6,399 matches
-
îmbibate ca și pajiștile lor, alături de ceaiul maroniu cu lapte care este aproape singurul lucru din oraș, nu prea diferit de omonimul său indian. Se numesc „nippies“ aceste fete și Jonathan se întreabă dacă numele lor vine de la aerul lor ascuțit, strâmtorat. Este un gen de angloism complet nou pentru el. Acest gen de figură sărăcăcioasă, expresia eșecului, n-a fost exportată în altă parte, ca să conducă imperiul. Peste tot, întâlnește originalele copiilor cu care a crescut, toate absurditățile Indiei britanice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dispozitive artistice din sârmă și coji de copac. Au forme și culori inimaginabile, flori mari ceruite, cu rădăcini care se întind, stele micuțe, eflorescențe în spic, ventilatoare, coloane și rozete, flori sub formă de pungă și altele cu cozi mici ascuțite. Își ridică buzele franjurate din straturile de mușchi, plutesc șovăitor în aer, ducând după ele buchete de rădăcini aeriene, care-i ating fața și părul lui Jonathan. Doctorul este mai mult un conducător pentru el, decât grădinarul lor, controlând aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sunete dintr-o chitară diformă. Partea nefolosită a încăperii este umplută miraculos de cărți și tablouri și de alte obiecte mai puțin obișnuite, cum ar fi o mașină de scris și bustul de bronz al unui bărbat cu o barbă ascuțită. Băiatul se oprește din cântat, se ridică și-i întinde mâna. — Salut. Sunt Gertler și după cum poate intuiești, sunt evreu. — Bridgeman. Îmi pare bine că te cunosc. — Nu trebuie să-ți pară bine, dar asta este, zice el luând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Doi băieți loviți rău, palizi, prăpădiți. Par răniți. Lasă mașina și înconjoară zidul dărâmat al școlii, căutând un loc pe unde să-l escaladeze. Duminica dimineața la țară. Păsările cântă cu volum amplificat, ca o orchestră de jazz, cu voci ascuțite. Jonathan a apucat să escaladeze jumătate din zid, când observă un chip urmărindu-i dintre copaci. Este un chip de heruvim, pe care nu-l poate confunda. Este Waller, Târfa Casei, cu fața încadrată de bucle castanii și priviri calculate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
normală, dar cum să suporți oboseala sufletului, micșorarea lui, umbra trecutului și, mai ales, golul acela întrevăzut unde nu mai era nici lumină și nu apăruse încă nici întunericul? Ochii tăi în întunericul pestriț se aud foșnete ciudate, simțurile toate ascuțite ca niște animale de pradă stau gata de atac ... așteaptă ... în depărtare licuricii transformă pământul în boltă stelară se aude firul ierbii căzânddeasupra potecii sclipitoare doi luceferi aruncă săgeți inima îmi bate cu putere în așteptare ... te recunoaște știe luceferii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
zid, e un foișor din piatră. Răsare soarele. O companie a Gărzii Imperiale iese pe poartă. Este urmată de un grup de eunuci îmbrăcați în robe. Unul dintre eunuci scoate un registru și începe să ne strige numele cu voce ascuțită. E un bărbat înalt, de vârstă mijlocie, cu trăsături de maimuță, o pereche de ochi rotunzi, nas plat, gură până la urechi cu buze subțiri și o distanță mare între nas și buza superioară. Fruntea lui se înclină. Cântă silabele în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să mă tem. Se apropie seara. Cerul se întunecă. Frunzele copacilor devin negre, de parcă verdele ar fi fost stropit cu cerneală. Marginile norilor se încrețesc, închipuind forme felurite. Ciorile se întorc la cuiburile lor de pe crengile înalte, iar croncănitul lor ascuțit pare să anunțe că au avut o zi grea. Îi chem pe servitori și le spun că aș vrea să iau cina. Eunucii și doamnele de onoare se înclină și transmit ordinul meu la bucătărie. Ultimul eunuc din șir nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Ele se ridică, mijinduși-și ochii. Expresia de pe chipurile lor seamănă cu a unor animale de pradă. Avem o intrusă! se aude o voce tremurătoare, de femeie foarte bătrână. Ce să facem cu ea? — Să o ciupim până moare! e răspunsul ascuțit al mulțimii. Mă arunc la pământ și fac plecăciuni repetate. Le explic că am greșit deranjându-le. Îmi cer scuze și promit că nu mă vor mai vedea niciodată, însă femeile sunt hotărâte să mă sfâșie. Una mă trage de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Nu m-aș afla aici dacă n-aș fi nebună. Numai o nebună s-ar aștepta să poată să bea terci fierbinte dintr-o singură înghițitură. — Înțeleg, dar eu trebuie să reușesc înainte... Până