3,856 matches
-
plen un salut din partea României, evidențiind interesul de dezvoltare a relațiilor cu statele din zonă. La încheierea reuniunii, gazdele au organizat o acțiune protocolară pentru "șefii de delegații", la un "rancho", o fermă din afara Montevideo. Am fost transportați cu un autocar și întâmpinați la intrarea în rancho de "gauchos" călări, în costume tradiționale. După gustările de rigoare cârnăciori de tot felul, momițe, măduvioare și "clarete", un vin de masă nemaipomenit de "băubil" -, am fost invitați în curte la "parillada" (grătar). Grătarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
program, masa pe sponci datorită lipsei multora din produsele necesare unor rețete de calitate, distracția cu restaurantele și barurile închise la ora 21,00, stațiunile turistice orbecăiau în întuneric, programele noastre de televiziune erau jalnice, șoselele pline de gropi și autocarele ca vai de ele... Eram însă fruntași pe ramură la băgat mâna cât mai adânc în buzunarul clientului, în șicanarea și enervarea acestuia, care începea de la frontieră cu vameșii scotocind minute în șir prin bagaje, în așteptarea "ploconului" obișnuit. Cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
unor stări conflictuale cu ghizii români, personalul de deservire și chiar turiștii firmei". Deci cam aceștia erau unii reprezentanți ai firmelor de turism partenere din Austria, cu care referentul principal Săvescu Alin, ghizii români și personalul de deservire (șoferi de autocare, recepționeri, chelneri...) intrau în conflict, "micii panglicari" ai firmelor străine încercând să-și rotunjească veniturile prin metode nu tocmai ortodoxe, fapte evidente pentru care erau admonestați de chiar patronii lor. Și în apărarea "drepturilor și libertăților fundamentale" ale acestora, intervine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
a trăi mai liniștit. Nu mai bine! Mi-a spus că am fost singura pe care a primit-o în casa ei, pentru că nu are încredere în nimeni și nu ar trebui să am nici eu. M-a condus la autocar, ne-am îmbrățișat și m-am trezit singură din nou. Plecam spre visatul loc de muncă, dar inima-mi era cât un purice. Între timp înțelegeam niște cuvinte de bază în ita liană și vorbeam puțin. Nu știam ce va
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ceea ce se numește „la fix”: te trezești, mun cești, speli, gătești, îngrijești un bolnav în casa lui, dormi tot acolo și o zi pe săptămână ai liber să te plimbi. În felul ăsta îți rămân toți bănuții. Priveam pe geamul autocarului, alternam, mă simțeam când puternică, când din nou zero. Te gândești că ești doar o biată femeie și, uite, traversezi o țară străină - te simți puternică. Apoi te gândești - dar de ce, Doamne, iartă-mă, trebuie să o traversez și ce
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
spus că voi lipsi patru zile, că voi pleca cu avionul pentru că am deja biletul cumpărat. Imediat a pus mâna pe telefon, a început să se vaite tuturor și să se lamenteze. Am rugat-o să-mi ia bilet la autocarul pentru Roma. Urma să fiu liberă peste câteva zile. Nu știam ce va fi, nu știam ce se va întâmpla cu mine în continuare în Italia, dar într-o așa pușcărie speram să nu mai stau nicio dată! Era deja
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Contează mult să te vorbească un sătuc italian de bine. N-am făcut umbră degeaba în timpul ăsta! În zori am plecat cu sentimentul unei fărădelegi, cu sen zația că evadez, cu frică pentru ziua de mâine. M am trezit în autocarul spre Roma cu același sentiment că sunt puternică. Trecusem un alt prag. Apoi mă simțeam iar slabă: de ce-s atât de multe praguri? Scrisoarea 57 Ascult Enya. Și mă întreb din nou ce caut aici. Și nu știu de ce îți
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
singură; casa preotului era plină. Am intrat cu sfială, m-a poftit ca pe un musafir important, iar înăuntru era o parte din România. Cel puțin zece femei de toate vârstele, unele plecau acasă și stăteau la el până la sosirea autocarului, altele abia venite, ca și mine, altele gonite de patroni, altele plecate de la familiile unde munceau. Fiecare cu povestea ei. Așa se împletesc poveștile oamenilor. Scrisoarea 70 Părintele a făcut repede „ inventarul” tuturor. — Lavori? — Nu, padre, de asta am venit
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
