95,569 matches
-
veșnicie. Acel ce bea din greșeală din cupa De jad plină de elixir își dă spiritul acestei ruperi sub arome Și inima se dezleagă de om Bătând în ritmul civilizațiilor ascunse. Cântați, voi, îngeri și copii, Mai bine să-mi aud văzul Cu aripile și gâtlejul vostru să-l pipăi Ca mângâierea nepierdută Și regăsindu-și puterea. Se așează totul în genunchi și în văzduh, Preaplinul râde ciobului de stea Ce i-a căzut în palmă. Dinspre lucrurile necreate contemplă Viul
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
bradul împodobit care trona, ca la fiecare sfîrșit de an, lîngă fereastra largă din spatele biroului. Apoi se arunca hotărât înainte, și, în avântul său de nestăvilit, dărâma bradul, făcând zob globurile multicolore și zdrobind sub tălpi lumina roșie scânteietoare. Se auzea în toată clădirea zăngănitul insuportabil și inconfundabil al unui brad dărâmat. Toată lumea dădea năvală în biroul doamnei Ropot, în frunte cu asistenta Eliza, și vedea chipul patroanei - mereu imperturbabil - desfigurat acum de spaimă, și pe Grigore Micu - cel mereu pașnic
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
meu e oricând gata să servească un duș acid..." etc. Intențiile literaturii scrise de Ionathan X. Uranus, revăzut finalmente în tandem cu Mark Abrams, sunt lămurite în Necrolog. Aici, Marcel Avramescu, fără mască auctorială, își dă arta literară pe față: "Auzit-ați, firește, de Ionathan X. Uranus. Eu eram. Umoristul absurdului, apologistul absurdului. Maestru de ceremonie al vorbelor goale și saltimbanc amețit de propria sfârlează. Ionathan X. Uranus era un ins a cărui mecanică interioară, în ciuda măștii de glumă sub care
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
achita în mod regulat pensia alimentară, plătea la timp toate taxele, își ajuta prietenii la nevoie, era simpatic. Până ce se îmbolnăvi grav. Foarte grav! Într-o bună dimineață, se trezi complet surd. La început, se enervă, sesizând cră n-a auzit clopoțelul ceasului deșteptător, ceea ce l-a făcut să întârzie la serviciu. El, care n-a întârziat niciodată în aproape douăzeci de ani de carieră! În graba mare, abia pe stradă observă că parcurge un univers complet tăcut. Parcă ar fi
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
alte săptămâni, realiză că situația lui nici nu era chiar atât de disperată. Se revoltase mai mult din cauza prejudecății că surditatea ar fi un handicap. Între timp, învățase că - nici vorbă! - cofoza (așa îi spun specialiștii stării celor ce nu aud) are și unele avantaje. De pildă, nu ai parte de toate bazaconiile din jur, nu ești distras de tot felul de nimicuri, te poți concentra cât vrei la ale tale. După o jumătate de an, obișnuindu-se pe deplin cu
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
pe cei din jur agitându-se în jurul său și îi fu milă de ei. Și, deși medicii i-au spus că surditatea lui este definitivă, mai avu un moment de întrerupere a cofozei (așa îi spun specialiștii la surditate) și auzi pe cineva spunând că nenorocirile ce l-au lovit succesiv și atât de nemilos reprezintă adevărata pedeapsă capitală care-l poate ajunge pe un om. Pe urmă, iar nu mai auzi nimic. Doar un vuiet monoton și extrem de liniștitor. (Acum
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
a cofozei (așa îi spun specialiștii la surditate) și auzi pe cineva spunând că nenorocirile ce l-au lovit succesiv și atât de nemilos reprezintă adevărata pedeapsă capitală care-l poate ajunge pe un om. Pe urmă, iar nu mai auzi nimic. Doar un vuiet monoton și extrem de liniștitor. (Acum era deja conștient că toți cei din jur se înșeală: își aminti că Dumnezeu l-a pedepsit pe Adam, izgonindu-l din timpul nesfârșit. Că doar vremea limitată reprezintă pedeapsa capitală
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
impresia că vuietul încorporează și țipătul său. Când fu spălat și înfășat, simți cum toată liniștea i se topește. Și, pe măsură ce începu din nou să vadă, să se miște, să simtă temperatura aerului și a corpurilor celor din jur, să audă, trebui să se obișnuiască iarăși cu timpul. Acum da, acum simțea că pedeapsa capitală l-a ales și pe el. Nimeni nu scapă definitiv de pedeapsa capitală. Răsplata capitală Gough a fost extrem - dar extrem! - de pretențios încă de mic
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
