2,820 matches
-
300 000. Eugen Simion, presedintele Academiei Române, declară despre numărul românilor din Timoc că este variabil: "„Unii zic că sunt 500 000, alții 300 000. Fapt important este că sunt acolo, au o cultură tradițională, vorbesc română în dialect oltenesc sau bănățean”". Românii din zonele muntoase vorbesc un grâi care se aproprie mai degrabă de dialectul bănățean (aceștia poartă numele de „ungureni”), în timp ce românii din zonele joase din est vorbesc un grâi foarte apropiat de cel oltenesc (aceștia poartă numele de „țărani
Româna timoceană () [Corola-website/Science/299604_a_300933]
-
Unii zic că sunt 500 000, alții 300 000. Fapt important este că sunt acolo, au o cultură tradițională, vorbesc română în dialect oltenesc sau bănățean”". Românii din zonele muntoase vorbesc un grâi care se aproprie mai degrabă de dialectul bănățean (aceștia poartă numele de „ungureni”), în timp ce românii din zonele joase din est vorbesc un grâi foarte apropiat de cel oltenesc (aceștia poartă numele de „țărani”). este de cele mai multe ori o limbă colocviala, deoarece are un uz restrâns în școlile, bisericile
Româna timoceană () [Corola-website/Science/299604_a_300933]
-
confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (73,06%), dar există și minorități de romano-catolici (11,75%), penticostali (6,25%) și evanghelici-luterani (1,63%). Pentru 6,43% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Populația băștinașă a Chevereșului are trei componente: localnici bănățeni, olteni imigrați la începutul secolului al XVIII-lea și moți exilați de autorități în 1785, după răscoala lui Horea. Fiind Chevereșu Mare reședință de cerc, aici au fost aduși în același secol și germani, în special funcționari. Cateva zeci de
Comuna Chevereșu Mare, Timiș () [Corola-website/Science/299851_a_301180]
-
București), Cronicar (Cernăuți - Sibiu), Curentul (București), Deșteptarea (Cernăuți - Râmnicul Vâlcea), Die Wahreit (Timișoara), Drapelul (București), Drapelul roșu (Timișoara), Fiii Daciei (New York, U. S. A.), Gând românesc (Cluj), Glasul Bucovinei (Cernăuți), Iconar (Cernăuți), Înnoirea (Arad), Junimea literară (Cernăuți), Lumina (Beograd, Iugoslavia), Luptătorul bănățean (Timișoara), Neuer Banater Zeitung (Timișoara), Orion (Rădăuți), Orizont (Timișoara), Pagini literare (Turda), Plai (Cernăuți), Provincia (Turnu Severin), Revista Fundațiilor Regale (București), Suceava (Cernăuți), Scrisul bănățean (Timișoara), Suceava, supliment literar al ziarului „Zori noi” (Suceava), Szabat Szo (Timișoara), The News People
George Drumur () [Corola-website/Science/299329_a_300658]
-
Cluj), Glasul Bucovinei (Cernăuți), Iconar (Cernăuți), Înnoirea (Arad), Junimea literară (Cernăuți), Lumina (Beograd, Iugoslavia), Luptătorul bănățean (Timișoara), Neuer Banater Zeitung (Timișoara), Orion (Rădăuți), Orizont (Timișoara), Pagini literare (Turda), Plai (Cernăuți), Provincia (Turnu Severin), Revista Fundațiilor Regale (București), Suceava (Cernăuți), Scrisul bănățean (Timișoara), Suceava, supliment literar al ziarului „Zori noi” (Suceava), Szabat Szo (Timișoara), The News People’s (New York, U. S. A.), Țara Șipenițului (Cernăuți), Universul (București), Viața Bănățeană (Timișoara), Viața socială a Bucovinei (Cernăuți - București), Vrerea (Timișoara), Zori noi (Suceava). Streinul, Mircea
George Drumur () [Corola-website/Science/299329_a_300658]
-
literare (Turda), Plai (Cernăuți), Provincia (Turnu Severin), Revista Fundațiilor Regale (București), Suceava (Cernăuți), Scrisul bănățean (Timișoara), Suceava, supliment literar al ziarului „Zori noi” (Suceava), Szabat Szo (Timișoara), The News People’s (New York, U. S. A.), Țara Șipenițului (Cernăuți), Universul (București), Viața Bănățeană (Timișoara), Viața socială a Bucovinei (Cernăuți - București), Vrerea (Timișoara), Zori noi (Suceava). Streinul, Mircea "Poeții tineri bucovineni", Colecția "Scriitori români contemporani", "Fundația pentru literatură și artă Regele Carol II", București, 1938, pp. 46-57 Murărașu, Dumitru "Istoria literaturii române", ediția a
