10,725 matches
-
zâmbi, se întoarse cu fața în altă parte și scuipă alcoolul spre tavan. Ochii lui Rhyme priviră iute spre un colț al camerei. - Detectorul de fum? râse cu poftă Magicianul. L-am descoperit mai devreme. Stai liniștit, nu mai are baterie. Mai împroșcă o dată spre tavan cu alcool. Deodată, în mâna sa apăru o batistă albă. O flutură exact sub nasul lui Rhyme. Era îmbibată cu gaz. Vaporii îi afectară criminalistului vederea și mirosul. Magicianul ținu în aer batista cât timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și am luat alt cartof. De ce fac mereu așa? De ce mă iau mereu de el? Are abia șaisprezece ani: e doar un copil. O să mă urască dacă o țin tot așa. M-am întins și am pornit micul radio cu baterii așezat lângă chiuvetă, dar sunetul dulce și melodios al lui Delius m-a făcut doar să mă simt mai rău și am trecut repede pe Radio 4, sperând că sunetele seci ale unui buletin de știri sau râsetele unui public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
respirația. Răsuna ridicol de tare. Tare și aspră. Oare chiar eram eu? Creierul e un simplu procesor, m-am gândit eu. Un computer de ultimă generație care trebuie să intre în modul de repaos pentru câteva ore ca să își încarce bateriile și să arhiveze o parte din informații, fără noi stimuli. Exact. Pot lesne să îmi închid PC-ul și să îl las în pace pe timpul nopții, așa că trebuie să fac la fel și aici. Îmi place să îmi închid PC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cînd treceau pe sub baldachinul de ghiulele antiaeriene. Primele escadrile de avioane de luptă trecuseră peste aeroport. Conturîndu-se limpede pe fundalul blocurilor de apartamente din concesiunea franceză, zburau spre Shanghai, gata să lovească docurile și baza de hidroavioane din Nantao. Dar bateriile antiaeriene din jurul pistei mai trăgeau Încă În aer. Trasoarele brodau cerul, fire de fosfor se Împleteau și se deznodau. În centrul lor era marea pagodă de la Lunghua, care se ridica prin fumul de deasupra hangarelor În flăcări, tunurile antiaeriene aruncînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fi Împușcați de poliția militară care supraveghea convoaiele. Spre sfîrșitul lui iulie, aproape toată rezistența japonezilor În fața bombardierelor americane Încetase. Un singur tun antiaerian, urcat pe platforma superioară a pagodei Lunghua continua să tragă spre avioanele care se apropiau, dar bateriile din jurul pistei fuseseră retrase ca să apere docurile din Shanghai. În aceste ultime zile ale războiului, Jim Își petrecuse ore În șir În sala de Întrunire, așteptînd neînfricatele bombardiere Superfortress În ale căror aripi și fuselaje argintii investise atît de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
știe nimic. Chiar absolut nimic. La Zori de zi, lumea stă pe la mese și bea bere neagră sau blondă. Cei care s-au uitat prin vitrina frigorifică, la ficați, creieri, rinichi, garfuri și mititei, au tras lângă masă și o baterie cu vinul casei pe care Îl țâfnesc cu sifon. Fac ei șpriț. Și-l beau. În aer plutește un miros fin de țigări Victoria. Dinspre Bărăție alunecă tramvaie către Brătianu intersectându-se cu cele care urcă de pe Elisabeta Înspre Pake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dintr-un atlas, o busolă, o lupă, timbre, de ce naiba?, niște chei vechi, chibrituri și o conservă de mazăre extrafină. Este primăvara anului 1964. Halal elevi de liceu! Ar mai fi o problemă. Problema unui aparat de radio portativ cu baterie. Să mai ascultați și voi pe acolo Europa Liberă sau alte posturi străine care dau muzică. Pe acolo, prin expediții. Cică a apărut o formație nouă, care se numește The Beatles. Cântă la chitări electrice, tobă și gură. Și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bună, Sam. Ce mai faci? În ciuda tuturor Îndoielilor pe care le avea În privința sa, era fericită că sunase, dar, În același timp, Îngrozitor de conștientă de cât de surprinsă părea. — De fapt, telefonul meu nu e Închis. I se tot descarcă bateria. Trebuie neapărat să-mi cumpăr unul nou. —Ascultă, mă Întrebam dacă ești liberă Într-o seară săptămâna asta. Mă gândeam că poate am putea merge să vedem un film. Sau doar să bem ceva, dacă vrei. Privi Înspre Chanel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a oprit În fața porții și și-a căutat mobilul prin geantă. Trebuia să Îl pună pe silențios astfel Încât să nu existe posibilitatea de a suna În timpul ceremoniei. Când și-a găsit telefonul, a descoperit că nu mai era nevoie, deoarece