expusese, cunoscuse până și temnița, dar numai captivitatea sub tutela ei i-ar fi fost cel mai drag adăpost. O iubea atât de mult, încât era în stare s-o deporteze, să nu o mai vadă, să nu o mai audă, iar acum, Doamne-Dumnezeule, îi căzuse la mână, o prinsese în Concordia Marconiană, deghizată, pregătită să-i dea iarăși în vileag matrapazlâcurile. - Ce te-a determinat să te vâri acolo? - Ei, moft, ca și cum ar fi greu de înțeles! Firește că bănuia
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
îi căzuse la mână, o prinsese în Concordia Marconiană, deghizată, pregătită să-i dea iarăși în vileag matrapazlâcurile. - Ce te-a determinat să te vâri acolo? - Ei, moft, ca și cum ar fi greu de înțeles! Firește că bănuia, dar voia să audă din gura ei. Tăcerea lui, care se prelungea nepermis, o determină pe ea să izbucnească. - Casă de toleranță mascată! La asta chiar puțini s-ar fi așteptat. Ajunge, destul! El își recunoscu, indirect, culpa. - Trebuia să-mi echilibrez bugetul! Apoi
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
la grajduri sau la pătule. întărâtat de faptul că nu-l află nicăieri, se duse într-o doară în cămara unde-și țineau puștile de vânătoare și-l găsi acolo, prea ocupat să-și desfunde o carabină, pentru a-l auzi cum trântise ușa de perete. - Dar bine, tată, ești fenomenal! rosti tânărul, cu un glas parcă de ventriloc, căci atât de tare i-l gâtuise emoția revederii. Conu Nicu nu se miră prea mult de cuvintele precipitate ale fiului său
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
amintiri dureroase. Rănile săpate în carnea gândului de petrecerile la bloc sunt greu cicatrizabile. Povestea lor te bântuie săptămâni, luni sau chiar ani în șir. Memoria se zvârcolește spasmodic și se comportă aproape nedemn în fața presiunii. Nici un om așezat nu aude sintagma "petrecere la bloc" fără să simtă vârful unui stilet gâdilându-l amenințător între omoplați. Ținuta pentru acest tip de eveniment nu impune un stil și nu obligă la acomodări forțate. Cu o excepție. Dacă organizatorul și participanții la chef
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
de Rammstein, în plină ofensivă Napalm Death, în miezul sfidării orchestrate de Anthrax, Sepultura, Urge Overkill, Concrete Blonde, Screaming Trees, Nash Kato, Meat Puppets sau alte uzine ale infernului. Bocancii izbesc furibund în podea. Virajele psihedelice ale musafirilor se fac auzite prin pereții niciodată suficient de groși. Răcnetele crapă tencuiala. Ai impresia inconfortabilă că plouă cu sânge și ninge cu bucăți de creier uman. Mintea nevinovaților din apartamentele învecinate e terciuită nemilos, dar nimeni nu schițează vreo urmă de protest. Ar
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
tencuiala. Ai impresia inconfortabilă că plouă cu sânge și ninge cu bucăți de creier uman. Mintea nevinovaților din apartamentele învecinate e terciuită nemilos, dar nimeni nu schițează vreo urmă de protest. Ar fi complet inutil. Participanții la bairam n-ar auzi nici dacă li s-ar sparge ușa de la intrare cu un berbec. Lucrurile se schimbă întru câtva când ziua de naștere se serbează în prezența părinților, iar copilul încă n-a ieșit din adolescență. Explicația e la mintea cocoșului. Tatăl
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
la altul. Colegii sărbătoritului vin câte doi sau câte trei, sună la ușă și așteaptă cuminți, cu câte o sticlă în mână. Câteodată le deschide capul de familie, alteori soția. În clipa când ușa se dă de perete, dinăuntru se aude o lălăială văicăreață, însoțită de larma patetică a unui acordeon pe care se plimbă niște degete experte și de indispensabilii bași care dau de obicei ritmul și măsura tânguielii. Musafirii intră în apartament, ușa se închide, iar zgomotul se estompează
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
lălăială văicăreață, însoțită de larma patetică a unui acordeon pe care se plimbă niște degete experte și de indispensabilii bași care dau de obicei ritmul și măsura tânguielii. Musafirii intră în apartament, ușa se închide, iar zgomotul se estompează. Îl auzi doar dacă ciulești urechea. Răsufli ușurat, mulțumești proniei și îți spui că, în fond, fiecare om are dreptul să se distreze. Sedus de perspectiva unei nopți fără distonocalm, nu-ți dă prin cap că deocamdată gazdele nu fructifică la maximum
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
impulsuri de pomană. Căci vocea rostește solomonic și răspicat: - E ziua la copil, domnu'. Omu' e-n casa lui. Lăsați, că n-a murit nimeni dintr-un chefuleț. Între timp, chefulețul virează decis spre orgie. Din pereți nu se mai aud doar lamentări sfâșietoare, ci și niște zgomote care sugerează că nu toată lumea e la fel de nefericită în dragoste. Paradoxal, cu cât manelistul suferă mai intens, cu atât fericirea petrecăreților e mai colorată. Se chiuie cu aplomb, se tropăie vehement, se scot
