5,357 matches
-
zise cu tandrețe Băltoaia și luând plodul înfășat în brațe, îi suflă în față șoșotind. încetîncet, copilul se ogoi. - Să vii la mine să-ți dau buruiană de scăldătoare și să-i faci ceai să-i storci în gură, zise bătrâna, plecând târșit mai departe. NUNTĂ îN BĂRĂGAN Sub casa cu grădină mărginită de salcâmi iarba coboară în pantă, rupându-se deasupra unui maidan. Vara, maidanul exala mirosuri pestilențiale iar seara răsuna de vociferări : acolo copiii jumuleau o minge. în locul țipetelor
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și fără să țină seama că, în situația de față, bătrânul ar putea rămâne indiferent la astfel de imprecații. - Ba, să-l auzi, drăguța mé, cum bocește de frumos ! Stă sara la foc și zice. - O bocește pe Rusoaia cea bătrână cu care s-a avut bine când era flăcău. Nu ea l-a învățat să-și puie piciorul sub trin ca să nu tragă răcutarea și s-o lase singurică ? A rămas omul calic cât șacu chinuia prin șpitale, că are
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
vorbea fără reproș despre firea șugubață a mortului iar un moș cu obraji pungiți și sprâncene late aproba, lăcrimând din ochii cu cerculețe alburii. Mâncarea o aducea nurorile, bucătărese fiind două femei cu figuri greoaie, din topor. Sora mortului, o bătrână slabă și energică, dirija nurorile către colțurile mai neglijate. De la alți morți, era vădit obișnuită cu îmbrăcămintea neagră. Cu dinții înfipți sănătos în alveole, o femeie zâmbea deschis ascultându-și vecinul, un om cu ochii apropiați în fața lată, căruia o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
meleaguri, pentru a-și cunoaște socrii. A trebuit să schimbe câteva trenuri și autobuze până la destinație și a ajuns într-o zi mohorâtă de toamnă în comuna Plopu. Coborând din autobuzul ce avea stație în dreptul cârciumii s-a adresat unei bătrâne ce ieșea din magazinul mixt, alăturat: - Sărut mâna, mamaie! Unde locuiește familia Gheorghe? - Care? Că e mai multe la noi în sat! - Păi, cea care are un băiat de îl cheamă Bradu. - Păi, muică, o iei pe prima uliță la
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
pe unde era plecat... nu știu cum s-a întâmplat, muică, fiindcă era băiat cuminte când a plecat de la noi din sat, la școală, la București. - Mulțumesc, mamaie! îi zise Frosa, care nu vroia să se întindă prea mult la taină cu bătrâna. Și ea și copiii erau obosiți și se grăbea să vadă unde va trebui să își stabilească noul domiciliu. Bătrâna, curioasă să mai afle câte ceva pentru emisiunea de știri de la Radio Șanț, se oferi să o ajute la căratul bagajului
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
la școală, la București. - Mulțumesc, mamaie! îi zise Frosa, care nu vroia să se întindă prea mult la taină cu bătrâna. Și ea și copiii erau obosiți și se grăbea să vadă unde va trebui să își stabilească noul domiciliu. Bătrâna, curioasă să mai afle câte ceva pentru emisiunea de știri de la Radio Șanț, se oferi să o ajute la căratul bagajului și copiilor, măcar pentru câteva sute de metri, drumul fiind destul de lung și noroios în urma recentelor ploi de toamnă. Sporovăia
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
gândurile ei, îi răspundea mai mult din politețe, scurt și lapidar. S-au oprit în dreptul unei case din marginea satului, de unde se vedea câmpul proaspăt arat pentru culturile de toamnă. Când Frosa a văzut unde a ajuns, o podidiră lacrimile. Bătrâna strigă către cei din curte, cu glas puternic și ascuțit: - Veto, ești acasă? Ieși, făă afară, că-ți veniră nora și nepoții! Un câine jigărit și costeliv lătra cu glas răgușit, făcându-și datoria din care își asigură hrana zilnică
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
găsi ceva de lucru și pentru mine prin împrejurimi, cât să avem un adăpost deasupra capului și ceva bucate cu care să-mi hrănesc copiii. Nu îmi e frică de muncă. - În doi ani iese Bradu și ne descurcăm noi. Bătrâna care asista la discuție îi zise femeii:Ce faci, fă, Veto, ții oamenii în drum? Sunt obosiți și le-o fi foame, că vin de la drum lung. Veta își reveni și se gândi că deși nu o plăcea pe noră
