2,921 matches
-
anunță: — Va trebui să construim un al doilea circus. M-am gândit să fie la poalele colinei Vaticanus, în grădinile mamei mele. Știi, Manlius, mama călărea foarte bine. În zilele fericite petrecute pe malul Rhenus-ului, ea râdea mândră văzându-și băiețelul sărind în șa „asemenea barbarilor sciți“. — Voi aduce de la Heliopolis, cu o corabie imensă, un obeliskos de o înălțime nemaivăzută. Îl vei pune pe post de spina în circus: în jurul lui se vor învârti cvadrigile. Apoi vei construi peste fluviu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ridicarea ei pe targa ambulanței. În drum spre apartamentul său, în curtea din fața unui restaurant de pe marginea șoselei, Vaughan a recunoscut o târfă de la aeroport, o plasatoare de cinema cu jumătate de normă, mereu îngrijorată de aparatul auditiv defect al băiețelului ei. Șezând amândoi în spatele meu, i s-a plâns lui Vaughan de felul agitat în care conduc, însă el nu făcea decât să-i urmărească mișcările cu o privire absentă, aproape încurajând-o să gesticuleze cu mâinile și genunchii. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și de Seagrave, eu nu fusesem niciodată rănit într-un accident de automobil. Helen Remington îmi atinse brațul. - Segrave... făcu ea, arătând spre figura absolut destinsă a șoferului cu păr blond, care-și revenise în simțiri și se hârjonea cu băiețelul său. Se pare că mâine sunt de făcut câteva cascadorii cu mașina la studiouri. Îl poți împiedica să participe? - Întreab-o pe soția lui. Sau pe Vaughan - se pare că el dă tonul. - Cred că nu e cazul. Producătorul de televiziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de ventilație, luciul vinilinului perfect lustruit reflectând plinătatea moale a unui pântece sau a unei coapse, pădurile de păr pubian care creșteau din fiecare colț al compartimentelor acelor mașini. Vaughan mă privea din fotoliul galben în timp ce Seagrave se juca cu băiețelul său. Mi-amintesc fața lui, detașată dar serioasă, în momentul în care Seagrave își desfăcu nasturii cămășii și așeză gura copilului la sfârcul său, strângând pielea aspră într-o parodie a unui sân. Capitolul 11 Întâlnirea mea cu Vaughan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îndoită i-ar fi trezit o anume bănuială. - Pleci? am întrebat, arătând spre valizele de pe bancheta din spate a mașinii. Încerc să dau de Vaughan. Vera își termină seria de întrebări adresată fetei de la benzinărie, încheind un aranjament pentru custodia băiețelului său. Apoi, continuând s-o fixeze pe Catherine cu privirea, urcă în mașină. - O tot urmărește pe actrița aia a lui. E căutat de poliție - un soldat american a fost omorât pe pasajul superior din Northolt. Am pus mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a Rujei și al lui Cap Alb! Mare: o neinchipuit de mare, dragă lume! TOATE, LA TIMPUL LOR... De o parte - Dan Bucura; de alta Veghea Vrâncioaia. Veghea - de cinzecișidoi de ani. Cu trei fete. Măritate. Cu fetițe și cu băieței, și de școală, și pe aproape. Singură. Dacă iei în seamă faptul că a rămas, de aproape doi ani, văduvă; dacă admiți realitatea realitate, nu e singură. Că se află în buricul neamului său. Unde-i sunt ginerii și fiicele
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ducă, totuși, printre celelalte familii, strecurându se prin viață cam ca un firicel de iarbă, ivindu se la lumină, printr-o mare grămadă de spini și de gunoaie. Din cele zece progenituri, ale lui Mitrea, se detașa, prin timp,una. Băiețelul Covrigel. În acte scria altfel. Nu mai ține, însă, minte, nimeni, dintre ai lui, cum scrie acolo, fiecare zicândui Covrigel. Iată și din care cauză. Neavând bani, cu ce să-și cumpere de ale gurii, Mitrea Logofete se obișnuise a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ca la o comandă, cel al noului venit pe lume. Da. Primul chicot, slobozit în cabina elicopterului, al noului născut, pe un asemenea atroce timp, la o asemenea înălțime, și-ntr-o astfel de împrejurare; chicotul Copilului Zăpezii. Era un băiețel, de mai bine de trei kg, perfect sănătos, căruia așa i-a și rămas, ulterior și pentru întreaga viață, numele: COPILUL ZĂPEZII! CHELTUIELI - ZERO! Jenică Teleleu aruncă,îngâmfat, deoparte, nota sosită de la guvern, prin care se preciza faptul, că, din