George Drumur () [Corola-website/Science/299329_a_300658]
-
Pacea este în pericol. Înarmările Germaniei hitleriste". De asemenea, între anii 1939-1940 publică în revista săptămânală "Țara Nouă" o serie de articole („Cât consumă războiul”', „Eliberarea economică a lumii” etc.) precum și în revistele "Națiunea Română", "Țara de mâine" și "Țărănismul bănățean". În 1940, după Dictatul de la Viena, Facultatea de Științe a Universității din Cluj se refugiază la Timișoara, urmând-o, iar în 1942 devine șef de lucrări. Continuă să publice lucrări științifice în colaborare și cu Ilie G. Murgulescu, iar în
Coriolan Drăgulescu () [Corola-website/Science/307175_a_308504]
-
să cânte din „torogoată”, instrument de abia construit de V. J. Schunda, în colaborare cu muzicologul G. Kaldy, în dorința de a reconstitui și perfecționa bătrâna surlă a curuților. I-a plăcut timbrul ei și a socotit-o potrivită cântărilor bănățene, reușind să-i dobândească o foarte mare popularitate în Banat. Cântă cu acest nou instrument la Caransebeș, Orșova și Reșița, pe la nunți, „rugi” (serbări de hram) și petreceri. În Primul Război Mondial, pe frontul italian, reușește să oprească lupta cântând
Luță Ioviță () [Corola-website/Science/307307_a_308636]
-
activ la modelarea genului manele, la acea vreme doar o ramură a muzicii lăutărești. Într-o primă perioadă (până în anul 1998), Guță nu a folosit ritmul de manea, experimentând în schimb cu timbre moderne (chitară electrică, sintetizator) asupra muzicii lăutărești bănățene, imprimându-i astfel un colorit pe care-l va întrebuința și mai târziu în manele. Cântărețul își amintește: „"Lăutarii râdeau la început de instrumentele astea, orga și chitara electronică, cu care cântau românii. Pe acestea le folosește azi maneaua cântată
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
de argint la Jocurile Olimpice de Vară de la Berlin din anul 1936. A fost prima medalie de argint românească de la Jocurile Olimpice. s-a născut la data de 8 iunie 1902. Era originar din orașul Lugoj. Între anii 1932 și 1938, sportivul bănățean cu calul Delfis, a fost medaliat la competițiile ecvestre organizate la Paris, Nisa, Berlin, Varșovia și Londra. A urmat cursurile Școlii de Ofițeri de Cavalerie din Târgoviște, după care a activat în diferite regimente de cavalerie și în Școala de
Henri Rang () [Corola-website/Science/308079_a_309408]
-
Libertatea", Panciova, 1971, 175 pag. În calitate de fondator al Societății de Limbă Română din Voivodina (la 4 martie 1962) și de inițiator al formării Crujocului pentru folclor al S.L.R., prof. dr. Radu Floră a scris și lucrarea de referință "Folclor literar bănățean. Premise și sinteze", Editura "Libertatea", Panciova, 1975, 364 p. Totodată, în calitate de redactor principal a scris și prefață la cele două volume masive de folclor literar cules de membrii Comisiei de folclor a S.L.R. "Foaie verde, spic de grâu", Zrenianin, 1979
Radu Flora () [Corola-website/Science/308236_a_309565]
-
este un interpret și compozitor bănățean de muzică populară. La 19 iunie 1947 la Chișoda în județul Timiș se naște într-o familie de pauri bănățeni unicul fiu a lui Aurel și Persida Moise , Petru nume dat astfel pentru că urma la ortodocși,în 29 iunie,sărbătoarea
Petrică Moise () [Corola-website/Science/307623_a_308952]
-
este un interpret și compozitor bănățean de muzică populară. La 19 iunie 1947 la Chișoda în județul Timiș se naște într-o familie de pauri bănățeni unicul fiu a lui Aurel și Persida Moise , Petru nume dat astfel pentru că urma la ortodocși,în 29 iunie,sărbătoarea de Sfanțul Petru și Pavel. Elev la școala generală din Chișoda este descoperit de profesoară de muzică Ecaterina Catona cu