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
scoată? La fiecare petrecere de pe scară își promite să se doteze corespunzător și de fiecare dată uită. Și oricum, i-ar fi destul de greu să doarmă cu urechile acoperite de căști. Unde mai pui că în felul ăsta n-ar auzi, ce-i drept, nici muzica, dar nici deșteptătorul. Alături, sărbătoarea nesimțirii este în toi. Spirala zgomotelor urcă necontenit, fără să i se poată ghici punctul terminus. Nefericitul vecin e pus la curent cu tribulațiile amoroase ale lui Sorin Copilul de
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
situațiilor jenante. Nesimțitul supraveghează totul cu aerul unui merceolog exigent, iar la un moment dat observă că lucrurile merg bine, însă nu impecabil. Lipsește ceva. După un efort cerebral de câteva clipe, bărbatul identifică problema. Nu e muzică. Nu se aude nimic. Bine, e trei după-masa, dar nu contează. Cum poți să ceri voie bună și randament, dacă nu pui la dispoziție fondul sonor care trebuie să rotunjească înaltul prilej? Nesimțitul își cheamă mugit nevasta la geam și-i ordonă să
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
Însă una în care legea compensației funcționează fără încetare. Fericita pereche, socrii, nașii și nuntașii sunt feriți de privirile locatarilor, dar au grijă să recupereze în plan auditiv acest neajuns vizual. Publicul de la ferestre nu vede tortul de nuntă, dar aude mai clar decât i-ar plăcea întreaga coloană sonoră a evenimentului. Strigarea darului, sârba pe asfalt, hora la bordură și celelalte elemente ale coregrafiei de cartier se desfășoară acoperit, însă percuția lor se simte în cercevele pe o rază de
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
substanță, tăcute și superflue, insignifiante. Ne aflăm la mila altora, a misiunii lor de a inventa continuu pe care nu putem decât s-o înregistrăm." Connie Palmens, Legile m întins, automat, mâna dreaptă spre noptieră, să opresc, deșteptătorul, înainte să aud mormăitul lui Petru de sub perna pe care și-o trage tot timpul nopții peste cap, și ea tot timpul alunecă, lăsându-i urechea nevrotică deschisă la cel mai mic zgomot. Dar mâna mi-a bâjbâit în gol, nici un deșteptător, nici o
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
mai mic zgomot. Dar mâna mi-a bâjbâit în gol, nici un deșteptător, nici o noptieră, cămașa de noapte udă, ca totdeauna și, în loc de trupul îngreunat de somn și de vârstă, al lui Petru, stânga s-a lovit de un perete, am auzit fâșâitul tencuielii vechi căzând pe cearșaf și memoria a urcat instantaneu,odată cu mirosul stătut, străin, al camerei. Sunt Dincolo, la sute de kilometri distanță de Petru care sigur la ora asta se lăfăie singur în pat, învelit ca o mumie
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
sute de kilometri distanță de Petru care sigur la ora asta se lăfăie singur în pat, învelit ca o mumie în pilotă,aseară, când am vorbit cu el, a trebuit să închid repede pentru că își luase deja pastilele și îl auzeam cum cască, la ei este o oră mai puțin decât aici, dar de fapt, cât? M-am ridicat într-un cot, ceafa dureroasă, gleznele greoaie "afară probabil plouă, și ceasul,unde poate fi? Eram trează atunci când a sunat, dar acum
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
puțin decât aici, dar de fapt, cât? M-am ridicat într-un cot, ceafa dureroasă, gleznele greoaie "afară probabil plouă, și ceasul,unde poate fi? Eram trează atunci când a sunat, dar acum nu-l zăresc nicăieri și nici nu-i aud ticăitul. Nu aveam nici un reper ca să-mi dau seama,lumina încerca demult să se strecoare prin jaluzelele de carton, vărgate, veșnic trase în fosta cameră a copilului, ap.156, scara D, bloc A 12, Aleea Frații Buzești, Drumul Taberei, al
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
Jr. partea mea de teren pentru că am conștiința încărcată față de Victor Branea căruia, de când am primit moștenirea, îi spun mai ușor în minte "tată"? M-am abținut să îi transmit lui Dan presupunerea răutăcioasă a lui Petru. Dar mi-am auzit cu neplăcere vocea nesigură, justificându-se, umilă. - Caius Jr. deținea oricum două treimi din teren când m-am decis eu să vând! A văzut Petru pe Internet, după ce parlamentarii voștri au trebuit să-și afișeze averile! Probabil maică-sa i-
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]