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Cu ten cutanat; cu dedițele în păr; cu gânduri aproape răvășite, cu mult regretatele regrete feminine, de la o anume etate,încolo. Nu,însă, și cu tristețe. De un soț, ca să fie, se legase, ea, cum necum. A rezultat și un băiețel - frumos, ca un pui de lueafăr negru. Și istoria și-a schimbat cursul, direcția și viteza de rotație. Tehnologiile sfârșitului de secol douăzeci au cedat locul celor moderne; mai performante, mai puțin plicticoase și, mai cu apetit, la tineretul zilelor
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
un punct pentru neatenție! Adevărul este că bătea soarele pe tablă și așa a văzut însă nu mai conta, să iei 9 la Vodă era o performanță. Ce a rămas în memoria lui din acele timpuri: fotografia bust a unui băiețel cu ochi mari plini de speranțe și imaginea unui profesor puternic însă obosit care se transfigura la atingerea unei crete și încheia victorios orice demonstrație cu celebrele prescurtări, punând punctul terminal, puternic, apăsat pe tablă. Fiecare materie avea poezia ei
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
imaculată, E așa ca-ntr-o poveste De demult cu-a fost odată. Peste case, peste pomi Se așterne ea deodată Cu veșmânt frumos și alb Cu steluțe asortată. Pe stradă sus, la un urcuș S-a și făcut alunecuș, Băieței, și chiar fete drăguțe Trag de zor la săniuțe. Iar prin curți apar degrabă Mândri oameni de zăpadă Cu cărbuni în loc de ochi Și nas roș, să nu-i deochi. Ce vrem, noi, copiii? Noi copii vrem de toate: Ursuleți, baloane
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lunga călătorie spre meleagurile calde. Luna cea tristă pentru că își pierduse prietenul Soare își trimitea razele palide spre pământ. Deși foarte târziu, un copil rătăcea pe aleile parcului pustiu. Frunzulița a ajuns pe umărul lui. Când i-a auzit oftatul băiețelul a luat-o în palmă și a început să-i vorbească: De ce oftezi, singuratico? Sunt atât de tristă! Vântul cel aspru m-a despărțit de creanga mea protectoare și de toți prietenii mei. Sunt atât de singură! Îți înțeleg durerea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
monotonie! Bucovneanu Carmen-Elena, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Prisăcani - Iași profesor coordonator Adina Brânzea Omul de zăpadă A fost odată ca niciodată, într-o iarnă proaspăt sosită, un om de zăpadă. Totul a început într-o zi, când un băiețel pe nume Cosmin și o fetiță ce se numea Alexandra, au construit cu multă dragoste un om de zăpadă. Au rostogolit bulgări mari de zăpadă și i au așezat unul peste celălalt cu mare grijă. I-au cusut nasturi cenușii
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care îi numim primitivi, neînțelegându-le modul de viață, datorită influenței a ceea ce numim „Libertate” și „Tehnologie”. Dragomir Andreea, clasa a V-a Colegiul Național „Mihai Eminescu” București profesor doctorand Dîrmină Mădălina-Violeta Obiectele nemulțumite A fost odată ca niciodată un băiețel pe care îl chema Andrei. Acesta era elev în clasa a doua și învață bine. Avea, însă un defect foarte mare: era dezordonat! Acesta deranja obiectele din casa lui. Mereu se plângeau că nu sunt tratate frumos și că lui
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
acestui copil, noi drumuri i se deschid, noi oportunități i se ivesc. Dar tot aceeași privire blajină și angelică parcă că spune: “Vreau să fiu copil din nou!“ Oare acest adolescent poate să redevină copil? Îmi aduc aminte de un băiețel cu părul blond, cu ochi albaștri cristalini cu pantaloni scurți, ce alerga fericit prin grădina bunicilor lui, dornic de a cunoaște răsfățul naturii! La amurg privea cum astrul diurn se stinge încet pe dealurile pârjolite ca niște spinări de amurg
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Îndemînare pe stînci și alerga spre mama sa, care ținea În brațe un copil de trei ani. În clipa următoare, copilul bosumflat era pus jos, iar Gaïdick se Învîrtea În aer În brațele fiului ei mai mare, rîzÎnd În hohote... - Băiețelul e Pierre-Marie, exclamă Armelle... Iar femeia e mama lui... Înseamnă că celălalt e Erwan. Ce frumos era! murmură ea extaziată. Bătrînul, smuls brutal din amintirile lui, o privi de parcă ar fi rostit un blestem și se duse să oprească aparatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