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Franța e o țară din Europa. ― Ce e Europa? ― E un continent, adică o Întindere mare de pământ, mult, mult mai mare decât o țară. Dar Cadillacul nu se mai trage din Europa, kukla. Se trage chiar de aici, din bătrâna și buna Americă. Semaforul se făcu verde și el porni mai departe. Dar prototipul meu persista. Apărea din nou la următorul semafor și la cel de după. Compania ei era atât de plăcută, Încât tatăl meu, un bărbat cu inițiativă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a aplecat să cerceteze bebelușul În scutece roz. Poate ceva din expresia mea a declanșat o alarmă. Poate că stabilea deja conexiunile pe care avea să le facă mai târziu, Între bebelușii din sat și acest bebeluș suburban, Între poveștile bătrânelor și endocrinologia modernă... Sau poate nu. Pentru că, privind neîncrezătoare peste marginea pătuțului meu, mi-a văzut chipul... și sângele și-a intrat În drepturi. Expresia Îngrijorată a Desdemonei plutea deasupra mutrei mele la fel de Îngrijorate. Ochii ei triști s-au uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
timpul unei catastrofe pe care acum nu o mai recunoștea. În sala lui de așteptare găseam la fiecare vizită aceleași reviste Highlights ferfenițite. ― Puteți găsi obiectele ascunse? Întreba jocul dinăuntru. Și acolo, În castanul răsfirat, se vedeau cuțitul, cățelul, peștele, bătrâna, sfeșnicul - toate Încercuite de propria mea mână În timp ce tremuram de la durerea din ureche, cu mulți, mulți ani În urmă. Mama mea evita și aspectele trupești. Nu vorbea niciodată deschis despre sex. Nu se dezbrăca niciodată de față cu mine. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Cal? Întrebă Milton, care citea ziarul de seară În timp ce mânca. Nu vrei să trăiești o sută de ani? ― Nu, dacă trebuie să mănânc Încontinuu chestiile astea. Dar acum Tessie ajunse cea Înlăcrimată. Tessie, care de aproape doi ani, Îngrijea o bătrână ce nu voia să se dea jos din pat. Tessie, care avea un soț Îndrăgostit mai tare de crenvurști decât de ea. Tessie, care monitoriza În taină activitatea intestinală a copiilor ei și care, bineînțeles, știa foarte bine că mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ea. ― Chiar așa? ― Credeam că ești soțul meu, care a venit să mă ia În rai. Izbucni În râs pentru prima oară. ― Sunt copilul lui Milt și al lui Tessie. La fel de rapid cum se ivise, umorul părăsi chipul Desdemonei și bătrâna păru tristă și vinovată. ― Îmi pare rău. Nu-mi amintesc de tine, scumpo. ― Ți-am adus astea. I-am Întins sărurile Epsom și baclavaua. De ce nu venit Tessie? ― Trebuie să se-mbrace. ― Pentru de ce să se-mbrace? ― Pentru Înmormântare. Desdemona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
femei, ținînd cu Îndîrjire la libertatea lor. Întîlnise maniaci care, retrași din lume, se ascundeau În locurile cele mai ciudate, uneori cele mai sordide. Dar chiar și aceștia păstrau Întotdeauna o legătură oarecare cu viața exterioară. De exemplu, În cazul bătrînelor, o bancă În parc, unde Întîlneau altă bătrînă, sau biserica, confesionalul, preotul. Bătrînii se atașau de o cafenea, unde toți Îi recunoșteau și Îi primeau cu familiaritate. Aici Însă, Maigret Întîlnea pentru prima dată singurătatea În stare pură. O singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
maniaci care, retrași din lume, se ascundeau În locurile cele mai ciudate, uneori cele mai sordide. Dar chiar și aceștia păstrau Întotdeauna o legătură oarecare cu viața exterioară. De exemplu, În cazul bătrînelor, o bancă În parc, unde Întîlneau altă bătrînă, sau biserica, confesionalul, preotul. Bătrînii se atașau de o cafenea, unde toți Îi recunoșteau și Îi primeau cu familiaritate. Aici Însă, Maigret Întîlnea pentru prima dată singurătatea În stare pură. O singurătate care nici măcar nu era agresivă. Domnișoara Lange nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
așteptau la marginea trotuarului. Un bărbat În smoking se răcoarea, Într-un fotoliu de grădină lângă ușa turnantă. O lustră de cristal lumina holul cu frumoase covoare orientale și coloane de marmură, iar un portar cu fireturi răspundea Întrebărilor unor bătrâne În rochie de seară. Poate că acolo locuia bărbatul, sau În hotelul de alături sau În Pavilionul Sévingé, lângă podul Bellerive. Un comisionar tânăr foarte, cu privirea deja blazată, aștepta În fața ascensorului. Lecoeur atacase punctul cel mai slab, adică Francine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
