4,626 matches
-
alta. Anii de după 1967 sunt ani de consolidare a instituției familiei, prin mijloace pozitive, precum măsurile de suport pentru mame și copii, alocațiile pentru copii etc., dar, mai ales, coercitive - și e de ajuns să ne referim doar la interzicea avortului, îngreunarea 8 accesului la mijloace contraceptive și la înăsprirea legislației cu privire la divorț. Să le luăm pe rând! Profesorul Traian Rotariu explică într-una din cărțile sale această situație particulară din anii de început ai regimului comunist ca reprezentând, de fapt
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
să se vorbească și să se scrie foarte mult despre România, despre viața intimă și reproductivă a românilor și constrângerile la care au fost supuși din acest punct de vedere, despre sutele de mii de femei decedate ca urmare a avorturilor ilegale, despre piața neagră a contracepției. Toată această față neagră, hidoasă a comunismului, a generat sute de intrări în bazele de date internaționale 27. Puține sunt însă studiile care au tratat alte subiecte ale vieții reproductive a românilor în această
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
situat la 34,1 la mia de locuitori. Treptat, numărul nou-născuților avea să scadă. În 1938 rata a scăzut la 29,5‰ iar în 1956 căzuse la 24,2%28. În 1960, probabil și pe fondul perioadei de liberalizare a avortului, s-au înregistrat 352.241 de nașteri, respectiv 19,1 născuți vii la mia de locuitori. Descreșterea avea să fie și mai mare în anii următori: în 1963 numărul acestora avea să scadă sub 300.000 (15,7‰) iar trei
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
300.000 (15,7‰) iar trei ani mai târziu - până la 273.678 (14,3‰). În același timp, conform unui raport al Ministerului Sănătății, prezentat în plenul comitetului general al Partidului Comunist Român, în 1965 se înregistraseră 1.115.000 de avorturi, respectiv patru avorturi pentru fiecare naștere vie29. Decretul 770 din 1966 a dublat numărul nașterilor acestea ajungând în 1967 la 527.76430. Practic, timp de șapte luni, între decembrie 1966 și iunie 1967, nivelul natalității s-a triplat, iar pe
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
7‰) iar trei ani mai târziu - până la 273.678 (14,3‰). În același timp, conform unui raport al Ministerului Sănătății, prezentat în plenul comitetului general al Partidului Comunist Român, în 1965 se înregistraseră 1.115.000 de avorturi, respectiv patru avorturi pentru fiecare naștere vie29. Decretul 770 din 1966 a dublat numărul nașterilor acestea ajungând în 1967 la 527.76430. Practic, timp de șapte luni, între decembrie 1966 și iunie 1967, nivelul natalității s-a triplat, iar pe ansamblu, la nivelul
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
rata nașterilor scade câte puțin în fiecare an, ajungând în 1981 la 17‰, respectiv la 381.101 nașteri. În 1983 se ajunge din nou la rata de 14‰, practic România se întorcea în privința nașterilor la situația din 1966, înainte de interzicerea avortului. În 1985 se modifică legea avortului, apare decretul 411 care urcă la 45 de ani vârsta la care o femeie poate face avort la cerere (vezi capitolul I) și, pe cale de consecință, crește, iar numărul născuților, rata nașterilor urcând la
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
fiecare an, ajungând în 1981 la 17‰, respectiv la 381.101 nașteri. În 1983 se ajunge din nou la rata de 14‰, practic România se întorcea în privința nașterilor la situația din 1966, înainte de interzicerea avortului. În 1985 se modifică legea avortului, apare decretul 411 care urcă la 45 de ani vârsta la care o femeie poate face avort la cerere (vezi capitolul I) și, pe cale de consecință, crește, iar numărul născuților, rata nașterilor urcând la 16,7‰ în 1987. În 1989
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
nou la rata de 14‰, practic România se întorcea în privința nașterilor la situația din 1966, înainte de interzicerea avortului. În 1985 se modifică legea avortului, apare decretul 411 care urcă la 45 de ani vârsta la care o femeie poate face avort la cerere (vezi capitolul I) și, pe cale de consecință, crește, iar numărul născuților, rata nașterilor urcând la 16,7‰ în 1987. În 1989 se înregistrau 369.544, respectiv 16 născuți vii la 1000 de locuitori pentru ca în primul an după
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
perioadă în care maternitatea devine o problemă de stat. Animat de dorința de a deveni liderul unui popor numeros și de a conduce o masă cât mai mare de oameni "spre cele mai înalte culmi ale comunismului", Nicolae Ceaușescu interzice avorturile, suprimă toate mijloacele de contracepție, toate aceste măsuri fiind luate pe fondul unei fertilități scăzute. Femeia-luptătoare a fost înlocuită cu femeia-om al muncii și, mai ales, femeia-mamă. Au loc schimbări semnificative și în discursul propagandistic comunist, acesta fiind centrat
