3,263 matches
-
abia altitudinea acestor munți. Sunt 37 de ani de când n-am mai pus piciorul în acea vale a marilor minuni pământești, și totuși mi-a rămas viu întipărită în memorie întreaga siluetă a munților ce o înconjoară cu vârfurile lor ascuțite cu boldul 200, care răsfrâng lumina soarelui în nenumărate nuanțe. Iar în fundul văiei, acolo unde se încheie cercul munților, se rădică maiestuos, mai presus pe toți, Mont Blanc, învăluit cu mantia lui albă ca un sahastru bătrân de când lumea, căruia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și zonele geografice în care trăiesc, să încercăm să ne împăcăm cu Mama Natură, pe care în ultima vreme am făcut-o atât de mult să sufere. Dorințele oarbe de îmbogățire ale unei periculoase categorii de bogați puternici și hrăpăreți, ascunși în umbră și anonimat, a adus lumea în pragul unei catastrofe financiare și poate chiar economice. Suma datoriilor mondiale este mai mare ca suma veniturilor mondiale. Oamenii, firmele, grupurile de interese și chiar țările mari și mici, înecați cu toții în
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
trăit nimic. Scriam și descopeream ce bine mă pricepeam la oameni. Și nu înțelegeam de unde poate veni priceperea asta, ținând cont că nici eu nu am trăit mai nimic. Nici n-am avut când. Poate surzenia te obligă să-ți ascuți simțurile, să ghicești ce vor să spună oamenii, să le urmărești cu mai mare atenție gesturile, să-i studiezi, să-i anticipezi, să le arăți cât sunt de previzibili. Și, într-adevăr, asta e o problemă pe care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
filozof al Noii Reviste Române, pe lângă care „ctitorul“ ucenicise În tinerețe până a fi fost urcat pe primele trepte universitare, fără titluri și fără examen, ridicat de subțiori și luat pe garanția morală a celuia batjocorit acum de o pană ascuțită pentru Întâiași dată În redacția Noii Reviste Române. AM AMINTIT ÎN ALTĂ PARTE CUM BĂRBAȚII NOȘTRI SERIOȘI și cu situații nu citeau cărțile de literatură românească și nici cele câteva reviste românești care apăreau acum patru zeci de ani, cu excepția
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
discuțiilor aprin se; cucerită, posedată de brutala, irezistibila vervă masculină la vârsta noastră plenitudinară, eroică și generoasă, cum o aveam cu toții pe atunci (1919-1923). Emanoil Bucuța și Cora Irineu au fost singurele revelații ale Ideii Europene, unde amândoi și au ascuțit condeiele; cei lalți colaboratori provenind fie de la Noua Revistă Română, fie de aiurea sau neînsemnând mare lucru, și dispărând fară urme. [...] În ajunul apariției Ideii Europene, În primăvara lui 1919, Dimitrie (Puiu) Ioanițescu, confidentul frământărilor mele reformatoare de după război, despre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și memorabile În amin tirea brutală și fanfaroană a unuia ca mine și a câtorva alții ca mine, introduși de patruzeci de ani Încoace În tainele grăta rului nostru național, unde oficiez Încă, cu briceagul meu de o singură limbă, ascuțit pe buza farfuriei și care nici azi nu-mi lipsește din buzunar. Dar, după ce ajungeai la toate astea, mai rămâneau Încă unele specialități ale grătarului, puține la număr și de aceea puse mai deoparte pentru sufletul parlagiilor din abator sau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
coada răsfirată ca un armăsar - redresându-l brusc cu capul iarăși spre Înălțimi; sau, În sfârșit, dându-l „la ncurcare“, adică În luptă pe viață și pe moarte cu zmeiele din mahalaua vecină, prin manevrarea dibace a „cârligului“ din tablă ascuțită pe margini ca ferăstrăul, cu care Îmi Înarmam zmeul și mă repezeam cu el să tai, sus de tot, sfoara zmeului advers, rămas acum ca o corabie fără cârmă și ajuns „mototol“ la pământ, În uralele și țopăielile de bucurie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
timp, chiar cu o oră Înainte, așa că am avut vreme să ne vedem cu toate rudele din partea cumnatului Costel. Deși oarecum asemănătoare, obiceiurile legate de Înmormântare au presupus mai puține cheltuieli decât la noi, dar și o slujbă mai simplă. Ascunși de ploaie sub copertina improvizată În curte, am participat apoi la praznic și, imediat, ne-am Îndreptat spre casă, tot cu Adrian la volan. Inspirat, am coborât la Adjud și cum am trecut strada a și oprit un microbuz de
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
