5,546 matches
-
rând, zona iliră, unde s-a constituit limba albaneză, care prezintă cele mai mari afinități cu româna, a fost desființată de Philippide ca spațiu romanizat. Astfel s-a încercat minimalizarea rezultatelor celorlalți cercetători care au analizat în manieră neogramatică limbile balcanice. Iorgu Iordan, elevul excepțional care a putut prelua de la profesorul său doar acribia cercetării, explică în felul următor credința fanatică a lui Philippide în baza de articulație a străbunilor balcanici ai neamului românesc. În 1888, după ce intrase în conflict cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rezultatelor celorlalți cercetători care au analizat în manieră neogramatică limbile balcanice. Iorgu Iordan, elevul excepțional care a putut prelua de la profesorul său doar acribia cercetării, explică în felul următor credința fanatică a lui Philippide în baza de articulație a străbunilor balcanici ai neamului românesc. În 1888, după ce intrase în conflict cu Hasdeu pe problemele istoriei limbii române, Philippide pleacă, pe speze proprii, la Halle a. S., universitate germană celebră, unde este cucerit de influența școlii neogramatice, născută cu 10-12 ani mai
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vandalii și longobarzii, se așează herulii și mai ales gepizii, care stăpânesc mai mult de o sută de ani o parte a Ardealului și Olteniei. Gepizii, ca și ostrogoții înaintea lor, au trecut și Dunărea, stabilindu-se în nordul Peninsulei Balcanice” (p. 269). În pofida contactului cu atâtea neamuri, considerate germanice, nici strămoșii autohtoni ai românilor și nici latinii > românii nu au lăsat în limba română urme lexicale certe. Pornind de la ideea că „n-ar fi nici o mirare dacă conviețuirea strămoșilor noștri
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
că ele, continuă Pușcariu, ar fi relicte din graiul ungurilor preexistenți românilor la sud și est de Carpați și romanizați mai pe urmă e cu totul neîntemeiată și izvorăște din tendința de a-i arăta pe români veniți din Peninsula Balcanică după așezarea ungurilor în țara noastră” (p. 310). În încheierea pulverizării bazei traco-latine, din care au evoluat limbile indoeuropene din jumătatea de est a Europei, vine seria de cuvinte pe care etimologia tradițională le raportează la contactele românilor cu semințiile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
afirmă că „dacă un cuvânt ca cioban se găsește și în alte dialecte decât cel dacoromân, aceasta nu însemnează că e un cuvânt turcic împrumutat în epoca străromână. El e de origine turcească (čoban) și a pătruns în toate limbile balcanice: bulg. čoban, čobanin, sârb. čóban, čóbanin, alb. tshoban, n. grec. τζοβάνις. De la sârbi l au împrumutat istroromânii, la care țobån e mai rar întrebuințat decât pastír; de la albanezi îl au aromânii, care-l întrebuințează foarte rar, căci numele păstorului de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
latine și a dat naștere unei vorbiri mixte care pare să se fi păstrat în albaneza din zilele noastre. Dar în afară de aceste regiuni, unde împrejurările nu erau favorabile dezvoltării elementului latin (este vorba în primul rând de Grecia), romanizarea Peninsulei Balcanice nu era împiedicată de nici un obstacol serios și se putea desfășura în liniște. În Iliria, populația latină a reușit să înlocuiască în mai multe regiuni vechiul element autohton și să răspândească aici un grai romanic. Într-o parte a Macedoniei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în Moesia și în Dacia, civilizația romană ajunsese de asemenea să se impună celei mai mari părți a populației” (p. 18); „Printre cauzele generale care au dus la dispariția progresivă a elementului autohton în cea mai mare parte a Peninsulei Balcanice, trebuie pusă în primul rând inferioritatea în care se găseau băștinașii față de romani. Strălucirea unei civilizații noi și mai avansate trebuie să fi impresionat profund pe locuitorii acestor țări, obișnuiți cu o viață primitivă” (p. 20); „Faptele examinate ne-au
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fi impresionat profund pe locuitorii acestor țări, obișnuiți cu o viață primitivă” (p. 20); „Faptele examinate ne-au permis să cunoaștem împrejurările cele mai însemnate care au dus la dispariția elementului autohton în țările dunărene. În câteva regiuni ale Peninsulei Balcanice, contopirea romanilor cu băștinașii s-a făcut mai repede; în altele, ea a întâlnit obstacole mai serioase. Proporția în care elementul autohton a intrat în constituția populației romanice și în special a poporului român care s-a născut din acest
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și încrederea pe care au acordat-o unor asociații adeseori fantastice și arbitrare. Nu e suficient să constatăm prezența aceluiași fenomen în română și în albaneză pentru a trage de aici concluzia existenței unui asemenea fenomen într-o veche limbă balcanică, intrată în constituția acestor două limbi. E necesar să cercetăm mai întâi dacă fenomenul respectiv nu trebuie mai degrabă să fie considerat un împrumut făcut de una din aceste limbi din cealaltă; și numai atunci când faptele exclud o asemenea ipoteză