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
aproape 30 de milioane persoane în anul 1990, însă nu au fost decât puțin peste 22 de milioane). La rândul ei, această perioadă poate fi divizată în două subperioade 8: a) 1966-1985 - la 1 octombrie 1966, fără nici o avertizare prealabilă, avorturile au fost interzise, fiind posibile doar la femeile care aveau peste 45 de ani sau aveau deja cel puțin 4 copii sau, în fine, era vorba despre recomandări medicale serioase. Pentru următorii 23 de ani România va traversa una dintre
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
impun, așadar, noi măsuri pentru sporirea natalității. Figura 1: Evoluția ratei fertilității în intervalul 1960-1989 (număr mediu copii la o femeie) b) 1986-1989 - ultimii ani ai perioadei comuniste se caracterizează printr-o înăsprire a restricțiilor privitoare la condițiile efectuării unui avort legal (figura 2): nu mai este suficient să ai deja patru copii pentru a putea face un avort, ci cinci copii, toți sub 18 ani! Se generalizează controlul ginecologic obligatoriu pentru toate femeile cu vârsta între 16 și 45 de
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
la o femeie) b) 1986-1989 - ultimii ani ai perioadei comuniste se caracterizează printr-o înăsprire a restricțiilor privitoare la condițiile efectuării unui avort legal (figura 2): nu mai este suficient să ai deja patru copii pentru a putea face un avort, ci cinci copii, toți sub 18 ani! Se generalizează controlul ginecologic obligatoriu pentru toate femeile cu vârsta între 16 și 45 de ani pentru depistarea precoce a unei eventuale sarcini și se instaurează așa numita "taxă de celibat" (10% din
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
așa numita "taxă de celibat" (10% din salariul lunar pentru cei care depășeau vârsta de 25 de ani și nu erau căsătoriți sau pentru cei care erau căsătoriți de cel puțin doi ani, dar nu aveau copii). Provocarea voluntară a avortului era pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la doi ani (asta pentru femeile care supraviețuiau procedurii și erau depistate ulterior), iar pentru personalul medical care practica avorturile clandestine pedepsele erau și mai dure, se putea ajunge până la 12 ani de
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
căsătoriți de cel puțin doi ani, dar nu aveau copii). Provocarea voluntară a avortului era pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la doi ani (asta pentru femeile care supraviețuiau procedurii și erau depistate ulterior), iar pentru personalul medical care practica avorturile clandestine pedepsele erau și mai dure, se putea ajunge până la 12 ani de închisoare și suspendarea dreptului de a practica medicina. Figura 2: Numărul oficial de avorturi efectuate în intervalul 1960-1989 În același timp cu restricționarea accesului la avort, contraceptivele
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
care supraviețuiau procedurii și erau depistate ulterior), iar pentru personalul medical care practica avorturile clandestine pedepsele erau și mai dure, se putea ajunge până la 12 ani de închisoare și suspendarea dreptului de a practica medicina. Figura 2: Numărul oficial de avorturi efectuate în intervalul 1960-1989 În același timp cu restricționarea accesului la avort, contraceptivele devin un produs complet prohibitiv pe piață, importurile oficile fiind sistate. Mijloacele contraceptive mai pot fi cumpărate, cu mare greutate, doar de pe piața neagră, îndeosebi în partea
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
practica avorturile clandestine pedepsele erau și mai dure, se putea ajunge până la 12 ani de închisoare și suspendarea dreptului de a practica medicina. Figura 2: Numărul oficial de avorturi efectuate în intervalul 1960-1989 În același timp cu restricționarea accesului la avort, contraceptivele devin un produs complet prohibitiv pe piață, importurile oficile fiind sistate. Mijloacele contraceptive mai pot fi cumpărate, cu mare greutate, doar de pe piața neagră, îndeosebi în partea de vest a țării, spre granița cu Ungaria. Decretul 770/1966 avea
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
surse, 15.000) de femei care au decedat ca urmare a complicațiilor medicale intervenite după întreruperile ilegale și primitive de sarcină, zeci sau sute de mii rămase cu sechele fizice sau psihice în urma folosirii unor metode și instrumente medievale de avort (figura 3). Frecvent, femeile preferau mai degrabă să își riște viața decât să aducă pe lume încă un copil, căruia nici ele și nici familiile lor nu îi puteau oferi minimul material și afectiv necesar. Figura 3: Rata deceselor materne
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
