2,756 matches
-
fiscale a fost atribuită apoi impresarului sau, dar nu i-a fost ușor să remedieze proastă publicitate create în fața opiniei publice italiane. În anii 80' s-a ocupat aproape numai de participarea la producții TV: "Sophia: Her Own Story" film autobiografic pentru televiziunea americană după românul omonim, "Madre coraggio" (1986), "Mamma Lucia" și remake-ul filmului "La ciociara" (1988) de Dino Risi: singură excepție a fost filmul "Qualcosa di biondo" (1984) în care joacă alături de fiul său Edoardo. În 1994 Robert Altman
Sophia Loren () [Corola-website/Science/309202_a_310531]
-
este invitată de Rob Marshall pentru a o interpreta pe mama protagonistului în Nine, omagiu muzical "8½ de Fellini". În 2010 se reîntoarce în lumina reflectoarelor și devine protagonista miniseriei La mia casă è piena di specchi , inspirată din cartea autobiografica a surorii sale Maria Silicone. Sophia o interpretează pe mama sa, Romilda.
Sophia Loren () [Corola-website/Science/309202_a_310531]
-
un schimb de opinii privind construirea noii societăți socialiste. În aceasta perioadă, numită de comentatori din vestul Europei „perioada de desgheț” (germ. „Tauwetter-Periode”) mulți intelectuali, scriitori români și minoritari au intrat în P.C.R. Scrierile lui Hauser au un pronunțat caracter autobiografic. Opera sa cuprinde povestiri, schițe și un roman. Sunt cunoscute însă și unele texte politice scrise de Arnold Hauser ca de exemplu: ”Devotament și fermitate” în volumul „Omagiu” dedicat lui Nicolae Ceaușescu cu ocazia aniversării sale de 55 de ani
Arnold Hauser () [Corola-website/Science/310771_a_312100]
-
începe deplasările de misionar prin satele din jurul Beiușului. Când a împlinit vârsta de 18 ani, părinții îl silesc să se căsătorească, crezând că întemeierea unei familii va pune capăt înclinațiilor sale misionare. Dimpotrivă, situația familială se înrăutățește. În lucrarea sa autobiografică "Hristos - mărturia mea" sunt înfățișate aceste frământări care, în cele din urmă, sfârșesc prin chemarea pe care i-o face Părintele Iosif Trifa, în 1934, de a merge la Sibiu. Aici, alături de mentorul său, va începe o asiduă activitate publicistică
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
Axel Martin Fredrik Munthe (n. 31 octombrie 1857, Oskarshamn, Suedia - d. 11 februarie 1949, Stockholm, Suedia) a fost medic, psihiatru și scriitor suedez. Este cunoscut mai ales că autor al "Cărții de la Sân Michele" (1929), o povestire autobiografica romanțata a vieții și a activității sale. a fost o persoană cu un caracter internațional. Vorbea mai multe limbi (suedeză, engleză, franceza, italiană - graiurile napolitan și capriot, ambele fluent - și, destul de bine, germană), se născuse și crescuse în Suedia, studiase
Axel Munthe () [Corola-website/Science/308943_a_310272]
-
de „Ring the Alarm” și predecesorul său, „Déjà Vu”. Allmusic descrie cântecul precum unul „înfuriat și atonal”, care „însoțit de un videoclip ce a determinat o serie de analize, alături de o dezbatere asupra aspectului conform căruia Beyoncé ar folosi referințe autobiografice sau, precum a susținut solista, s-a concentrat asupra personajului său din [pelicula] "Dreamgirls"”. Jody Rosen de la "Entertainment Weekly" analizează versurile compoziției, afirmând: „în «Ring the Alarm», ea pare îngrozită de perspectiva de a renunța la toate obiectele de lux
Ring the Alarm () [Corola-website/Science/308945_a_310274]
-
de împuternicire a femeii, ea declară faptul că avându-l pe Jay-Z în viața ei a schimbat o serie de păreri despre modul în care bărbații și femeile relaționează unii cu alții. O parte dintre dintre piesele sale au caracter autobiografic, Knowles admițând faptul că sunt inspirate din experiențe personale sau experiențele trăite de apropiați. De asemenea, artista este și coproducătoarea unui număr semnificativ de înregistrări aflate în repertoriul său. Deși nu se implică în direct în compunerea liniei melodice, ea
Beyoncé () [Corola-website/Science/308923_a_310252]
-
iubire reciprocă, dar sfârșită cu o tragedie. În al doilea roman, "Casa de lângă lună" (1988), subiectul epic este diferit: lupta aprigă a unui tânăr orfan de mamă cu barierile vieții pe care le înfruntă pe rând, până la realizarea deplină. Elementele autobiografice sunt evidente. Cea de a treia carte este o culegere de nuvele și povestiri, "Mestecenii din vis" (1990), care reține atenția prin alte secvențe biografice dar și prin evocările prieteniei cu Sorin Titel, urmărite până la tragicul său sfârșit.
