2,854 matches
-
mormântului Rahelei, apoi la Hebron, iar după aceea într-un al treilea post de poliție. Făcându-se luntre și punte, medicul a obținut eliberarea copilului, odată stabilită nevinovăția. După ce l-a bătut și amenințat, poliția israeliană l-a lăsat pe băiețel în mijlocul drumului, în plină noapte, și adio. Brațul drept al directorului este un nazarinean, specialist în neonatologie, cu treizeci și șase de ani de practică la activ. Fiul lui, emigrat în Statele Unite, a decis să nu se mai întoarcă. El
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
optimist, pe care-l poți lua contra unei sume frumușele, leagă vârful muntelui de oraș. Dar cine să-l ia? Ceva animație în jurul sicomorului evanghelic. El a fost plantat în acel colț al grădinii care pătrunde până în inima orașului. Niște băieței se tot învârt pe acolo, pândesc eventualul pelerin, rar de altminteri, pentru a-i vinde o carte postală și pentru a mai cere ceva de pomană. Dacă locul e banal, povestea biblică e savuroasă, căci nu e lucru obișnuit să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mare, care lăcrăma și-și ștergea ochii c-o cârpă. Fetița care s-a dus și a depus o floare la catafalc. Cei doi bătrânei care au adus păreche singuratecă o coroană într-o roabă. Bătrână sărăcăcios îmbrăcată la priveghi. Băiețelul care se furișa la mauzoleu, printre noi, ca să vadă și el pe cei doi, Lenin și Stalin, alăturea. Am văzut pe Saifudin Kichelew. [Moscova 30 nov.-17 dec. 1953] Luni 30 noiembrie 1953 Plecăm cu trenul la Moscova, pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a atins eroul este important de două ori: cifra doisprezece conține sugestia unui ciclu încheiat (doisprezece ani formează un an cosmic) și de aici decurge faptul că la vârsta lui Dămean aveau loc inițierile în cele mai multe triburi primitive. „Prunc” și „băiețel”, Bogdan este personajul care face transparentă ideea de neofit cel mai limpede. Pentru a deveni flăcău de însurat, el trebuie să treacă de proba confruntării infernale cu samovila. Referirile precise la vârsta inițiatică sunt rare, cel mai adesea momentul fiind
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mare, ridicam cămeșoiul până la gât și prin zăpadă la bunica. Bunicăi îi plăcea să bea un pahar de rachiu ori de vin dar nu să se îmbete. Mă lua în brațe și mă juca și-mi cânta: "ia mă cheamă băiețelul ia mă cheamă frumușelu, ia mă cheamă hoți poți ceala". Ion a Roșcăi, tatu bunicăi a mai avut 2 ficiori: pe Niculai a Roșcăi pe care l-am cunoscut și eu și pe Gherasim a Roșcăi pe care nu l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Iar Ileana lui Vasile C.Maftei, cu casa peste drum de școală, vorbea în drum: Apoi dacă el va muri la război, pe țiganca asta o alungă la Boboești de unde îi ea". Ce avea nătărauca cu soția mea și cu băiețelul meu de 1 an și 10 luni? Vasile a ei era acasă că n-a făcut armată că avea gușă. Și m-a luat în Bulgaria bolnav de dizenterie, și un Doctor jidan spunea că-s trudit, nu că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Vișec și el și Maria soția lui s-au purtat foarte frumos cu noi, că era cu mine și Eugenia soția mea, adusă de la Bogata de vrednicul soldat Toader V.S.Găină din satul Frasinul comuna Broșteni, județul Suceava, ba și băiețelul nostru Bogdan, care avea atunci 4 ani, și acum 60 de ani. De foarte multe ori ne-au chemat și ne-au dat mâncare și vin în odaia lor. Și a spus Edmund Vișec că dacă soția mea va mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
fata preotului din Bolentin, cu care se potrivea din toate punctele de vedere. Nora (Norica) Bâscă a fost colega de care ne-am apropiat cel mai mult. Era căsătorită cu Viorel, ofițer economist În Ministerul de Interne și aveau un băiețel, Mircea, puțin mai mic decât Corneluș. Împreună, la unii sau la alții, am petrecut duminici frumoase, pline de tinerețe. În timpul vacanțelor de vară, Milly și fetița mergeau două săptămâni la mare și apoi toți trei ne Îndreptam spre Sinaia sau
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