necesare iar cei care scoteau mărfuri din țară peste prevederile legale trebuiau să plătească o taxă în plus. Cei care nu acceptau această taxă suplimentară erau întorși din drum. Uneori, când era prea aglomerat în vamă, în special când existau autocare pline cu călători și care formau coloane impresionante se facea o chetă monetară consistentă adunată de la fiecare autocar după care erau lăsați să treacă, fără a mai fi controlați la bagaje, în afară de pașapoarte, pe care trebuia pusă obligatoriu viza de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Cei care nu acceptau această taxă suplimentară erau întorși din drum. Uneori, când era prea aglomerat în vamă, în special când existau autocare pline cu călători și care formau coloane impresionante se facea o chetă monetară consistentă adunată de la fiecare autocar după care erau lăsați să treacă, fără a mai fi controlați la bagaje, în afară de pașapoarte, pe care trebuia pusă obligatoriu viza de trecere a frontierei cu data respectivă. Dacă ar fi existat o fântână adâncă de câțiva stânjeni s-ar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
N-aveți decât să râdeți. Viața este o mare bucurie. Dacă nu ai vise, nu ai satisfacții. Degeaba mai trăiești. După aproape un an și jumătate se hotărî să plece în vizită la Nicky în străinătate. O chemase telefonic. Din autocar privi atentă la fiecare peisaj de afară, îi părea vrăjit. Brazii aceia, pinii, munții cu stâncile lor, fiecare copac, fiecare floare, fiecare fir de iarbă, izvoarele cu coborâșul lor făceau parte din patrimoniul elegant și neclintit al țării noastre. O
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de altă natură. Era mai hotărâtă ca niciodată să meargă până la capătul pământului dacă ar fi fost nevoie să îl întâlnească și să îi vorbească, ascultându-i vocea după care tânjea atât de mult. După două zile de mers cu autocarul ajunsese la destinație, acolo unde o aștepta o surpriză de proporții. Motivul nedeclarat al călătoriei îl constituia și situația financiară precară determinată de unele cheltuieli absolut necesare pentru Victoria. Situația nu stătea deloc roz spre sfârșitul anului când se adunau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca prima oară când mai fusese la el, la fel de evaziv? Contribuțiile pentru căminul pe care îl frecventa Victoria se ridicau la o sumă destul de mare, peste putința ei. Timp de câteva ore îl așteptase în stația în care o lăsase autocarul. La telefonul lui nu răspundea decât căsuța vocală. Fumase țigară după țigară iar lacrimile îi străluceau ca ochii unui rănit în agonia morții. Simți o vlăguire până la ultima putere. Era ca și atunci când cineva ți-ar smulge inima din piept
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Anglia, amintindu-și de fostul părinte duhovnicesc al anilor copilăriei sale la Catedrala “Sf. Iosif” din Bucurști, m-a înscris și pe mine pe tabelul celor 24 de pelerini, care de sfintele Sărbători ale Paștelui aveau să plece cu un autocar special la Sanctuarul Maicii Domnului de la poalele Pirineilor francezi. După această scurtă punere în temă în legătură cu pelerinajul și cu persoana mea, vreau să vă ofer un foarte succint jurnal de călătorie. Vineri, 17 aprilie 1992 La sediul “Caritas” de lângă parcul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Pirineilor francezi. După această scurtă punere în temă în legătură cu pelerinajul și cu persoana mea, vreau să vă ofer un foarte succint jurnal de călătorie. Vineri, 17 aprilie 1992 La sediul “Caritas” de lângă parcul Libertății din București, un spațios și elegant autocar englez, prevăzut cu tot confortul necesar unor bolnavi, printre care mai mulți handicapați locomotori, îi așteaptă pe cei 24 de pelerini care peste câteva minute vor pleca spre Franța. E ora cinci dimineața; a început să se crape de ziuă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ceilalți bolnavi și însoțitorii iau loc pe fotolii. La ora șase fix cei trei șoferi care ne vor transporta non-stop până la Lourdes cale de cca. 3000 km., timp de două zile, au urcat în cabină. Împreună cu noi au urcat în autocar și cei câțiva reporteri și operatori ai Televiziunii Române. Peste câteva secunde mașina demarează lin îndreptându-se spre centrul capitalei de abia trezită din somn. Lăsăm în urmă Piața Națiunii, biserica Bărăției, Universitatea, Piața Romană, Piața Victoriei, Arcul de Triumf și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