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
le atribuie substratului. Este evidentă aici tendința de a se transfera, cel puțin parțial, și aceste elemente în sfera celor „nelatine” care urmează cronologic după constituirea românei numai din latină. Se mai practică și soluția pătrunderii acestor elemente în latina balcanică înainte de transformarea acesteia în română. O. Densusianu intenționează eșalonarea cronologică a acestora pentru a scădea numărul lor ca împrumuturi în română. Speculațiile pe tema elementelor autohtone își pierd însă obiectul în viziunea realistă asupra constituirii actualului peisaj etnolingvistic din jumătatea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
unele insule de autohtoni cu limba lor, cum a fost cea de la o mănăstire de pe muntele Sinai, unde, după relatarea lui Antonin Placentinul, „la sfârșitul secolului al VI-lea câțiva călugări mai vorbeau limba bessilor” (p. 27). După latinizarea peninsulei balcanice în proporțiile arătate, lucru cu care O. Densusianu se mîndrește, urmează romanizarea acestui spațiu, ceea ce înseamnă trecerea de la latină la română. Această trecere nu se putea însă realiza, în concepția neogramatică, pe tot spațiul latinizat. Trebuia respectată ideea arborelui genealogic
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
punea ca structură de rezistență a acestuia limba română. În condițiile vitrege în care a lucrat, Eminescu a reușit să schițeze un început de lărgire a orizontului istoric al acestei limbi. Întrezărind înrudirea prin substrat a românilor cu alte popoare balcanice, el afirmă în acest sens că „albanezii și bulgarii au sânge tracic” (XIII, 369). Totodată el nu putea accepta ideea că slavii ar fi o populație venită după secolul al V-lea, dar neavând clarificată imaginea constituirii și evoluției spațiului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lumea: francezii (din sud) fac un fel de mâncare aproape identic, numit ratatouille. La noi mai există ghiveciul „măcelăresc“ (cu măruntaie, cum ar fi măduvioare, momițe, și cu bucăți de carne grasă), compoziția fiind de data aceasta unică printre ghiveciurile balcanice. Avem și un ghiveci „național“ (fără măruntaie, dar cu trei feluri de carne: vițel, miel, porc), mult mai puțin original. Tot „națională“ avem pretenția că este și tocana, deseori românizată prin diminutivare („tocăniță“). Radu Anton Roman ne oferă nu mai
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Literatură și convertire. Steinhardt, Frossard, Wurmbrand, Adrian Sabău • Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre • Medalioane, Zigu Ornea • Modernismul interbelic, George Bădărău • Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal • Neomodernismul românesc, George Bădărău • O teorie a literaturii, Florica Bodiștean • Ocheanul balcanic, Marius Nica • Personalitatea literaturii române, Constantin Ciopraga • Poetica sacrului, Mina Maria Rusu • Poetica elementelor în lirica lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon • Povestea populară, Michel Valière • Romancierii interbelici, Livia Iacob • Romantismul englez și german, Mihai Stroe • Slavici sau iubirea ca mod
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
recursul la un silogism de tip "ionescian": "Mitică e bucureșteanul par excellence. Și fiindcă Bucureștii sunt un mic Paris și Mitică, se-nțelege, este un mic parizian"29. De descendență populară și livrescă totodată, Mitică e un personaj-sinteză de esență balcanică,30 dar și falstaffiană. Așa cum demonstra Dan Grigorescu 31, celebrul personaj shakespearean îi era familiar lui Caragiale, după cum rezultă din pătrunzătorul portret pe care i-l face, dovedind o profundă înțelegere și poate chiar aproprierea esenței acestui tip comic: În privința
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
23. În romanul Redingota, identificarea acestui arhetip cultural de către profesorul Erich Vogelbach, autoexilat în România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, filtrată deci prin motivul străinului, este cu atât mai semnificativă: Unde e slugarnicul domn Gârloanță, să primească lecția balcanicilor lui? El pretindea că bărbații de aici se rezumă la a inventa și a pune în circulație tot soiul de anecdote, mai mult sau mai puțin țepoase, pe care să le dea drept o atitudine. Referindu-se la poziția față de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