să-mi termin propoziția, un sunet ascuțit se face auzit de sub fundul meu. Sunt ouăle: le-am spart. Patroana ia un prosop pentru a împiedica gălbenușurile să se scurgă. Înlocuiește rapid ouăle sparte cu altele noi. Așezându-mă înapoi în poziția indicată, mă balansez pe ambele mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu fața la mine. Sprâncenele lui nu mai sunt încruntate: cu siguranță visul său e dulce. Cântecul din yoo-hoo-loos devine strident. E semn (așa mi-a spus An-te-hai) că masculii au încheiat împerecherea și se luptă acum să părăsească trupurile femelelor. Sunetele ascuțite, acelea ale femelelor, sunt deranjante. Cu cât stau mai mult, cu atât mi se par mai greu de suportat. Sunt silită să recunosc că m-am îndrăgostit de momentul prezent și că urăsc faptul că trebuie să ia sfârșit. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
tatăl... Vreau să știi cum de s-a transformat el într-un om gol pe dinăuntru. De parcă biciul ar avea o voință proprie, el își schimbă direcția. În loc să aterizeze pe Tung Chih, mă lovește pe mine. Sunetul e puternic și ascuțit. Precum un șarpe înfuriat, biciul se înfășoară în jurul trupului meu, lăsându-și după fiecare lovitură urma însângerată. Amețit de spectacol, Tung Chin rămâne mut. Mă copleșește epuizarea, mă prăbușesc și îmi strâng genunchii la piept. Plâng pentru că Hsien Feng nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fiica ei, prințesa Jung. Pe vremea când trăia, doamna Yun îmi interzisese să vorbesc cu fiica ei. O văzusem pe copilă numai la spectacole și la aniversări. Mi-o aminteam ca având un nas îngust, gură subțire și bărbia ușor ascuțită. Expresia ei era absentă și visătoare. M-am întrebat dacă era bine și dacă i se spusese despre moartea tatălui ei. Mi-a fost adusă fata. Nu moștenise frumusețea mamei sale. Purta o robă din satin gri și arăta groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
O DÂRÅ DE CENUȘÅ Refrenul timpului e mișcarea bâzâitul vâjâitul rumoarea sunt efecte ale mișcării O roatå dințatå cu secunde ascuțite segmentând Nașterea Viața Moartea Prima și ultima aprindere stingere arderea între ele låsând o dârå de cenușå Un melc pierdut în propria-i caså așteptând ploaia så se reverse în afarå de sine
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1593]
-
purta un costum gri-deschis, cu o cravată țipătoare. ― De ce ești necăjit, moșule, continuă el fără greș, ia spune, ce ți s-a întîmplat? Tata avea privirea rotundă și îi jucau ochii în cap ca și când ar fi fost fascinat de vocea ascuțită și atrăgătoare a acestui om, de siguranța lui, și de felul decis și protector cu care pusese el degetul pe rana care ne durea. ― Cum! exclamă în sfârșit tatăl meu indignat, necăjit arăt eu? Necăjit ești azi și mâine nu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pești. Bunica cerca să mă lămurească, dar, cum nici la vîrsta aceea nu-mi plăcea adevărul, eu mă îndărătniceam: - Dar de ce nu-s crapi, bunică?... - De ce, așa! răspundea enigmatic bătrîna, cu convingerea unei fatalități. Tăceam impresionat. Păsăruici mărunțele, cu cioc ascuțit, săreau sprintene prin tufiș și foșneau în stuful risipit pe jos. Șezînd nemișcați, ele nu se speriau de noi și ne priveau cu curiozitate. Îndată ce simțeau că-s spionate, zburau țîrîind. Din mal curgea țărîna printre rădăcini. În patru labe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Simțeam un soi de resemnare. Atunci mi-am zvîrlit în foc manuscriptele. Instalat în stal, adăstam cu voluptate clipa în care, după gong, cortina luneca către tavan. În scenă năvălea din culise o răcoare cu iz de mucegai. Mică, urîtă, ascuțită, pe podium apărea o solistă în zuruit de castaniete, pocnind din poante. În fanta întredeschisă a ochilor mei se contura doar dînsa. Înfipte în bărbiile albe și grase ca niște burți de pește, viorile instrumentiștilor sclipeau. Cu obrajii plini, trompeții
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
asta Goilav fu de acord. - Destinul meu, zise el, a fost echilibrat. Am descoperit ordinea strămoșilor care, fiind veche, e perfectă. Cu milioane de ani în urmă bătrînul nostru pășea elastic și destins. Era un tînăr falnic, cu creștetul prea ascuțit ca să încapă acolo multă minte. Pe cît de bun observator, cu membre și mișcări agile, pe atât de încet era în cugetare. Și-a elaborat însă în sute de milenii o gîndire. Încetineala a fost de folos moralei căci, în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