Nicolae Mihai () [Corola-website/Science/308962_a_310291]
-
Musil este numit locotenent în rezervă. Își îndeplinește perioada militară de o lună la cazarma din Brünn, din 15 aprilie în 12 mai. În luna august lucrează serios la romanul "Rătăcirile elevului Törless". Schițează și primele pagini dintr-un roman autobiografic, care prefigurează "Omul fără însușiri" și pe care îl intitulează provizoriu "Lucrări preliminare la un roman". Musil citește foarte mult și își extinde cultura literară la romanticii și clasicii germani, cât și la autorii contemporani. În octombrie 1903 își reia
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
Alexander). În octombrie apare romanul "Rătăcirile elevului Törless" la Wiener Verlag. Critica elogioasă publicată la 21 decembrie în ziarul "Der Tag" sporește vânzările romanului. Acesta este inspirat din anii petrecuți de Musil la liceul militar, chiar dacă autorul refuză orice apropiere autobiografică. Intriga evocă raporturile ambigue pe care le întrețin elevii școlii W. Succesul critic considerabil cu care este primită cartea îl face pe Musil să spere că ar putea trăi din scris. În 1909, Musil refuză un post de asistent la
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
proveni din multiplele legături de sânge între familiile domnitoare ale Basarabilor și Mușatinilor. Ion Nicholas-Mănescu este de părere însă că stema de pe nasturi nu are nici o însemnătate cromatică din punct de vedere heraldic. Mormântul princiar este menționat și în romanul autobiografic "Cișmigiu et comp." al lui Grigore Popescu-Băjenaru: O reconstituire a personajului domnesc a fost propusă de Radu Oltean într-una din planșele sale istorice privind războinicii medievali de pe teritoriul României.
Mormântul princiar din Biserica Domnească, Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/309849_a_311178]
-
7 limbi pe care le cunoaște). S-a întors în Germania, la Bad Wörishofen. După pensionare s-a decis să locuiască la Râșnov. După ieșirea la pensie a început o nouă etapă în viața sa, cea de scriitoare. În afară de romanul autobiografic a scris și povestiri, versuri, teatru. În 1989 a scos și un CD cu cântece populare săsești, în dialectul săsesc, sub numele Käthe Zerbes, cu titlul "Rosenauer: sointch saksesch och sälwstgemaucht Leyder".
Katharina Zerbes-Mărgineanu () [Corola-website/Science/309889_a_311218]
-
artă). A susținut în 1910 disertația pe tema " Heinrich von Kleist ca prozator". În copilărie, își petrecea vacanțele la unchiul său Josef Meschendörfer, care era preot la Sânpetru, Brașov. Amintirile din acea perioadă au fost incluse ulterior în romanul său autobiografic "Die Stadt im Osten" („Orașul din Răsărit”). Pentru cartea "Die Stadt im Osten", Meschendörfer a primit în anul 1932 medalia Goethe ("Goethemedaille"). Între 1907 și 1914 a scos publicația ""Die Karpathen"", prin care a influențat decisiv literatura germană din Transilvania
Adolf Meschendörfer () [Corola-website/Science/309293_a_310622]
-
Stilul muzical abordat de Amy Winehouse combina elemente preluate din muzica soul și jazz a anilor '60 însă avea o sonoritate R&B contemporană. Încă de la debut Winehouse a fost apreciată pentru originalitatea, sinceritatea și sarcasmul versurilor sale, texte numite „autobiografice” de-a lungul timpului. Odată cu publicarea albumului "Frank", "The Guardian" scria: „muzica lui Winehouse se află undeva între Nina Simone și Erykah Badu, sună inocent și neîngrijit”, iar Chris Willman de la "Entertainment Weekly" era de părere că stilul interpretei a
Amy Winehouse () [Corola-website/Science/309326_a_310655]
-
a lui Petru cel Mare. În anii săi de mai târziu Belîi a fost influențat de antroposofia lui Rudolf Steiner și a devenit mai târziu prietenul lui Steiner. S-a spus despre Belîi că a prezis în "Petersburg" după unii, autobiografic, izbucnirea în 1917 a revoluției ruse, ascensiunea totalitarismului și a terorismului politic și chiar apariția teoriei haosului. Belîi a avut o influență majoră asupra teatrului lui Vsevolod Meyerhold.