bateria era iarăși descărcată. Ușa din față a casei lui Fi era deschisă. Zgomotele dinăuntru indicau faptul că ceremonia Încă nu a Început. După un mic suspin de ușurare, a pășit Înăuntrul casei, unde nasul i-a fost asaltat instantaneu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cu plăci electrice cu care Îi resuscitează doctorii pe pacienți. Puse jos sticla de vin și se duse la măsuța de cafea. Se Întoarse cu o cutie de carton maro. Le explică tuturor că firma de defibrilatoare făcea aparate cu baterii pentru uz domestic și că Îi dăduseră și lui unul să se joace cu el. —Mamă, e fantastic, exclamă Sylvia. Mai luă o Înghițitură de vin și a Început să desfacă o punguță de plastic. Conținea niște mănuși de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a întrebat ce Dumnezeu mi se întâmplase. I-am spus că m-am împiedicat când coboram scările spre parcare. M-a întrebat ce s-a întâmplat cu lanterna pe care o luasem cu mine. I-am spus că i se terminase bateria. Din șirul meu de minciuni, asta era nesemnificativă. Pe parcursul săptămânii care a urmat, am tot mutat cartea de colo-colo. Așa cum unii dintre cei care se ascunseseră se furișaseră din pivnițe în dulapuri și apoi în grote atunci când binefăcătorii începeau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
reactoare BOAC deschiseseră drumul unor zboruri transatlantice regulate și între electroni și nucleul de „Atomium“ - modelul uriaș la Expoziția Mondială - pluteau mici gondole cu vizitatori, marea atracție! Fratele meu însă se lipi de o formație de rockeri, își cumpără o baterie din leafa lui de ucenic, iar seara și la sfârșit de săptămână, în fundul pivniței, nu se mai auzea decât un șir de lovituri fără sfârșit. Ședeam la fereastra bucătăriei, tata, mama și cu mine, ne uitam la barele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
copii niciodată. Nici măcar o dată. — Asta a fost când eram mai tânără. M-am răzgândit. Multe femei o fac. Până și tu ai auzit de ceasul biologic. Dar te-ai jurat că tu nu ai așa ceva, că te-ai născut fără baterie pentru ceasul biologic. Devenea agitat, stare în care tot intra în ultimul timp. —Mark, nu sunt nebună. Când aveam optsprezece ani, am spus că n-o să ne cumpărăm niciodată o casă, că vrem să trăim într-o rulotă ca țiganii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
spulberate și broasca țestoasă a specificului național va scoate capul și mai mult de sub carapacea ei, pentru ca sabia ascuțită a omului de după mine, să i-l poată reteza. Catedralele vor rămâne pe loc. Ele nu vor mai fi niciodată ținta bateriilor de tragere. Unul va fi graiul oamenilor pe întinderea globului mult prea mare pentru ei, când coaja pământului și fața apelor vor fi ale lor cu împrumut până la moarte. Ei nu se vor numi bolșevici, ci, odată, cu prăbușirea sectarismelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
zgomot, se face tot mai mic, până când ajunge cât forma și mărimea panoului de tun, din centrul căruia mă sfredelește ochiul negru al țevii ghintuite. Uite-l și pe Iarmaroc, calul rotaș al tunului meu, cel mai puternic animal din baterie. El a mai tras tunul încă patru kilometri, după ce a primit un glonț din carabina unui ulan, de-a dreptul în orificiul de expulzare a balegii. Bravul Iarmaroc s-a prăbușit după descălecare, când se efectuase retragerea cu succes deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
decât noi, care, așa cum ai spus, nu aveam habar de nimic? Cum ai ajuns să afli numărul exact al distrugătoarelor scufundate și grav avariate la Narvik? Și toate celelalte lucruri pe care le mai știai? De pildă, că o veche baterie de coastă a norvegienilor scufundase, după câteva lovituri în plin și după două torpile - lansate, de asemenea, de la țărm - crucișătorul greu Blücher?“ În timp ce vorbea, pe fața adumbrită a lui Heinrichs se aținea o urmă de surâs. Încasase o bătaie zdravănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de școală, elevii din generația mea au fost mobilizați în serviciu auxiliar la Luftwaffe și au început de atunci să poarte uniforme șic am primit, din mâna primei mele iubiri, o scrisoare sub formă de corespondență trimisă pe front, destinată Bateriei Kaiserhafen, unde fusesem instruit în calitate de tunar șase. Nu mai știu ce anume era scris în ea cu o grafie frumoasă, dar tunarul care tocmai își primise uniforma a fost destul de arogant încât să corecteze în mare grabă câteva greșeli de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