de părinți, care solicitau cazare pentru o noapte, pentru a participa la slujbe. Să nu uităm că ne găseam în plin regim comunist, care în școală și peste tot propovăduia ateismul, eram în perioada când lupta de clasă se tot ascuțea și nu se mai termina de ascuțit, iar tătucul Stalin era încă în viață. Profesorii nu aveau voie să meargă la biserică și nici elevii nu prea erau văzuți prin lăcașurile sfinte. Și deodată, patru elevi, ne însoțiți de persoane
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
nici pomeneală de Mioara, puștiul îi dusese cu preșul. Ba mai mult, așa cum nu se prea întâmpla, țărmul nisipos al Dunării era pustiu la ora aceea - ca și cum vipia îi alungase pe toți amatorii de plajă, silindu-i să rămână acasă, ascunși la umbră, în cotloane răcoroase. Cei doi băieți s-au retras în păduricea din apropiere, pe malul înalt și abrupt. Dezamăgiți, voiau să-și tragă nițel sufletul după ce bătuseră atâta drum degeaba, prin dogoarea de iad. Și-au aprins câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
la spital unde am stat 4 luni și apoi m-au externat și m-au trimis acasă. De atunci și până în 1964 am fost pus sub urmărire cu domiciliu forțat. În acest timp, am ajutat clandestin pe preoții care stăteau ascunși cu liturghii primite. În 1977, prin recomandarea părintelui Liviu Trifaș am ajuns în Moldova la Horgești, jud. Bacău, unde cu bunăvoința și răbdarea părintelui Budău Iosif m-a introdus în ritul latin. Acolo am îndrăgit ritul latin și Ordinul Franciscan
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
locuri libere... Medicul mi-a spus că în momentul de față cazul meu este cu mult mai ușor decât multe altele. După cum vezi, am trecut pe planul al doilea... Mutica, draga mea, am foarte mare nevoie de un creion bine ascuțit: îți dai seama singură, după felul cum arată această scrisoare, ce fel de creion mi-ai dat! Vă sărut cu drag pe toți, al vostru Petia P.S. Salutări amicilor! Augusta lui Pierre la Colentina 3 iulie 1954 Dragul meu, băiețașul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
își trimitea căldura binefăcătoare peste planeta noastră zbuciumată. Tulburarea crescând în intensitate, și presimțind ce o aștepta, vrând printr-un gest hotărât și disperat să-și salveze viața, pisica printr-un efort concentrat și-a înfipt cu putere, brusc, dinții ascuțiți în palma șintărului. Acesta, luat prin surprindere și urlând de durere, a prins fulgerător animalul cu ambele mâini, l-a ridicat deasupra capului și icnind din toate măruntaiele l-a repezit cu o forță turbată spre pământ. Puterea izbiturii a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cutii goale de conservă și alte prostioare cu inscripții colorate venite de "dincolo", din Occident. Sociologii numesc acest comportament special "fetișism de penurie". Îmi amintesc cu nostalgie cum, pe la jumătatea anilor `80, am așteptat împreună cu fratele meu o după-amiază întreagă ascunși în niște tufe ca o familie de "nemți" (de fapt, sași emigrați în Germania) să-și abandoneze deșeurile de picnic. Am reușit să recuperăm trei cutii goale de Coca-Cola. Odată ajunși acasă, le-am înlăturat partea de sus transformându-le
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
jugul fascist - parcă asta era formula, nu? - , s-au dat la Roman, un orășel din apropierea graniței, lupte de stradă între garnizoana de nemți care ocupase orașul și rușii intrați să-l elibereze. Am petrecut întreaga zi - o zi de coșmar - ascunși într-o pivniță adâncă, în care se refugiaseră mai mulți vecini din cartier. Tot timpul se au zeau tunurile bubuind la marginea orașului și îm pușcăturile de pe stradă. Stăteam cu toții cu inima cât un purice, înspăi mântați că nemții o să
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
vizitează diverse unități socialiste sau discută cu reprezentanții lor. Sentimentul tuturor e că nimic formal nu determină asemenea întâlniri, ci o dorință arzătoare de a face ca lucrurile să meargă mai bine. În sfârșit, tovarășul Nicolae Ceaușescu unește o inteligență ascuțită cu un deosebit simț practic și o mare înflăcărare sufletească. El știe să aprecieze, de aceea, cu o curajoasă luciditate realitățile și totodată să aprindă entuziasme. Ochiul clarvăzător al partidului și inima lui fierbinte se recunosc în aceste calități. Scriitorii
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