Petrică Moise () [Corola-website/Science/307623_a_308952]
-
al Banatului care a avut loc chiar la "Obreja-ntr-o grădină", alături de reprezentanții mai multor televiziuni și societăți de radio, inclusiv TVR Internațional prin Elise Stan și Radio Televiziunea Timișoara prin Mihai Anghel a fost prezentă și presa scrisă: Redeșteptarea, Renașterea bănățeană, Agenda și Timpul. Prezența lor s-a simțit pregnant și cu alte importante manifestări culturale legate de numele lui Nica, a cărui viață și activitate au fost prezentate cu deplin succes de către acest adevărat cronicar al folclorului bănățean care este
Achim Nica () [Corola-website/Science/307693_a_309022]
-
Redeșteptarea, Renașterea bănățeană, Agenda și Timpul. Prezența lor s-a simțit pregnant și cu alte importante manifestări culturale legate de numele lui Nica, a cărui viață și activitate au fost prezentate cu deplin succes de către acest adevărat cronicar al folclorului bănățean care este Nicolae Pârvu, în cartea lui extrem de elocventă: "Achim Nica, doinitorul Banatului". Președintele României Ion Iliescu i-a conferit lui Achim Nica la 10 decembrie 2004 Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler, "„pentru contribuțiile deosebite în activitatea
Achim Nica () [Corola-website/Science/307693_a_309022]
-
este o mănăstire ortodoxă din județul Timiș. Este așezată în plină câmpie bănățeană, în localitatea Șemlacu Mic, orașul Gătaia, la 67 km sud de Timișoara. Hramul mănăstirii este „Schimbarea la Față” (6 august). Biserica veche a mănăstirii a fost ridicată în prima jumătate a secolului XV și se află pe lista monumentelor istorice, cod LMI
Mănăstirea Săraca () [Corola-website/Science/306703_a_308032]
-
culturală” Vasile Pintea, el însuși pasionat de poezia eminesciana, realizează două serii de ilustrații ale poemului Luceafărul de Mihai Eminescu. Prima serie de ilustrații apare în anul 1972 în ediția bibliofila trilingva (română, maghiară, germană) a poemului, tradusă de poetul bănățean Franyó Zoltán, apărută la Editură Facla în Timișoara. Suita este compusă din 13 desene în penița și tus, de 20x30 cm. Ilustrațiile sunt preluate apoi în diverse alte cărți didactice și manuale școlare. Artistul revine asupa temei în anul 1984
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
o mină de uraniu, părăsită, ce nu mai este în funcțiune din al doilea război mondial. În munții României există și alți megaliți care poartă denumirile de sfincși: Sfinxul de la Stănișoara, Sfinxul de la Piatra Arsă, Sfinxul Lainicilor, Sfinxul Bratocei, Sfinxul Bănățean cunoscut și sub denumirea de „Sfinxul de la Topleț”, Sfinxul de la Pietrele lui Solomon, Sfinxul din Munții Gutâiului etc. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost pur si simplu fascinați de această minunăție a naturii. Ca drept dovadă stă mărturie
Sfinxul din Bucegi () [Corola-website/Science/306874_a_308203]
-
endemice importante care se găsesc în Parcul Natural Porțile de Fier sunt: pinul negru ("Pinus nigra ssp banatica"), mierluță de cataracte ("Minuartia cataractarum"), mărarul Porților de Fier ("Pragnos carinata"), colilia Porților de Fier ("Stipa danubialis"), laleaua cazanelor ("Tulipa hungarica"), garofița bănățeană ("Dianthus banaticus"), barba ungurului ("Dianthus spiculifolius"), clopoțeii cazanelor ("Campanula crassipes"), breabănul ("Dentaria glandulosa"), sorbul dacic ("Sorbus dacica"), cimbrișor ("Thymus comosus"). Elemente mediteraneene ajung în Defileul Dunării la altitudini mari: cerul ("Querqus cerris"), gârnița ("Querqus frainetto"), scumpia ("Cotinus coggyria"), mojdreanul ("Fraxinus
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