Andrei Belîi () [Corola-website/Science/309397_a_310726]
-
în biserica Mănăstirii “Sf. Ioan cel Nou” din Suceava, de unde a fost dusă în procesiune la Slatina, fiind însoțită de un sobor de preoți în frunte cu arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților. A scris poeme teologice, istorice și autobiografice, notabile prin inspirația vie din epocă, meditația filozofică asupra vieții, apropiată de cea a poeților elegiaci ne-creștini. Expresia lirică a sentimentelor este completată de descrierile din natură și de o măsură metrică adecvată. "Vechiul Testament proclama limpede pe Tatăl, mai
Grigore de Nazianz () [Corola-website/Science/305040_a_306369]
-
ani. El își descoperise vocația literară povestind puținilor săi enoriași despre tradiția sărbătorilor în comunitatea săsească din Făgărașul interbelic, “povestit” și în scrisorile către familia sa din Germania. Eginald Schlattner a publicat trei cărți în limba germană, care au caracter autobiografic și tratează viața populației germane din Transilvania, și în parte din Banat, între anii 1943-1960. Debutează ca scriitor în anul 1998 cu primul său roman ""Der geköpfte Hahn"" (Cocoșul decapitat), publicat în Austria, la Editura Paul Zsolnay din Viena, și
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
fiică, Dana, psiholog. N. Stroe a fost decorat cu titlul de Artist Emerit de către Petru Groza și cu Meritul Cultural Clasa I. În 1977 emigrează cu familia în Israel unde, după apariții în fața comunității românești și publicarea a trei cărți autobiografice, se stinge din viața pe 24 iunie 1990. În cartea sa `77 de ani in 200 de pagini`, N.Stroe povestește despre entuziasmul acelor ani alături de prietenul sau cel mai bun: `Ne făceam visuri mărețe și, ca să nu le uităm
Nicolae Stroe () [Corola-website/Science/306233_a_307562]
-
Până în prezent a publicat 18 volume dintre acestea 8 fiind de referință în domeniul foneticii și lexicologiei: Au urmat cinci volume de articole științifice și social politice, intitulate: "Prezentă la datorie" (1999-2003), Ed. Clusium, Argonaut. A mai publicat patru volume autobiografice intitulate: "Oameni și umbre, povești adevărate", sub pseudonimul Ana Spătaru (2005-2006), Ed. Clusium, Cluj-Napoca.
Livia Ana Tătaru () [Corola-website/Science/306234_a_307563]
-
într-o ordine oarecare și le-a tipărit în anul 2001 la Editura „Tibiscus“ din Uzdin într-un volumul „Resămnări tomnatice“. Volumul conține 91 de poezii. Tot în Edirura "Tibiscus" din Uzdin în anul 2006 a publicat „Piramide false“, roman autobiografic scris pe parcursul a aproximativ 60 de ani și care, din cauza unor teme tratate, nu a putut fi publicat mai devreme. A mai tipărit și „Comedii“, un volum cu patru comedii dintre cele opt pe care le-a scris pentru necesitățile
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
său în regimul nazist, în principal pentru utilizarea muncii forțate. El și-a ispășit pedeapsa până la sfârșit, cea mai mare parte la închisoarea Spandau din Berlinul de Vest. După eliberarea sa de la Spandau în 1966, Speer a publicat două lucrări autobiografice bestseller, "Erinnerungen" („Amintiri”) și "Spandauer Tagebücher" („Jurnalul de la Spandau”), detalierea lui personal, și relația sa foarte apropiata de Adolf Hitler și oferind cititorilor și istoricilor o perspectivă unică asupra lucrărilor din regimul nazist. El a scris mai târziu o a
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
care a reafirmat responsabilitatea personală pentru crimele regimului nazist. Renunțînd la planurile de a se întoarce la arhitectură (doi dintre probabili parteneri au murit cu puțin timp înainte de eliberarea sa), el a revizuit scrierile sale de la Spandau în două cărți autobiografice, ulterior publicînd o a treia carte despre Himmler și SS. Cărțile sale, cea mai cunoscută În interiorul celui de-al treilea Reich (în germană Erinnerungen sau Reminiscences) iar cartea sin Spandau Jurnalele secrete furnizează o privire unică și personală asupra personalităților
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
lume, dar binele va învinge întotdeauna. Originile filmului s-ar putea afla în copilăria lui Lynch, petrecută în pădurile din Spokane, Washington, un ținut din nord-vestul Statelor Unite similar cu cel din film. Lynch declară că "filmul este într-un fel autobiografic. Kyle este îmbrăcat ca mine. Tatăl meu a fost un cercetător științific în Ministerul Agriculturii la Washington. Eram tot timpul prin pădure. Mă cam săturasem de păduri când am plecat, dar buștenii, lemnul tăiat, sunt pentru mine simboluri ale Americii
Catifeaua albastră () [Corola-website/Science/305952_a_307281]
-
Komi (azi Republica Komi) din nordul Rusiei europene. Ajuns în lagărul Peciora a fost supus la muncă silnică în construirea de șosele prin taigaua înghețată. Despre zilele de anchetă și din lagăr Beghin a scris mai târziu în cartea sa autobiografică „Nopți albe”. În cele din urmă a fost eliberat nu după multă vreme în virtutea unui acord între ambasadorul lui Stalin în Marea Britanie, Ivan Maiski și generalul Władysław Sikorski, șeful guvernului polon în exil de la Londra. Acest acord prevedea ca U
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice. A debutat cu romanul "Pânza de păianjen", fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian și Camil Petrescu. În anul 1977 a publicat la editura Cartea Românească un volum autobiografic intitulat " Pe firul de păianjen al memoriei". Născută la 22 octombrie 1907 în Constanța, într-o familie de vechi dobrogeni, Cella Marcoff, cunoscută sub pseudonimul , dupa numele bunicului Serghi Marcoff, de origine bulgară, scriitoarea va rămâne atașată toată viața de
Cella Serghi () [Corola-website/Science/305390_a_306719]