pentru ctitorul României Socialiste, pentru ctitorul culturii noastre noi, pentru prietenul, sfătuitorul și îndrumătorul artiștilor.“ (Muzica, ianuarie 1973) „Astăzi suntem liberi, stăpâni pe soarta noastră, popor de oameni vrednici, într-o țară înfloritoare în care toți își încordează voința, își ascut mintea, își înflăcărează sufletul pentru propășirea Patriei. Mă simt mândru că în paginile ilustre pe care poporul nostru le-a scris în ultimele trei deceni în cartea de aur a istoriei sale rămâne consemnată la loc de cinste contribuția pe
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
pune să-l caut în cap. Ne jucăm de-a maimuțele. Îmi povestește tot mai des de Ginel, țigănuș de pe Moșilor, devenit pentru el un model. Veneau împreună de la școală, când au văzut pe geamul unui subsol un bandit care ascuțea cuțitoaie la o tocilă cu scântei. „Și dacă vine să ne omoare?“, s-a speriat Tomi. „Nu-i nimic, mai bine“, i-a răspuns Ginel, „scăpăm de lecții“. 21 decembrie Cea mai lungă noapte a anului, după o zi de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ea se jura pe părul ei alb. În revanșă, cînd rămîneau iarăși singuri, el îi plasa pocnitori sub pat dimineața și îi punea praf de strănutat în batistele par fumate sau îi dădea ceaiuri din dopuri de plută. Uneori, își ascuțea cîte un băț și pro ceda cu ea așa cum procedase moșu’ cu dușmanii (moșu’, cuscrul ei din Ardeal, îi povestise nepotului că în război avea o lance legată de șa și că-i lua, astfel, pe nemți din fuga calului
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nefericiți decît se crede Îndeobște și decît o contestă statuile. Tocmai de aceea ei sînt În măsură să ne vorbească despre fericire. Dar se poate vorbi despre fericire fără să Întindem mîna spre ea? Chiar și această mare friguroasă Îmi ascute nevoia de dragoste. Labirintul Marea e și ea un sfinx pentru Ulise, după cum labirintul e pentru Tezeu un sfinx Învins cu ajutorul firului Ariadnei. Dar Întrebările despre labirint sînt pline de riscuri. De obicei, uităm tocmai amănuntul că prin labirint Dedal
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nici nu îi furase cineva cu vorbe ușoare sentimentele de femeie. Nu a acceptat nicicând vre-un Don Juan. Iubirea trecuse cu viteza luminii, oprindu-se acolo unde începuse. Cu sufletul în palmă, istovită iubirea-i devenise ca o piatră ascuțită într-un pantof cu un tăiș dureros. Sub tăcerea timpului, într-o nedumerire totală, plasa țesută ca de paianjen ucidea fără milă culorile vieții. Ca un rug fumegând în neștire, într-o imensă disperare fără glas, cenușa fiecărei zile adâncea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vedea afară. În timp ce văzul îi acaparase toată atenția devorând imagini ar fi vrut ca toate simțurile să-i înceteze a mai funcționa. Din tren, observă pomii ce se înălțau majestuos și drepți ce semănau cu niște santinele. Ramurile lor stăteau ascuțite în bătaia vântului care adia ușor. Era o adiere de primăvară ce-i amintea de ziua când se cunoscuse prima oară cu Valentin la Balul Mărțișorului. Această primăvară părea că jelește odată cu ea despărțirea de locul unde se născuse, unde
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
putem spune că cineastul suedez a știut ca nimeni altul să ne confrunte pe ecran cu spaima fără seamăn încercată atunci când suntem puși în fața experienței-limită a celuilalt, poate singura pentru care nu avem nici un fel de reprezentări. Mai mult, el ascute acolo o lamă cu dublu tăiș : moartea și resurecția, ultima nefiind nici pe departe întâmpinată cu bucurie, așa cum pretindem că ar fi firesc. Titus Lucretius Carus a fost un înveterat disprețuitor al fricii de moarte, dar a intuit genial sursa
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
că nu sînteți atent la filmele cu gangsteri. Polizează la un capăt tabla, apoi pornim împreună spre biroul meu. Ghiță se oprește lîngă ușă, îmi arată tabla și-mi face semn să-l urmăresc cu atenție. Bagă tabla cu partea ascuțită între tocul ușii și ușă, în dreptul zăvorului de yală, o împinge cu podul palmei, apoi se îndeasă în ușă și ușa se deschide. Așa să faceți și dumneavoastră, îmi zice, întinzîndu-mi tabla. Mulțumesc, Ghiță! îi spun. Pun tabla în buzunar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
înșelat! Ați crezut că ați lăsat acolo, într-o cămăruță în care ați intrat o dată, într-o noapte de Ajun, un bibelou de porțelan, la care să vă întoarceți mereu cu gîndul, ori, dacă relațiile cu soțul s-ar fi ascuțit, s-o faceți și cu fapta... Bibeloul a fost lovit mai de multe ori, de vînt și de ploaie, doamnă; acum e colțuros, zgîrie... Băiețelul de-atunci a crescut între timp. Nu v-aș recomanda să-i mai călcați pragul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]