răsunat chiar sub monstrul de piatră, auzea ecouri neclare ale unor glasuri de copii. Brusc, privirea lui se holbă. Pămîntul părea să se deschidă sub dolmen. O văzu atunci pe Gwen ieșind la suprafață ca un spiriduș ivit din adîncuri. Băiețelul Încercă să se ducă spre ea, să-i Întindă cîrpele pe care le ținea În brațe, dar fără măcar să-l vadă, fetița plecă În goană ca și cum ar fi fost urmărită de Însuși diavolul. Gildas și Loïc ieșiră la rîndul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din coșmarele ei reapăruse și o Învăluia cu totul Într-o fracțiune de secundă, ea văzu iarăși totul: părul lung al lui Mary În apa agitată, valul care o azvîrle În golf, luminile torțelor, Împușcăturile, nisipul plin de sînge, mîna băiețelului care se ivește și o ia cu el, suflarea lui gîfÎită, bătăile surde ale inimii lui, umbra monstruoasă ivită În landă, fulgerul lamei, țîșnirea sîngelui, strigătul Înăbușit, apoi din nou ochiul păpușii, și chipul Întreg lipit de al ei... Gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
O bătaie zdravănă în ușa dormitorului meu nupțial ne scoate din ceață. — E deschis, strigă Bea. Pe ușă dă buzna Lucille Cox, viitoare mea soacră - cu fața încruntată ca a unui Doberman și cu trupul ei mic, ca al unui băiețel slăbănog de opt ani. Am venit cu un cadou din partea mirelui! tună exuberantă Lucille, fără să se adreseze nici uneia dintre noi în mod particular - Lucille compensează minusul de la capitolul statură cu un plus de decibeli. Azi e mai mică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în disputele cu Lulu? și, mult mai important, Phil rămânea fără salariul din care își întreținea familia în creștere... Am simțit că-mi vine iar să vomit. Soția lui, Linda, tocmai născuse, în urmă cu trei luni, un al doilea băiețel, iar eu știam că Phil era deja destul de stresat din cauza banilor. Omul avea un CV impresionant, dar piața de muncă era destul de închisă. S-a auzit soneria intercomului. Era Netrebnicia Sa. — Claire, vreau să te văd la mine în birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu costumele marca Banana Republic. Nu mai văzusem în viața mea un ansamblu atât de rafinat. — Îți plac? m-a întrebat Randall, plin de speranță. Sprâncenele i s-au ridicat, iar preț de-o clipă, Randall a semănat cu un băiețel care-și dorea, cu disperare, să mă facă fericită. — Îmi plac la nebunie, i-am răspuns. Îți mulțumesc foarte mult. Cadouri generoase de la frumosul și minunatul meu prieten... știam că era ceva la care multe femei visau, dar eu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
la doar câteva palme. Câinele de pripas Edu mârâia nemulțumit de ce se Întâmpla. Din când În când Își arăta colții. Cineva Îi aruncă un corn spunându-i “mai taci odată”. Edu Înhață prada și se retrase cuminte În culcuș. Un băiețel Își certa tatăl: Ai zis că o să văd un jidan adevărat! Și? Se miră tatăl. Păi, e ca noi, strigă dezamăgit copilul. Altul n-avem. E tot ce ne-a mai rămas, zise tatăl cu părere de rău. Asta cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un paragraf din Sein und Zeit, luminat la intervale regulate de strălucirea mată a coniacului Milcov. La o masă din apropierea lui, s-a așezat un bărbat Însoțit de un copil. Copilul vorbea gesticulând. Tată, m-a mușcat un câine, zise băiețelul cu mândrie. Un câine? Ce fel de câine? Întrebă speriat tatăl. Unul vaccinat, Îl liniști băiețelul. De unde știi? Întrebă tatăl deloc liniștit. Așa arăta, zise băiețelul, dus pe gânduri, absent, visător. Profesorul Încă mai citea ultima pagină În căutarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
La o masă din apropierea lui, s-a așezat un bărbat Însoțit de un copil. Copilul vorbea gesticulând. Tată, m-a mușcat un câine, zise băiețelul cu mândrie. Un câine? Ce fel de câine? Întrebă speriat tatăl. Unul vaccinat, Îl liniști băiețelul. De unde știi? Întrebă tatăl deloc liniștit. Așa arăta, zise băiețelul, dus pe gânduri, absent, visător. Profesorul Încă mai citea ultima pagină În căutarea unui schimb favorabil sau, cel puțin, a unei posibile adrese atrăgătoare. El se bucura de ceașca sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Însoțit de un copil. Copilul vorbea gesticulând. Tată, m-a mușcat un câine, zise băiețelul cu mândrie. Un câine? Ce fel de câine? Întrebă speriat tatăl. Unul vaccinat, Îl liniști băiețelul. De unde știi? Întrebă tatăl deloc liniștit. Așa arăta, zise băiețelul, dus pe gânduri, absent, visător. Profesorul Încă mai citea ultima pagină În căutarea unui schimb favorabil sau, cel puțin, a unei posibile adrese atrăgătoare. El se bucura de ceașca sa cu nes și admira reproducerile după Klimt de pe coperta Omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]