiar Ludendorff a pledat pentru un sistem parlamentar, care ar limita puterea Kaiserului, în principal, la îndatoriri de reprezentare. A doua zi Maximilian a prezentat oficial o propunere de armistițiu cu acordul OHL; președintele Wilson a reacționat cu rezervă. Pentru a îmbunătăți poziția Germaniei cu Aliații, noul cancelar a impus prin amendamente constituția imperială, care a înlocuit treptat sistemul autoritar lăsat de Otto von Bismarck. Totuși, eforturile guvernului de a
Prințul Maximilian de Baden () [Corola-website/Science/321360_a_322689]