consecințe puteau fi destul de aspre. Nu regret. În Iași nu puteam trece prin asemenea momente. Nici la căsătoria noastră, În sătucul din Ardeal, n-am trecut. Văd și acum măicuțele pregătind mireasa, pe Corneluș, domnișoară de onoare și pe un băiețel turist, cavaler de onoare. Am pătruns cu toții În atmosfera de basm a mănăstirii, În fața unui preot bătrân, cu barba argintie, ca a Sfinților Apostoli din picturile lăcașului, imortalizate de genialul Nicolae Grigorescu, și a corului măicuțelor ce se Înălța dumnezeește
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
confrate din altă țară. Experiența vieții Îmi spune că astfel repartiția Dumneavoastră În societate va fi asigurată și șomajul va fi o noțiune abstractă din dicționar. O nouă familie Încă de la venirea noastră În Iași și Începerea cursurilor școlare, un băiețel cu păr cârlionțat a pus ochii pe proaspăta colegă venită din București. Prietenia s-a legat și s-a Întețit pe parcursul liceului, pentru ca apoi să se rezume la scurte vizite În vacanțele studențești, el devenind student la Politehnica din București
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Ierusalimului, romanul lui Radu Aldulescu, mult mai gros din toate punctele de vedere, ar produce un benefic scandal pe malurile Senei, unde se și petrece acțiunea și unde, printre altele, un nepot de-al lui Toulouse Lautrec e dedulcit la băieței din cuibul unor proxeneți români. E nevoie de un agent literar iscusit care să-i ceară comision bietului Aldulescu după ce vinde romanul, nu înainte, că Radu n-are de unde-i da. Romanul ar fi ecranizat în câteva luni și ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
saluta pe maica stariță. Mamă-sa îi făcuse morală ca să nu se sperie de toate călugărițele în costumul lor impresionant pentru un așa mic copil. Îl învățase să-i sărute mâna, zicându-i: „Plecăciune, maică“. Nu știu cum nimerise acest termen original. Băiețelul, foarte emoționat, a ascultat-o întocmai și pe urmă s-a vârât într-un colț de unde observa toate, cu ochi mari. Noi vorbeam cu starița, când sosiră două maici și, după protocolul mănăstirii, făcură două mătănii și îi sărutară mâna
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de un caz puternic reprezentativ pentru multe familii și pentru multe copilării. Aveam prin anii 1968 un coleg de serviciu Oprișan, om cu educație și cu studii superioare, căsătorit a doua oară cu o profesoară, cu care avea acum un băiețel frumos, deștept și cuminte pe care îl iubea nespus, deși părea mai mult nepotul decât fiul lui. Mi-a povestit odată acest coleg, că într-o după amiază, a sunat telefonul la el acasă și a răspuns băiețelul, care avea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
acum un băiețel frumos, deștept și cuminte pe care îl iubea nespus, deși părea mai mult nepotul decât fiul lui. Mi-a povestit odată acest coleg, că într-o după amiază, a sunat telefonul la el acasă și a răspuns băiețelul, care avea 5-6 anișori. „Sunt maistrul Focșa de la Uzina Steagul Roșu și vreau să vorbesc cu Domnul Oprișan”. „Tăticu când doarme, nu-i acasă!” Toți au făcut mare haz de această pățanie. Copilul însă a trăit o mică tragedie: a
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
nu i-ai luat, uite-i aicea sparți. De ce i ai luat? Nu i-am luat eu tăticule. Și nici măcar nu ai curajul și cinstea de a recunoaște? Nu i-am luat eu tăticule. Atunci, cu toate că își iubea foarte mult băiețelul, a considerat că e momentul să-i dea o lecție pe care să o țină minte toată viața. L-a dus pe copil în camera lui și i-a tras o mama de bătaie cruntă. După această ispravă, obosit deja
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
vrea să se deghizeze în halul ăla. Nu-l obliga nimeni. Adică supralicita interdicția inițială și și-o asuma cu asupra de măsură, ca și cum ar fi fost inițiativa lui. Și de barbă avea nevoie tot pentru a nu mai părea băiețelul mamei, copil de țâță. Ce-mi plăcea la Șăfu era că puteai să discuți cu el despre o carte, despre un film. Și foarte ciudat era că ăsta, deși nu trăise nimic, n-avea prieteni, toată viața stătuse între patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dragă, Lenuță.“ Epopeea lui Puiu continuă. I-a venit mintea la cap. A apărut mândra. Tot diminutivată, mititica. „4. Tu ești jumătatea mea.“ Uite că s-a și însurat. Din păcate, mintea tot slăbuță i-a rămas. „5. Am un băiețel frumos.“ Bravo, Puiule! Altceva nu pot spune. Omul se descurcă. Se pare că viața lui va avea un curs senin, dar, dezastru, fața B a albumului ne anunță cavernos: B) „1.Unde se duc banii mei?/ Pe muzică și femei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
