3,162 matches
-
Of the 1930s", în Journal of Popular Culture, vol. 32, nr. 3, 1998, pp. 135-154. Stoker, Bram, Dracula, Penguin Books, London, 1994. Strugațki, Arcadi; Strugațki, Boris, A doua invazie a marțienilor, trad. Valerian Stoicescu, Paralela 45, Pitești, 2007. Styron, William, Bezna vizibilă. Amintiri despre nebunie, trad. Mihnea Gafița, Art, București, 2007. Șolohov, Mihail, Soarta unui om, ESPLA Cartea Rusă, București, 1959. Taraborelli, J. Randy, Marilyn Monroe. Secrete, glorie și tragedie, trad. Graal Soft, Litera Internațional, București, 2009. Thiesse, Anne-Marie, Crearea identităților
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Duca: "un imigrant italian care făcuse avere înainte și după al Doilea Război Mondial, tipărind și distribuind reviste populare, mai cu seamă de benzi desenate, cu toate că mai târziu se extinsese și în domeniul publicațiilor de calitate devenise patronul ziarului Paris-Jour." Beznă vizibilă, p. 13.(s.m.) De cealaltă parte, Umberto Eco admite capacitatea benzii desenate de a se constitui în eficient element de mediere culturală, rememorând clipele pătrunderii trupelor aliate în Italia la finalul celui de-al Doilea Război Mondial: "primul yankeu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
că-i adevărat. Tresări când văzu luminița ochilor ce-i surâdeau Anuca, fata pădurarului prietenește și valul de bucurie... oceanul clocotitor vuind în strâmta temniță a acelui trupușor... Cine ar ști să deslușească în el... ar vedea lumi tăinuite în beznă, nebuloase care se încheagă... un univers care se înfiripă. Ghemotocul cu păr bălai, fremătând cu tot trupșorul, începu iar să gângurească. Anton, simțindu-și ochii lăcrimând, dădu copilul în brațele bătranei moașe, și ieși din casă. Era ziua albă. Vijelia
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
când în când, câte un tunet molcom, cu ecouri în depărtări care se pierdeau în tăcerea nopții. Nu se mai vedea la doi pași împrejur. Ne uitam cu ochii țintă, acolo, unde ar fi trebuit să fie fortărețele, dar, în bezna nopții, nu le deslușeam. De jur împrejur întunericul era negru, tainic și plin de amenințări... Mă uitam la spuza de stele risipite pe cerul ca Gheorghe TESCU 104 păcura, și, mereu stinse de nourii care se îndeseau trecând unul după
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și de care era legat, numai cu Anton, lupul n-ar fi mers. Înnoptase. Luna încă nu răsărise... Sus, cerul cu stele, atârnat deasupra Văii Elanului, pulsa când scânteieri, când întunecimi, ca o inimă, prin care curgea sângele nopții. Din beznă... stoluri de umbre zburate de pe poteci, cu mesteceni albi și fagi negri pe margini... închipuiri ale nopții ce mișunau de foșnete și șoapte. Pășeau fără zgomot, pe poteca umedă de rouă. Pădurea e neagră, are tristețea aceea misterioasă dinaintea exploziei
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se avântă în copaci, la adapost, să se ascundă. Principala trăsătură a pădurii, care este o altă lume... este teama... teama, de la cele mai mici vietăți până la lup-stăpânul... Somnul lor neliniștit cu tresăriri, trezindu-se mereu, cercetează atent și înfricoșat bezna. Se strecoară, fără zgomot, mereu în stare de veghe cu miros și auz ascuțit... Adulmecând mirosul pământului, privind cu ochi mari tot ce mișcă, ascultă cu urechile ciulite zgomotele din jur. Există și o răbdare a sălbăticiunilor, o răbdare încapățanată
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nou se așternu liniștea, o liniște dureroasă, apăsătoare.. Răsare luna... Se înalță repede sus pe cer, împrăștiind prin frunzarul copacilor petece mișcătoare de lumină. Câtva timp, merse cu lumina în față, la o cotitură totul se topi din nou în bezna pădurii. Noaptea începu s-o împresoare din toate părțile, mai deasă ca înainte. Deodată, în întuneric sclipesc două puncte luminoase, galben-verzui. Tresări, dar nu se sperie. Cele doua luminițe apar și dispar, în răstimpuri... dar, nu se distinge nicio siluetă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu putere prin jugulară și așteptând să se aprindă luminile. Nu se aprinseră. Își dădu seama că închisese ochii și acum îi deschise cu grijă. Ar trebui să existe o lumină de avarie, se gândi încercând să distingă ceva în bezna absolută din jurul ei. Respirația i se precipitase și își propuse să se calmeze. Însă partea rațională a gândirii ei era hărțuită de teama irațională de întuneric. Ascultă să vadă dacă se întâmpla ceva, însă tăcerea era la fel de profundă ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