derută, acesta începea să cânte din gură partea instrumentului. Depășit, trântea bagheta de pupitru și țipa disperat: Ei bine, nu pot să fac ca orga! Un mucalit din orchestră îi replica pe loc: Păi, n-aveți destule țevi! Scena, tipic balcanică, avea toate ingredientele: Și organistul care lipsea (da! lipsea fiindcă se dusese să mănânce sau să stea de vorbă cu cineva, doar n-o fi foc!) și voia bună finală ce le acoperă unora, atât de bine, nepăsarea.26 Tipul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de către nesupusul profesor german Erich, este deplin luminată prin expunerea obiectivă, abia în Addenda romanului, a cazului Mihail Buzdugan-Comănești, politicianul "de la care atârna ...viitorul țării" și care și-a ratat misiunea istorică din cauza unei amante dromomaniace. Ajuns în spațiul românesc "balcanic", Erich Vogelbach, profesorul de logică din München, pare o reîntrupare a scrutătorului Caragiale, căruia îi confirmă observațiile sociologice în același registru ironic: Da, la ora asta știu destule. Ceea ce impresionează și țin să v-o împărtășesc este priceperea românilor în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și convertire. Steinhardt, Frossard, Wurmbrand, Adrian Vasile Sabău • Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre • Medalioane, Zigu Ornea • Modernismul interbelic, George Bădărău • Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal • Neomodernismul românesc, George Bădărău • O teorie a literaturii, Florica Bodiștean • Ocheanul balcanic, Marius Nica • Parodia literară, Livia Iacob • Personalitatea literaturii române, Constantin Ciopraga • Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean • Poetica elementelor în lirica lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon • Poetica teatrului modern, Nicoleta Munteanu • Poetica sacrului, Mina Maria Rusu • Povestea populară, Michel Valière • Romancierii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Lina, încă e vie într-însul... asta se vedea din gândurile lui. CAPITOLUL II Un an de neutralitate... Lupta poporului român pentru cucerirea Neatârnării de Stat s-a desfășurat în contextul mișcării generale de eliberare națională a popoarelor din Pen. Balcanică. Răscoalele din Bosnia și Herțegovina, izbucnite în vara anului 1875, ca și cea declanșată în Bulgaria, în aprilie 1876, au făcut mai acută criza Imperiului Otoman, readucând în discuție relațiile sale cu toate popoarele supuse, într-o formă sau alta
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
piept, lovindu-mă; ea se Înfurie atunci ca În urma unui afront grozav, Începe să Împroaște cu mâinile prin aer, azvârlind lovituri Închipuite; dacă mă apucă râsul, mânia ei nu mai are margini, o ploaie de sudălmi grele, unse cu sosuri balcanice se scurg printre știrbiturile gurii, fonfăind În rafală toată gama muzicilor neauzite. Un cuvânt anume m-a persecutat ca o dulce chemare, dincolo de revărsarea peste toate muchiile boțite de triviul neîntrebuințării, dincolo de acidul excrementelor În fermentație aruncate În aerul scabros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Am luat o piatră În gură când am trecut În Țara Cantoanelor. Îți voi scrie de la Viena. Eu Meine Liebe, Disciplina habsburgică mă nevrozează; prea multă curățenie, prea mult stil Înalt, Îmi e dor de praful și mirosul de usturoi balcanice. Bă, ce-aș mai mânca niște mititei! Am colindat mai multe zile prin Kunsthistorischemuzeum: să vezi Infantele lui Velásquez, despre care știam de la tine, să vezi cât Breughel au; aici era de tine, genialoidule, dar ce să-i faci?! M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vedem dacă va reuși să convingă pe cineva. Mă duc la teatrul lui Ionescu. Eu Bă, Azi am văzut La Cantatrice chauve și La Leçon la Huchette; o baracă ordinară În cel mai rău famat cartier al Parisului: numai greci, balcanici, apași, curve cu respect. Un fost garaj, unde Încap maximum 50 de persoane Înghesuite de să n-arunci un ac. Le-a rupt botul nea Jenică, vine lumea ca la urs, tot timpul e plin. Actorii nu fac doi bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Jenică, vine lumea ca la urs, tot timpul e plin. Actorii nu fac doi bani, dar „e Ionescu!“; ce mai, un român la Paris! Lume, lume, pe afară-i vopsit gardu’, Înăuntru-i... Mă, și-și bate joc de fasoanele balcanice, al dracului nea Jenică, nu se lasă până n-o dă cu iaurtul roumain. Mă rog, nu m-a făcut să-mi sară pălăria din cap de admirație. Dacă erai tu, cum ești nebun, te-ai fi ridicat să pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-o mănîncă porcii cu mărgăritare cu tot, dacă te lovește camionul scrisului În zilele noastre, ghinion, trebuie să te miști pe hîrtie cu o viteză egală cu aceea a mișcării browniene În mijlocul căreia te afli, În ochiul ciclonului mititel, pentru că balcanic, ținînd seamă de citatele de mai sus, avertismente inutile date cu atîția ani În urmă. Mai bine scrii la ziar. Distanțarea nefiind suficientă, lumea nefiind stabilă ca să-i spui păsărica, ești condamnat la editorial sau pauză de respirație. Motivul insuficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]