am deplasat la capela aflată în incinta clădirii de la “Association Hôpitalière Générale” din Lourdes, unde, la orele 10 am celebrat Liturghia în limba română în prezența și cu participarea activă a membrilor grupului nostru. De aici ne-am deplasat cu autocarul la o biserică monumentală din centrul orașului pe care am vizitat-o, admirând altarele, statuile și icoanele din interiorul ei, adevărate opere de artă religioasă. Întorși în camping am servit masa prânzului, după care unii dintre noi au plecat în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a recitat în zece limbi diferite printre care și în limba română. La fiecare decadă de rozariu, un preot român recita un “Ave Maria” (Bucură-te Marie) în limba română. La încheierea acestei înălțătoare ceremonii, noi ne-am retras cu autocarul în camping, unde după o frugală cină, am plecat la culcare. Marți, 21 aprilie. A treia zi a Paștelui catolic Astăzi continuăm vizitarea bisericilor din localitate și din împrejurimi. Astfel, după ce am servit micul dejun am plecat cu autocarul în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu autocarul în camping, unde după o frugală cină, am plecat la culcare. Marți, 21 aprilie. A treia zi a Paștelui catolic Astăzi continuăm vizitarea bisericilor din localitate și din împrejurimi. Astfel, după ce am servit micul dejun am plecat cu autocarul în localitatea Bartrès, unde Bernadeta Soubirous, fericita vizionară a Maicii Domnului la Lourdes în anul 1958, și-a petrecut câțiva ani ai copilăriei sale, la una dintre rudele ei. Aici, la Bartrès am celebrat Sfânta Liturghie în biserica parohială, după
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pelerinilor partecipanți se ridică până la 130-150 de mii. Întorși în camping de la Bazilica Sfintei Fecioare, am servit ca de obicei cina și apoi ne-am retras la culcare. Miercuri, 22 aprilie Pentru această zi ne este rezervată o excursie cu autocarul în orașul Biarritz, stațiune balneară situată în golful Biscaya, de la Oceanul Atlantic. Se zice că în această localitate își petrec vacanțele și concediile numai oameni cu bani mulți, milionari și miliardari. Dar iată că printre ei, dând din coate, ne-am
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ce se spărgeau spumegând de furie printre colții stâncilor. Pe una din stâncile mai înalte din largul oceanului, trona o măreață statuie a Fecioarei Maria de la Lourdes. Reîntorși de la Biarritz la Lourdes, spre seară ne-am îndreptat din nou cu autocarul spre Bazilica Fecioarei de la grotă, unde ne-am rugat, ca de obicei, sfântul rozariu, pentru a-i cere Maicii Domnului haruri asupra țării noastre, asupra Bisericii și asupra lumii întregi. Înjurul orei 19 ne-am reîntors în camping, unde ca
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
servit masa de seară și ne-am retras în dormitoare, pentru a ne reîmprospăta forțele pentru ziua următoare. Joi, 23 aprilie De astă dată am celebrat Sfânta Liturghie în capela campingului “Sf. Bernadeta”, pentru ca la orele 10 să ajungem cu autocarul la biserica nou construită, în apropierea bazilicii, dincolo de apa Gavului, unde se va celebra o liturghie, în prezența a peste cinci mii de handicapați, sosiți din Anglia, Scoția și Irlanda, cu o zi înainte. A fost într-adevăr o ceremonie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
barbă). Mi-a părut rău că nu i-am propus să-i dau ceva altoi din barba mea... La ora prânzului ne-am reîntors în camping unde am luat masa, pentru ca mai târziu, după-amiază, să ne deplasăm din nou cu autocarul la Bazilica grotei, unde ne-am rugat, noi, românii împreună sf. rozariu, după care, atât eu, cât și ceilalți bolnavi handicapați am făcut o baie în piscinele de la grotă, în care se zice că în decursul celor mai bine de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
participat cu toții la sentimentele lor de durere, urmărind suferințele îndurate de Mântuitorul pe drumul Calvarului, oprindu-ne la cele 14 stațiuni, un calvar în miniatură, construit în Parcul din incinta campingului “Sf. Bernadeta”. După prânz ne-am deplasat iarăși cu autocarul la bazilica Sfintei Fecioare de la grotă, unde am celebrat sf. Liturghie pentru grupul nostru în capela sf. Gabriel Arhanghelul, aflată în colțul din stânga de la intrarea principală în Bazilica superioară. Am vizitat și Bazilica superioară, o capodoperă a stilului neogotic, unde
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ultima zi a șederii noastre la Lourdes. Treziți în jurul orei șase dimineața, ne-am spălat și echipat ca de obicei, după care am coborât în sala de mese unde am luat cafeaua. În jurul orei 9,30 ne-am îmbarcat în autocar, pentru a ajunge din nou, de astă dată chiar la picioarele grotei, unde la ora 10 eram programați să celebrăm o liturghie în limba română. A fost un privilegiu pentru noi de a putea oficia Sfânta liturghie la acea oră
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]