din jur. Și dacă ar face-o numai În mănăstire, n-ar fi cine știe ce, că de ispite nu scapă nimeni, dar produce ilaritate și În afara ei. Nu mai departe, la una din vizitele făcute În zilele Crăciunului, jucându-se cu băiețelul gazdei, l-a transformat la un moment dat În morișcă, Încât biata femeie s-a făcut albă la față. Și asta după ce, cu puține minute Înainte, Îl ținuse pe bietul copil cu capul În jos, suspendându-l În aer, Încât
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
și cum are să vină fata de la Gherman, și nu știu cum o să poată veni Iura. Ei amândoi o să facă și nu am vin. Trebuie să cumpăr vin și cartofi. Făină am de-amu.... Dar ieri am ascultat la radio de la Timișoara-un băiețel de 9 ani a murit la Revoluție și acum ar avea 18 ani și mama lui tot plângea. Plâng și eu, plânge și ea...Dar câte suntem la fel de distruse....și tot la radio l-a pomenit pe Ilie, martir, libertate
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
burdușite cu cărți, era copleșit de un sentiment de frustrare. Știa că unul dintre rafturi se găseau precis niște romane și povestiri care l-ar fi făcut fericit, dar care era acesta nu-i spunea nimeni. „Ce cauți tu, măi, băiețel?“, îl întreba supraveghetoarea când îl vedea că rămânea ca hipnotizat în fața rastelului cu autori clasici. Codin Antonescu se uita la romanele groase și în mai multe volume, convins că unul dintre ele era exact ceea ce căuta. Ce ciudată e viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
spre dimineață. Fii cuminte, dragul meu, ai răbdare! Ai răbdare până dimineață. Ai răbdare să se scoale moașa. Nu ieși încă în lume. Cine vrei să te ajute să vezi lumina și să scoți primele sunete omenești? Ești fetiță ori băiețel? Indiferent ce ești, fii binevenit! Te voi iubi la fel de mult ca pe ceilalți copii, ai înțeles? Bravo! Așa , dragostea mea, ai puțină răbdare. Și frățiorul meu, care bătea la porțile vieții părând să fi înțeles că mama e singură și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
atunci i-am zis de copilul căruia i se umfla limba din cauza secretului, în sfârșit - poate că politic am fost imatur. Vali încercă să pună mâna pe fruntea mea, să controleze dacă nu delirez - gest fără ironie, de seriozitatea unui băiețel care nu îndrăznește să-i spună amicului său că-i tâmpit și lovit în cap; i-am îndepărtat palma și i-am vorbit mai clar: trebuie să mă înțeleagă, 12 ani de zile n-am avut leafă, m-au dat
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
soțului meu. Am plecat în miez de noapte de „acasă“, am urcat în tren pe când se crăpa de ziuă. Ceasuri incerte, interminabile, între „câine și lup“, într-o sală de așteptare pustie și rece. Lungit pe banca tare de lemn, băiețelul nostru adormise. Brusc, un grup de bărbați tineri, înarmați, îmbrăcați în pufoaice negre traversează sala de așteptare „fuga marș“ însoțiți de doi câini-lup ținuți în lesă. Trezit din somn de zgomotul bocancilor pe podea, băiețelul nostru ne-a privit speriat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pe banca tare de lemn, băiețelul nostru adormise. Brusc, un grup de bărbați tineri, înarmați, îmbrăcați în pufoaice negre traversează sala de așteptare „fuga marș“ însoțiți de doi câini-lup ținuți în lesă. Trezit din somn de zgomotul bocancilor pe podea, băiețelul nostru ne-a privit speriat. Nu pricepeam nici noi ce se întâmplă. Eram la un punct de trecere a frontierei, iar „invadatorii“ făceau parte dintr-o unitate specială de securitate. De pe peronul gării s-au auzit voci, lătrat de câini
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
colectiv. La câțiva ani după terminarea studiilor, pierdeam, tot în urma unei tentative ratate de avort, o altă fostă colegă de studii: Ica, veselă, vioaie și sensibilă. Era profesoară la Anina, iar soțul ei era inginer minier și aveau deja un băiețel... La scurtă vreme după aceea, într-un cerc de prieteni, „subiectul“ se afla în discuție. M-a cuprins un acces de „imprudentă“ furie verbală; am început să critic sistemul, controalele ginecologice forțate, faptul că doar anumite „doamne“ și „tovarășe“ din
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]