Cazanelor se diferențiază de restul Parcului Natural Porțile de Fier prin bogăția floristică deosebită și prin numărul ridicat de endemisme. Se întâlnesc astfel elemente floristice precum laleaua galbenă de Cazane ("Tulipa hungarica"); specie aflată pe lista roșie a IUCN, cornul bănățean ("Cerastium banaticum"), cosaci ("Astragalus rochelianus"), clopoțeii Cazanelor (Campanula crassipes). Elementele mediteraneene situate la altitudini relativ mari sunt: scumpia ("Cotinus coggygria"), laleaua de Banat ("Tulipa hungarica subsp. undulatifolia"), vișinul turcesc ("Padus mahaleb"), ghimpele ("Ruscus aculeatus"), cornișorul ("Ruscus hypoglossum"), vița sălbatică ("Vitis
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
Departamentului nr. 5 din Ministerul Austro-Ungar de Război. La sfârșitul carierei a îndeplinit funcția de director al renumitului Institut Geografic al Armatei. A fost de asemenea un pictor apreciat. Alexandru a fost un fiu al locotenentului-colonel, comandant al regimentului român bănățean nr. 13, Moise Guran, originar din Domașnea. A absolvit școala primară în satul natal, după care la Bozovici școala trivială, iar la Caransebeș școala medie. Având pe întreg parcursul școlar rezultate dintre cele mai bune, a fost primit pe ziua
Alexandru Guran () [Corola-website/Science/307431_a_308760]
-
Octoih și tipicon cu catavaseriu tipărit în 1826, care a fost intens folosit în bisericile românești pentru mai bine de un secol. În 1830, este numit în funcția de director al școlilor românești și sârbești de pe teritoriul regimentelor de graniță bănățene. Duce o neobosită activitate pentru a organiza învățământul în limba românădin Banat. În acest sens, alcătuiește ori traduce manuale și cărți de cult (Viața domnului Iisus Hristos, Tâlcuirea Evangheliilor etc.), un îndreptar ortografic (Ortografia sau dreapta scrisoare pentru îndreptarea scriitorilor
Constantin Diaconovici Loga () [Corola-website/Science/303028_a_304357]
-
la direcția oficială (deci, pasibile de cenzură), ba chiar câteva piese au fost înregistrate pe discuri Electrecord în anii 1970-1980: Romica Puceanu - „Ileană, Ileană”, „Șaraiman”; Gabi Luncă - „Răpirea din Serai” ș.a. În schimb, primii ani optzeci au marcat nașterea muzicii bănățene, o reacție la omniprezenta muzică populară promovată de stat. Noul gen era inspirat din muzica pop sârbească și a fost interzis pentru caracterul său „poluat”. Muzica bănățeană se servea de instrumente împrumutate din genul pop, precum chitara electrică, chitara bas
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
Răpirea din Serai” ș.a. În schimb, primii ani optzeci au marcat nașterea muzicii bănățene, o reacție la omniprezenta muzică populară promovată de stat. Noul gen era inspirat din muzica pop sârbească și a fost interzis pentru caracterul său „poluat”. Muzica bănățeană se servea de instrumente împrumutate din genul pop, precum chitara electrică, chitara bas, orga electronică, sintetizatorul și bateria, în schimb renunțând la tradiționalul țambal (uneori și la vioară sau acordeon), astfel încât ansamblurile ajunseseră foarte apropiate de „formațiile de chitare electrice
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
servea de instrumente împrumutate din genul pop, precum chitara electrică, chitara bas, orga electronică, sintetizatorul și bateria, în schimb renunțând la tradiționalul țambal (uneori și la vioară sau acordeon), astfel încât ansamblurile ajunseseră foarte apropiate de „formațiile de chitare electrice”. Muzica bănățeană și alte specii de muzică pop puternic influențate de culturile balcanice, reunite sub denumirea de proto-manele, au fost cenzurate laolaltă. Deosebit de atrăgătoare pentru publicul de condiție simplă, ele au fost multiplicate prin casete audio cu înregistrări din concert, în lipsa sprijinului
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]