ansambluri de locuințe publice; generația "decrețeilor" (născuți în intervalul 1967-1989) marcată de numărul mare al cohortelor, cu toate implicațiile legate de suprasolicitarea sistemelor sanitare, educaționale sau ale fondului locativ; generația tranziției (1990-prezent), caracterizată de scăderea masivă a natalității odată cu liberalizarea avorturilor și accesul liber la mijloace anticoncepționale, dar care beneficiază de toată deschiderea economică, socială și infomațională a ultimele două decenii. 1. Propaganda pro-natalistă reflectată în paginile revistei "Femeia" Politica pronatalistă comunistă era propagată prin toate mijloacele, inclusiv prin intermediul presei scrise
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
nemaifiind posibilă o existență normală sub regimul ceușist: femeile-mame și cele care vor deveni mame (cu cât mai repede, cu atât mai bine). 1.1. Editoriale și articole de fond în care specialiști în diverse domenii vorbesc despre procreare, copii, avort, divorț etc. Articolele din primele pagini ale revistei reflectau conștiincios și detaliat întreaga viață politică românească din acei ani, inclusiv legislația care privea sporirea natalității. Adeseori erau publicate interviuri cu personalități ale vieții publice, care, sub "adăpostul" poziției oficiale pe
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
de Femei aveau ca sarcină de partid organizarea acestor manifestări care erau ulterior prezentate pe larg în revista Femeia. Erau invitați să susțină prelegeri medici ginecologi, juriști și chiar angajați ai Ministerului de Interne care vorbeau despre eficienta combatere a avorturilor ilegale și despre măsurile luate în urmărirea și pedepsirea celor care practicau astfel de acțiuni intezise de lege. Astfel, din numărul 7/1985, p. 15 aflăm că două instituții, Consiliul Județean Bistrița Năsăud și Direcția Sanitară Bistrița au organizat vizionări
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
de nefamiliști, în internatele școlare, în întreprinderi și licee, toate având scopul de a intimida tinerii și de a-i determina să se conformeze politicii oficiale a partidului: Natalitatea - factor esențial în menținerea vigorii, sănătății și tinereții poporului nostru și Avortul și consecințele negative asupra organismului femeii (3/1985). Aceste dezbateri reunesc adesea personalități ale vieții politice, prestigioase cadre sanitare, juridice, din sfera educațională, așa cum se întâmplă la un prestigios simpozion dedicat rolului familiei în menținerea tinereții și vigorii națiunii care
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
comitetelor și comisiilor femeilor pentru organizarea acțiunilor de stimulare a natalității și asigurarea unui spor demografic (dr. E.S., director adjunct al Spitalului Județean Tulcea), Contribuția organelor de justiție la creșterea natalității prin acțiuni de prevenire și combatere a acțiunilor de avort (I.D., consilier în Ministerul Justiției), Starea de sănătate, factor esențial în creșterea natalității (dr. L.F. reprezentant al Ministerului Sănătății). Evenimentul s-a încheiat, așa cum se cuvine, cu o masă rotundă și cu proiecții de filme tematice (Copiii - bucuria vieții). Înaltă
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
prezentate au făcut referire la cabinetele de educație sanitară și civică adresate tinerilor care se căsătoresc și la aspecte privind prevenirea și combaterea întreruperilor ilegale de sarcină. Nu putea lipsi și un medic ginecolog care să sublinieze consecințele medicale ale avortului (totuși, discursul acestuia devine mai "sensibil" spre final - o familie fără copii este o neîmplinire, este o fereastră prin care soarele nu privește, este o singurătate în doi). 1.3. Acolo unde triumfă viața - reportaje de la maternități și spitale În
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
4 sau mai mare erau născuți de mame având vârsta de peste 40 de ani. Astăzi, dimpotrivă, a patra naștere și următoarele înregistrează procente mici la toate grupele de vârstă și în toate mediile (tabel 1). Putem afirma, așadar, că liberalizarea avortului la sfârșitul anului 1989 s-a manifestat prin limitarea numărului de nașteri și nu prin renunțarea la a mai avea copii 12. O altă abordare a acestei probleme presupune prezentarea importanței pe care o are numărul mare de copii într-
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
în curand; ni se explică faptul că mama provine, la randul ei, dintr-o familie rurală numeroasă, cu nouă copii. Să aduci pe lume mulți copii, că, altfel, ce lași în urma ta, la ce bun ai mai trăit? 1.5. Avortul ilegal sau refuzul maternității forțate Am amintit mai sus decretul 770 din octombrie 1966 care interzicea complet avortul, femeile care practicau acest lucru fiind aspru pedepsite (asta dacă scăpau cu viață), la fel și persoanele care le ajutau. O nouă
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]