probabil, prea ușoară, victoria asupra mea o făcea să se căiască. Cuibărită într o fostă casă boierească, aspectul monumental al secției de învățămînt era în perfect contrast cu furnicarul omenesc ce-i asalta ușile. În dosul acestora, inspectorii ședeau bine ascunși. Murdari, nerași, mulți dintre ei băuți, solicitanții pîndeau cu îngrijorare pe coridor. Surtuce ponosite, ghete pline de noroi, mutre neroade și figuri viclene exprimînd orice afară de preocupări intelectuale, dădeau secției culoarea sordidă a sălilor de tribunal. Agățîndu-și speranțele de ceva
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Zilnic, în cancelarie se așternea pe podea un covor de coji. Cînd grămăjoara nucilor valide scădea, una din dăscălițe organiza prin sălile de clasă un raid. Preț de cinci minute zbieretele, scheaunele și fluierăturile școlarilor conteneau, ca să facă loc țipetelor ascuțite ale acesteia. Din cancelarie s-auzea cum, sub perechea palmelor educative, pocneau pe rînd capete tunse. Triumfătoare, învățătoarea apărea apoi în cancelarie, împingînd din spate cîte un mic troglodit foarte murdar care, furișînd priviri rele, era silit să-și deșarte
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cap. Strigă: - Ce ai, Pandele? Cu privirile fixate pe canal, directorul se clătina cu mîinile desfrunzite în sus, ca un arbore ce cade. Încet-încet se lasă în genunchi. Răsucindu-se, se prăbușește deodată cu fața către văzduh. O femeie țipă ascuțit: - Ărra! Se aud strigăte înspăimîntate. Într-o clipă adjunctul cade asupra directorului și-l sprijină. Pandele e moale. Buzele i se zbat spasmodic. Dintr-un semn deschis la tîmplă, se scurge un șuvoi de spumă roșie. - L-a atins șaiba
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la semn. Fiecare dintre jucătoare se puse una în spatele celeilalte, după propria căpetenie, înșirînduse în front. Reciproc, cîrdurile încercau să se tragă peste linie pînă cînd, într-o gălăgie infernală, toate fetițele se răsturnară una peste alta. Se auziră țipete ascuțite: „Noi v-am bătut! Noi vam bătut!” „Ba nu!” „Ba da!” Cel mai mult domnișoarei Cristina îi plăcea „Ața”. Două tovarășe de joacă ședeau față în față trecînd, după picioare, o sfoară cu capetele înnodate care închipuia un dreptunghi. Sfoara
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
iasă din cuiburi, cele de prin curți se ghemuiseră În fundurile cotețelor; dobitoacele mari se Încăpățânau să stea nemișcate În grajduri ori În țarcuri; porcii se Îngropaseră În nămol și scoteau din glod numai râturile și ochii mici, cu privire ascuțită și Îngrijorată; gângăniile nu mai fojgăiau și nu mai țârâiau prin buruieni - se ascunseseră cu toatele În țărână ori În scoarță de copac; vântul Încetase să bată și văzduhul Încremenise; izvoarele lunecau la vale În tăcere, rostogolirile apei erau moi, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spărseseră cândva capetele și-și muiaseră ciolanele din pricina a ceva moșteniri de pământuri, vite, pluguri și prășitori ori cazane de țuică. Ajunseseră aproape muți, Își vorbeau și se Înțelegeau cu ochii. Copiii mici, când plângeau, scoteau În loc de țipete și urlete ascuțite gâjâituri tăcute de rățoi leșesc. După câteva zile de lumină-ntunecoasă, câmpurile Își plecară spicele, iar copacii Își chirciră frunzele. Văzând așa ceva, mânat mai mult de teamă decât de Îndrăzneală, ăl cu bicicleta se porni de unul singur spre Dunăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Râtul unuia dintre ei poposea lângă o damigeană pe fundul căreia hâltâcăia un rest de băutură; altuia Îi lipsea o jumătate dintr-un corn; unul Își Încurcase năprasnica bărbăție În niște rămășite de strune de țambal; dinții lungi, galbeni și ascuțiți ai altuia rămăseseră Înfipți În lemnul unui contrabas cu burta plină de găuri; dracii erau negri și jegoși, puțeau a pucioasă și a vărsătură. Cel mai urât dintre ei zăcea prăvălit În codirlă, cu picioarele atârnând și bălăbănindu-se În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Pe obraji sângele li se Închegase, se scorojise și se făcuse stacojiu. Deasupra lor, cerul era tot de cenușă și muțenia tot le Încetinea mințile și trupurile. La un șleau mai adânc din mijlocul drumului, carul se smuci cu scârțâieli ascuțite și prelungi; grămada de draci tresăltă și ea cu putere, scârbavnicele trupuri se potriviră altfel În devălmășia lor, dar nu se treziră. Numai ochii unuia se deschiseră pe jumătate cătând, goi, la cei Înșiruiți pe dreapta drumului. Și aceia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]