absolută din jurul ei. Respirația i se precipitase și își propuse să se calmeze. Însă partea rațională a gândirii ei era hărțuită de teama irațională de întuneric. Ascultă să vadă dacă se întâmpla ceva, însă tăcerea era la fel de profundă ca și bezna. Inima îi bătea și mai tare și simțea cum începe să tremure. —E o pană de curent, își spuse cu voce tare. Cuvintele ei ricoșau de pereții liftului. — Nu e foarte grav. Întinse mâna bâjbâind după telefonul liftului. Habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
două ori mai întuneric. Darcey mai respiră o dată adânc și deschise din nou mobilul. Sună din nou, realizând că mâna îi tremura și mai tare. —Alo, Darcey? Telefonul se stinse din nou. Darcey aproape că urlă de frustrare. Și, în bezna liftului, simți că o încearcă o senzație de claustrofobie. Dacă nu revenea curentul, ce-o să se facă? Nimeni nu avea să intre în clădire până în zori. Exista o firmă de pază, asta știa, dar ei verificau numai împrejurimile clădirii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
te scoatem de acolo cât de curând. Îți promit. Ce s-a întâmplat? întrebă Darcey. —Un muncitor, explică Anna. Știi că făceau săpături în fața clădirii chiar acum? Au dat de niște fire electrice și au lăsat jumătate de cartier în beznă. Hei, Darcey, ești în regulă? Darcey recunoscu glasul lui Neil Lomond și se strâmbă. — Da, sunt bine, răspunse ea. —Brigada de pompieri o să ajungă în scurt timp, o anunță el. Or să te scoată ei de acolo. Fir-ar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
vadă că tremura. Îi urmară pe pompieri și pe paznic până ieșiră din clădire. Anna o ținea de mână pe Darcey. Neil mergea de cealaltă parte, dar nu își mai puse brațul pe după umerii ei. Întreaga zonă era încă în beznă, deși câteva lumânări pâlpâiau la geamurile câtorva apartamente și ale unui bar din apropiere. Vrei să bei ceva? întrebă Neil. Darcey dădu din cap. Cred că mi-ar prinde bine. Dar întâi și-ntâi am nevoie urgentă la baie. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Ea chicoti. Iată de ce am fugit eu cu tine, zise. Dar în noaptea aceea, întinsă lângă el în patul lor imens, se lăsă din nou năpădită de gânduri în legătură cu viitorul firmei. Nu contează, își spuse ea, cu privirea pierdută în beznă. Am obținut ce-am vrut de la ei. Dacă firma nu mai face așa un puhoi de bani, n-ar trebui să mă intereseze. Dar o interesa. Fusese deja la o companie falimentară și nu mai voia să repete experiența. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
prin perdelele ei diafane, scăldând camera într-o lumină aurie slabă, care i se părea de obicei plăcută; dar în această seară nu era suficientă. Așa că aprinse becul la baie și lăsă ușa deschisă ca să nu se simtă înăbușită de beznă. Dar tot nu putea dormi. Se gândea cât de speriată fusese în lift și se întreba ce naiba s-ar fi întâmplat dacă Neil și Anna n-ar fi apărut; dar cel mai mult o frământa gândul că ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să-mi înăbuș bătăile sângelui în tâmple, ca să nu pierd nimic din ce se întîmpla la câțiva metri sub podeaua mea, între cele două corpuri goale, pe cearșaful încrețit și jilav. Părea că întreaga substanță din univers se reducea la beznă absolută, având în centru un singur cub luminos, în care două corpuri se contopeau, iar de jur-împrejur, ocupând tot întunericul, o conștiință care ascultă, care privește. Totul era nu dedesubt, în subsolul vilei, ci în centrul minții mele, și poate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
răsărită din întunecime (erai tu, Victor, tu cel fără vârstă, tu dintotdeauna). Mi-am dat seama că încă visez când am privit statuia de bronz a nimfei. Lucind stins, întunecat, și totuși parcă luminată cumva pe dinăuntru, în grămada de bezne zdrențuite a parcului, nimfa ridicase capul și mă privea în ochi. Buclele, care îi acoperiseră mereu jumătate de obraz, 97 erau acum, ca niște șerpi de metal, răsfirate pe umeri. Bustul i se îndreptase, iar sânii păreau ascuțiți și agresivi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și femeile urlă nu e locul meu. N-am apucat să fug. Corpul a fost mai puternic decât mine, la fel și timpul. Pentru că s-a oprit, la ora 16 fix, pe 8 mai 1997. Eram pe un culoar, nici beznă, nici lumină orbitoare. Un culoar de o simplitate fără cusur, eu veneam de undeva din spate, de la capătul lui, el venea din față, din direcția ferestrelor, era inevitabil să ne întâlnim, nu aveam cum să ne ocolim unul pe altul
