6,712 matches
-
care știa exact câte condimente și ardei să ia Între degete și să le amestece cu orezul pisat, sosul de pește și fasolea verde, ingrediente pe care Pată Neagră le adusese odată cu ultima expediție În sat. Ca să lege toate aceste arome, În mijlocul mesei, se găsea un vas mare cu orez. Bunica gemenilor Îi făcu semn lui Rupert să fie primul care-și umple castronul. —Miam, spuse el și nu păru prea convins. De-abia aștept să gust. După prima Îmbucătură, ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tăcut lângă fiul lui. Băiatul era inconștient și gemea. Îi puse frunzele În poală și-l Întrebă: — Ce crezi că e asta? Moff ridică frunzele, se uită la ele, la tulpinile subțiri și bifurcate și apoi le mirosi. — A, da, aroma balsamică specifică. În State, crește pe lângă gropile de gunoi și pe marginea drumului. Mai e cunoscută și ca pelin dulce, Artemisia annua. Există multe specii de Artemisia, iar specia asta n-am mai văzut-o până acum, dar are structura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mici, urâțenia. Era unul dintre obiectele pe care le căpătase de la un graf neamț, Jordan Augenstein von Saxa, ultimul descendent al stirpei sale, ce se stingea o dată cu el într-o mizerie poleită. își reumplu potirul cornos cu mied, a cărui aromă și gust de ambrozie îl făceau să retrăiască vizita la castel; doar noile obiecte stranii din fața sa îi zdruncinau convingerea că totul nu fusese decât un vis. Urcă cu greu colina înaltă ce apăra castelul de vânturile reci din nord
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
marfa direct din căruțe. Simigii grași cu șorțuri albe, rumeni în obraji de efort, se strecurau cu greu printre târgoveți purtând pe cap tăvi mari de aramă spoită, cu margini înalte de-o palmă, cărora lesne le bănuiai conținutul după aromele de vanilie, mac, chimion sau susan pe care le lăsau în urmă. Ca într-un ritual, țigani gabroveni cu cercel în ureche, cu plete negre, lucioase, unse cu unt topit, goi până la brâu sau doar în vestă peste bustul fibros
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
încotro. În depărtare nisipul își schimbă culoarea și se transformă în apă. Deșert de apă după deșert de nisip. Arată la fel, dar știu că e altceva. De unde știu? E prima oară când văd marea, dar o recunosc. Răcoarea și aromele ei de alge putrede nu mi sunt străine. Mă primește sfârâind. Apa sărată îmi alină durerea și-mi cicatrizează rănile ca un balsam. Pești lucioși, mari cât bivolii, mă întâmpină și mă conduc în adâncuri..." Prima oară nu pricepu nimic
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
magnet, o bucată arsă de tămâie, un cărăbuș cu elitre verzi cu reflexe aurii. Mai era în cutie un calendar mic de carton, pe spatele căruia scria: "ParfumØe avec «Fleur de lilas» Albert Dubois Nancy". Hârtia păstra încă o vagă aromă de liliac. Pe partea cealaltă, cu creioane și cerneluri diferite, cifrele erau tăiate zilnic prin câte o cruce sau mai multe o dată printr-o linie. Câteva date ale anului erau însemnate în mod special, fără să-și deconspire în vreun
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
între spații și veacuri păru că dispare, lăsând imaginea Despinei să se întrupeze atât de aievea încât Bătrânul reuși să-i deslușească porii pielii și puful gălbui de pe lobul urechii, să audă foșnetele straielor, să-i simtă adierea răsuflării și aroma de alge uscate a părului. Bătrânul era vrăjit de această ființă efemeră, a cărei imagine și, în definitiv, chiar existență depindeau de concentrarea sa. Trudea organic să readucă în fața ochilor această creatură, jumătate aievea jumătate produs al minții sale. învăță
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
duc la cine știe ce crimă petrecută în vreun ungher dosnic al acestei pustietăți. Apoi ne-am oprit pentru câteva clipe la o moară arsă, unde ne-au părăsit câțiva tovarăși de drum. Balcicul începea lângă noi, miraculos, fermecat, invizibil, dar sugerîndu-ne aroma. Automobilul meu, cu puținii pasageri rămași, s-a îndepărtat de moară, alunecând spre Cavarna minusculă. Chiar la poarta casei, transfigurată de așteptare, mă întîmpină Ioana. E supranatural când vezi pe cineva complect în voia unui sentiment puternic. Îi privești fața