sub puterea tatălui, nici sub cea a soțului. O aude pe Asinia rozându-și unghiile. Îi dă una peste mână. Ce naiba! Stau chiar în față. — Regele Numa, ca o cinstire adusă acestui sacerdoțiu, a hotărât ca vestalele să rămână libere. Bătrâna încuviințează. Adevăr grăiește. Acest drept al lor este prevăzut chiar în Legea celor XII Table. — Ca fecioară vestală, nu vei putea fi moștenitoarea cuiva fără testament, și nici nu vei putea lăsa nimic moștenire decât prin testament. Ce vorbe îmbârligate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cel scontat. Copila se pune și mai tare pe urlat. — Da’ stai odată liniștită! se răstește Augustus. Ce, vrei să-ți tai o ureche? Două vestale profesoare se oferă să o țină. Printre gemete și sughițuri, pontiful își isprăvește treaba. Bătrâna e cu mintea aiurea. Surâde amintirilor. Templul Lu cinei! Câtă emoție îi trezește în suflet! A fost construit în anul când Roma n-a avut magistrați. Prostuța asta mică nu știe încă, dar o să-i povestească. Asinia se leagănă din ce în ce mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apropie. După cum bombăne e Cornelia. Numai ei îi tună și-i fulgeră tot timpul. Cineva e dator să stea tot timpul cu ochii pe ea! Occia suspină. Așa e. — Cum o lași, nu face decât prostii. — Bine, bine, mormăie plictisită bătrâna. N-are timp să-și piardă vremea cu văicăreli fără rost. Cealaltă nu se lasă. Am trimis-o deunăzi să aducă apă sfințită de la fântâna Egeria și a spart urna... — V-am spus că nu poate decât să stropească zidurile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sprâncenelor și fruntea bombată. Obrajii sunt încă umezi. — Cum te cheamă, drăguță? o întreabă cu blândețe. — Domitia, șoptește pierită de spaimă copila. Occia o apucă pe după umeri. — Domitia, îmi dau seama cât îți este de greu... Fetița sughite a plâns. Bătrâna continuă domol: Nu pretind că îți voi ține loc de mamă, pentru că nimeni nu o poate înlocui pe mama ta. O mângâie duios pe părul ciuntit de foarfecă: — Dar voi încerca atât cât îmi stă în putință... Le arată și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Occia poate răbda. Chiar le face de râs! O smucește nervoasă pe fată. — Da’ nu ți-e rușine? — Au! Mă doare, țipă Asinia. Rex profită de ocazie să se elibereze din strânsoarea ei. — Nu mai respecți nici un ordin? se răstește bătrâna la ea. E cu adevărat supărată. — Vrei să-i spun Marelui Pontif să pună biciul pe tine? Asinia pufnește morocănoasă. Nimeni nu-i înțelege bolbo roseala, însă cea mică începe să tremure ca zgâlțâită de friguri. Încă un pic și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cel mai bine e să le ignore și să nu le acorde nici o atenție. I se adresează Corneliei pe un ton voit aspru: — Ia-o de aici! Dacă e nevoie, poți s-o și legi. Asinia urlă din toți bojocii. Bătrâna tremură și ea. Nu de enervare, ci de frică să nu și piardă controlul. Are nevoie de o pauză, să n-o mai vadă un timp, să se poată ocupa și de celelalte treburi, că are destule. Rostește cu o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe creștet și zbiară către Cornelia, ca să acopere tumultul: — Dacă e cuminte, va participa la procesiunea de la Ara Pacis. Altminteri, o să rămână acasă. Asinia tace ca prin minune. Mai mult chiar, se lasă dusă fără nici o împotrivire de data aceasta. Bătrâna suspină ușurată. Stratagema a avut efect. Îi prinde bine și fetei să fie îndepărtată din locul în care simte că este puternică prin ceea ce face. O să stea deoparte până se vor calma amândouă. — Crezi că e prudent? întreabă în șoaptă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Occia rămân doar Rex Sacrorum și noua preoteasă. Fetița o trage temătoare de mână. — Ce fac acolo? Unde? o întreabă vestala plimbându-și ochii stinși peste templu. — De ce s au așezat pe lavițe lângă vatră? — Nu sunt lavițe, o corectează bătrâna, ci mese sfinte. Nu avem voie să le mutăm din loc decât cu aprobarea și participarea Marelui Pontif. Îi surâde copilei cu îngăduință. — Din străbuni ne-a rămas obiceiul să-i aducem Zeiței drept jertfă mâncăruri pe talgere curate. O
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gândește că aici, la templu, se va deprinde încetul cu încetul cu decența și cu smerenia. Domitia se simte încurajată și declară: — Preotesele statului îndeplinesc toate treburile pe care le fac femeile în casa lor. Înalță ochii către Occia. Nu? Bătrâna îi simte privirea întrebătoare și aprobă ușurel din cap. E dezghețată puștoaica și prinde repede. Bine că nu vrea să afle pe care femei le reprezintă de fapt vestalele, că ar pune-o în încurcătură. Se întoarce către celelalte ușor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]