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
la spovedanie, ci ca sfătuitor și n-ai venit, când te-am dorit pentru lucrarea asta vedeam în tine ca printr-o fereastră deschisă și știam că undeva în tine te așteaptă lumina, acum însă sufletul tău se complace în beznă, nu vrea să iasă, știu că lupta ta nu e ușoară, mai ales datorită acelui dar primit de tine de la Dumnezeu și pe care te străduiești să-l protejezi, de aceea eu n-am voie să intervin, n-am voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
străbătut holul, pipăind cu mâinile după eventualele obstacole. O lumină de veghe strălucea în pragul ușii de la baie, călăuzindu-mă exact spre ceea ce speram să fie bârlogul lui Fritzie. Am încercat clanța și ușa s-a deschis. În cămăruță era beznă. Am înaintat, pipăind pereții, lovindu-mă de rame de tablouri și simțindu-mă sinistru de înfrigurat, până când mi-am julit piciorul într-un obiect înalt și instabil. Era cât pe ce să-l răstorn și mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ea. Am trecut pe lângă o cutie de scrisori pe care scria T. GILFOYLE, apoi am urcat la etaj. Am sunat la ușă. Dinăuntru se auzea muzică. M-am uitat pe singura fereastră a fațadei și am dat de un întuneric beznă. Apoi de dincolo de ușă se auzi o voce bărbătească și blândă: — Da? Cine e? — Poliția din Los Angeles, domnule Gilfoyle. În legătură cu Elizabeth Short. Fereastra se lumină, iar muzica amuți. Îmi deschise un bărbat înalt și durduliu, cu ochelari fumurii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sfârâiau sub ploaia torențială, Învăluind zona din jurul cortului Într-o lumină supărător de albă, În timp ce generatoarele de curent duduiau Într-un abur albăstrui scos parcă de un motor diesel. Ploaia rece șuierând pe metal Încins. Dincolo de acest cerc de lumină, bezna era de nepătruns. Două dintre reflectoare erau Îndreptate Înspre locul În care șanțul ieșea de sub cort. Ploile de noiembrie umpluseră până la refuz șanțul și câțiva polițiști scufundători deloc Încântați de situație bâjbâiau Îmbrăcați În costume bleumarin de neopren prin apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sună și Logan Înjură din nou. — Stai așa, spuse el spre telefon Înainte să-l lase jos pe măsuța de cafea și să se Împleticească afară din apartament, În jos pe scările comune, până la ușa de la intrare. Era Încă Întuneric beznă afară, numai că la un moment dat În timpul nopții ploaia se oprise. Acum totul era acoperit cu o crustă Înghețată, reflectând luminile galbene de pe stradă. Reporterul - Colin Miller - stătea pe trepte, cu un telefon mobil Într-o mână și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Ba chiar Îl dusese cu mașina pe tip! Lapovița se Întețea, transformându-se În rafale de zăpadă adevărată, pe măsură ce Logan se strecura cu mașina de serviciu pe drumul plin de șanțuri care ducea la ferma Hoitarului. Adăposturile se iveau din beznă, iar farurile mașinii descopereau ușile deschise. Bandă albastră de poliție fusese Întinsă la intrarea În adăpostul numărul doi. Cel pe care-l goliseră În ziua aceea. Logan trase În spatele mașinii doctorului de serviciu. Mai era o mașină de patrulă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu se vedea încotro se îndreptau, părea un tunel subteran. După un timp în care am coborât la nimereală, pășind pe treptele întunecate, prin tunelul răcoros, scările s-au terminat și am continuat să merg pe un drum pietruit, prin beznă. Când nu se mai vedea nimic, a apărut o rază de lumină incertă, difuză, împrăștiindu-se pe pereți. Apoi am zărit și ieșirea din tunel. Imediat ce am pășit afară, am recunoscut peisajul. Știam unde eram. Mai fusesem aici. Ajunsesem pe
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
zorilor. Când se trezea, știa imediat ce oră din noapte era. Curând, insomniile, căutarea liniștii, trezirea în întuneric și îndepărtarea printr-un gest a servitorilor și a paznicilor, plimbarea solitară prin galeria palatului imperial, așteptând ca Roma să se ivească din beznă, deveniră coșmarul micii armate care forma familia Caesaris. Însă bogăția nemăsurată pe care i-o oferise puterea nu punea stavilă fanteziilor înăbușite și represiunea îndurată de-a lungul anilor dispărea, printr-un control din ce în ce mai labil. În mijlocul oamenilor de la curte, singurătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]