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Din părinți, să o ateste Și la noi, în târgul Eși. Scrie, revărsându-și harul Peste tot mai multe foi Ce bătrân este Cotnarul, Câtă vrajă toarnă-n noi, Scrie-n sfântă axiomă, Însoțit de verb și har; Rândurile au aromă, Cum e vinul de Cotnar. Pare-un voievod de frunte, Rândurile par oștiri Gata pe vrăjmași să-nfrunte, Ori de rugă din psaltiri. Tot văzându-l des la treabă, Am dorit să-i fiu aprod Chiar de firea-mi este
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
nevrând, Gândul se așază-n rând Cu cei ce citesc și scriu, Și spun scurt: „Nimic nu știu!” 20 februarie 2004 CÂT FI-VA-N LUME VIN COTNAR D-lui acad.Valeriu D. Cotea Sub clinchet de pahare pline Cu-aroma perlei de Cotnar, Noi mulțumim cum se cuvine Aceluia ce-a scris cu har. O carte ce străbate timpul, Încununată de virtuți, Căci vinul de Cotnar e-Olimpul, Olimp prin anii străbătuți. Azi, mulți beau fără ca să știe Ca dintr-
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
și eu. Țara-i c-un picior în groapă Și cu altul chiar pe mal, Căci iluzia-i mioapă Și toiagul ireal. 26 decembrie 2004 Dacă treci de ce e „filtru” De la Adamachi fermă, Bei un strop, mai vrei un litru, Aroma-i în epidermă. * Dar nu treci, căci reguli drepte Peste tot sunt țintuite. Și, de urci încet pe trepte, Cresc doar cele jinduite. 27 decembrie 2004 TOT CE-AM SCRIS E O RĂSPLATĂ „Carul încă mai durează, Deși scârțâie la
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
îndrăzneți și se făceau glume pe seama celor ce nu dăduseră vreo dovadă mai deosebită de vitejie. Lucirile flăcărilor așterneau reflexe mișcătoare de clarobscur pe chipurile lor și umbre adânci pe corturile dimprejur. Sub mângâierea unei adieri de vânt, încărcată de aromele primăverii, pădurea foșnea blând, vie și fremătătoare în întunericul nopții. 38 Era o zi caldă, aproape o zi de vară. Sub cerul limpezit, se deschidea o întindere unduitoare și înverzită. Singurele porțiuni cultivate erau adunate în jurul unui pisc dominat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-și caii în iarba înaltă și printre arbori. începu apoi așteptarea, care nu dură prea mult. Curând, pe drum apărură doi cercetași; ceva mai în spatele lor se putea vedea întregul detașament al urmăritorilor. Nemișcați, întinși pe pământul deja îmbibat de aromele verii, suportând zumzăitul și ciupiturile insectelor, hunii scrutau printre firele de iarbă și înșiruirile copacilor, mângâindu-și fiecare cu mâna gâtul sau botul calului, de teamă ca nu cumva, printr-un nechezat, sau chiar printr-o mișcare bruscă, să dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mici, urâțenia. Era unul dintre obiectele pe care le căpătase de la un graf neamț, Jordan Augenstein von Saxa, ultimul descendent al stirpei sale, ce se stingea o dată cu el într-o mizerie poleită. își reumplu potirul cornos cu mied, a cărui aromă și gust de ambrozie îl făceau să retrăiască vizita la castel; doar noile obiecte stranii din fața sa îi zdruncinau convingerea că totul nu fusese decât un vis. Urcă cu greu colina înaltă ce apăra castelul de vânturile reci din nord
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
marfa direct din căruțe. Simigii grași cu șorțuri albe, rumeni în obraji de efort, se strecurau cu greu printre târgoveți purtând pe cap tăvi mari de aramă spoită, cu margini înalte de-o palmă, cărora lesne le bănuiai conținutul după aromele de vanilie, mac, chimion sau susan pe care le lăsau în urmă. Ca într-un ritual, țigani gabroveni cu cercel în ureche, cu plete negre, lucioase, unse cu unt topit, goi până la brâu sau doar în vestă peste bustul fibros
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
încotro. În depărtare nisipul își schimbă culoarea și se transformă în apă. Deșert de apă după deșert de nisip. Arată la fel, dar știu că e altceva. De unde știu? E prima oară când văd marea, dar o recunosc. Răcoarea și aromele ei de alge putrede nu mi sunt străine. Mă primește sfârâind. Apa sărată îmi alină durerea și-mi cicatrizează rănile ca un balsam. Pești lucioși, mari cât bivolii, mă întâmpină și mă conduc în adâncuri..." Prima oară nu pricepu nimic
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
magnet, o bucată arsă de tămâie, un cărăbuș cu elitre verzi cu reflexe aurii. Mai era în cutie un calendar mic de carton, pe spatele căruia scria: "ParfumØe avec «Fleur de lilas» Albert Dubois Nancy". Hârtia păstra încă o vagă aromă de liliac. Pe partea cealaltă, cu creioane și cerneluri diferite, cifrele erau tăiate zilnic prin câte o cruce sau mai multe o dată printr-o linie. Câteva date ale anului erau însemnate în mod special, fără să-și deconspire în vreun