consumă în treacăt și ceva iubire, ca surplus de demență, cu toate acestea e cazul ca acum să se afirme solemn că acea fată firavă pe nume Tulla Pokriefke, ce a descins, în programul de vizită de la sfârșitul săptămânii, la Bateria Kaiserhafen și la efectivele ei, nu are nimic în comun cu prima mea iubire. Chihlimbarul pretinde că ne trezește mai multe amintiri decât ne-am putea dori. El conservă ceea ce ar trebui să fie demult digerat, eliminat. El acoperă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
era unul voluntar, dar care, ca substitut al cotidianului școlar, era trăit ca o eliberare în condiții de instrucție nu tocmai severă. Astfel vedeam lucrurile noi, băieții. Îmbrăcați în uniformă, atrăgeam privirile. Aflați în plină pubertate, consolidam frontul de acasă. Bateria Kaiserhafen a devenit locul în care ne simțeam acasă. Spre est, câmpia joasă până la brațul Vistulei; spre vest se ițeau brațele macaralelor, silozurile de cereale, turnurile îndepărtate ale orașului. La început, au mai existat încercări de a continua învățământul școlar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
început, au mai existat încercări de a continua învățământul școlar, dar, din cauză că erau prea des întrerupte de exercițiile de luptă, profesorii, în majoritatea lor fragili, din cauză că erau în vârstă, nu-și permiteau să parcurgă drumul nepietruit, pe solul nisipos, până la bateria noastră. Până la urmă ne-au luat în serios. Șase guri de foc, dispozitivul de comandă, trebuiau îndreptate spre țintă. Instruiți corespunzător pe aparatură militară puteam să fim utili și - dacă avea să se ajungă acolo - să apărăm orașul și portul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
neclare, noi nu am trăit. În apropiere de șantierul naval Schichau, pe Fuchswall, au fost lovite două case, morți puțini. Dar doborârea unui bombardier Lancaster cu patru motoare ne-a făcut să ne simțim mândri, chiar dacă nu a fost atribuită bateriei noastre, ci bateriei Zigankenburg, aflată la marginea sudică a orașului. Membrii echipajului, despre care se spunea că fuseseră carbonizați, ar fi fost canadieni. De regulă, însă, serviciul era anost, chiar dacă în alt fel decât activitatea școlară. Cel mai mult ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am trăit. În apropiere de șantierul naval Schichau, pe Fuchswall, au fost lovite două case, morți puțini. Dar doborârea unui bombardier Lancaster cu patru motoare ne-a făcut să ne simțim mândri, chiar dacă nu a fost atribuită bateriei noastre, ci bateriei Zigankenburg, aflată la marginea sudică a orașului. Membrii echipajului, despre care se spunea că fuseseră carbonizați, ar fi fost canadieni. De regulă, însă, serviciul era anost, chiar dacă în alt fel decât activitatea școlară. Cel mai mult ne displăceau plantoanele nocturne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
abia răsturnată din formă sirop de ciocolată și o așeza la vedere pe masa aranjată anume pentru fiu. Dar nimic dulce nu putea lupta împotriva strâmtorii. Mă deranja orice, de pildă baia și closetul care lipseau din locuința noastră. La baterie, în Kaiserhafen, existau oricum sala de duș și, foarte departe, latrina trupei. Unul lângă altul, ședeam pe vine pe bârna cu tunete. Fiecare se căca lângă fiecare. Asta nu mă deranja. Acasă, însă, closetul aflat la mezanin, pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de la antiaeriană cu dropsuri cu gust de fructe, soldații bătrâni de la tunurile antiaeriene cu țigări, iar ucrainienii cu mahorcă, un soi de tutun care le plăcea rușilor. Dar, oricât ar fi fost de mare succesul nostru în limitarea acestui flagel, bateria Kaiserhafen nu avea cum să celebreze, fie cu surle și trâmbițe, fie în tăcere, o victorie asupra șobolanilor; probabil din această cauză, peste decenii, aceste rozătoare cu neputință de exterminat m-au căutat și au devenit locvace pe durata unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Ei erau singurii înzestrați cu calitățile care să-i facă să supraviețuiască speciei umane și ciorovăielilor acesteia... La scurt timp după cea de-a șaisprezecea mea zi de naștere am fost mutat, împreună cu o parte a echipei de la Kaiserhafen, la bateria de coastă Brösen-Glettkau, care, pentru apărarea aeroportului din apropiere împotriva atacurilor aeriene la joasă înălțime, era dotată în plus cu baterii de câte patru tunuri antiaeriene. Acolo existau mai mulți iepuri decât șobolani cu coadă lungă. În orele libere mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]