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
între spații și veacuri păru că dispare, lăsând imaginea Despinei să se întrupeze atât de aievea încât Bătrânul reuși să-i deslușească porii pielii și puful gălbui de pe lobul urechii, să audă foșnetele straielor, să-i simtă adierea răsuflării și aroma de alge uscate a părului. Bătrânul era vrăjit de această ființă efemeră, a cărei imagine și, în definitiv, chiar existență depindeau de concentrarea sa. Trudea organic să readucă în fața ochilor această creatură, jumătate aievea jumătate produs al minții sale. învăță
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Tatăl nostru și rugându-se de Dumnezeu să n-o uite printre străini. De cum puse piciorul pe pământ, Înțelese că se află pe un alt continent. O șocă la Început mulțimea de mirosuri ce se Învălmășeau În aerul Împurpurat. Amestecul de arome Îi bulversă simțurile Încă de la aeroport. Nicăieri nu mai Încercase astfel de senzații. Mirosea a cafea, a vanilie, a lămâi și a portocali, dar mirosea și a petrol și, mai ales, a bani. Mirosurile erau Însă altfel decât cele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de sticlă: geanta se deschise. — Ai făcut niște prespapieruri. — Nu sunt prespapieruri. Le poți folosi și așa, tată-socrule, dar sunt medalioane. Nu Îl puteai jigni pe Eisen pentru că era atât de Încântat de realizările sale. Ca și cum ar fi inhalat o aromă rară, Începu să Închidă ochii și să-și arate acele oase fără seamăn, dinții, și cu ambele mâini Își netezi buclele după urechi. Am inventat un nou proces În turnătorie, spuse el. Începu să explice În limbaj tehnic În rusește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
părintele Newell. Acum au aflat. În soare fețele se Înmuiau, se Înnegreau, se topeau și se prelingeau. Carnea se lăsa pe țeastă, cartilagiul nasului se deforma, buzele se micșorau, ochii se dizolvau, fluide umplând golurile și strălucind pe piele. O aromă stranie de unsoare umană. De pulpă udă de hârtie. Domnul Sammler se lupta cu greața. În timp ce mergea Împreună cu părintele Newell, fuseseră preveniți să nu calce În afara drumului din cauza minelor. Sammler citise cu voce tare pentru preot literele rusești scrise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o faci. Ghinion. O simt În suflet. — S-ar putea să Încerc din nou. — Neapărat. — Să-i găsesc un loc printre preocupările mele. — Nu ar trebui să ai și alte preocupări. Doar preocupări creative. Domnul Sammler, mirosind a săpun cu aromă de santal, se hotărî să stea În grădină și să-l aștepte pe Emil. Poate că mirosul de săpun avea să se evapore la soare. Nu era În stare să se ducă să se clătească iar În baia de onix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sigur dacă mireasma de crud se trăgea de la mal sau de la sânge. Iar aici Sammler văzuse cândva un șobolan pe care Îl confundase cu un șoricar. Boarea ce se Înălța din acest colț scăldat În lumină electrică aducea cu sine aromă de rumeguș de carne. Acesta era Împrăștiat de ferăstraiele-bandă care treceau prin grăsime Înghețată, prin roșu marmorat sau porfir de gheață și retezau șuierând oase. Încearcă să te plimbi pe aici. Trotuarele erau ceruite cu grăsime. Făcură apoi la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ani, va fi ceva - un fragment minuscul, de atmosferă - de care nu-mi dau seama pe moment. Știu asta și totuși insist să-mi fac micul meu inventar, încercând să-mi fixez amintirile: gustul ciudat de pastă de dinți cu aromă de plante pe care-l folosește soția lui Eddie; umbrele lungi pe care le lasă copacii de pe stradă pe podeaua din living, după-amiaza; dulceața aburindă care rămâne în baie după ce a fost Sheba acolo. La 10.30 a sunat doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nu sunt niște prostii, tinere, i-a retezat-o Irene. Alice e o proastă. Irene, te rog ! Jina a înșfăcat-o de braț și-a tras-o după ea în lungul holului. Lăsase ferestrele de la dormitor deschise, așa că acum, pe lângă aroma răcoroasă de iasomie, în cameră pătrundea și tumultul zgomotos al cascadei vecinilor. Irene și-a pus o mână în șold. L-ai citit ? Sigur că l-am citit. E un căcat. Știi că mie îmi plac scandalurile. Jegul ăla cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]