KorAP: Find »[drukola/base=biochimic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...101 102 103 ...174 >

4,348 matches

Corola-website/Law/227715_a_229044

În anumite condiții fiziologice considerate perioade critice (vârsta 0-3 ani importantă pentru neurogeneză, pubertate, sarcină, lactație), necesarul de iod al organismului crește. Tabel 1. Necesarul fiziologic de iod recomandat de OMS/ICCIDD/UNICEF: Diagnosticul pozitiv se bazează pe a) Modificările biochimice: ... 1. Analizele hormonologice [T(4) și FT(4) sunt normale sau scăzute, nivelul T(3) seric este normal sau crescut, TSH este normal sau crescut, raportul T(3)/T(4) este modificat în favoarea T(3)] apreciază status-ul funcțional tiroidian

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
în care se derulează Programul Național de boli endocrine vizând și gușa endemică; estimarea aportului de iod prin studii populaționale se efectuează din 3 în 3 ani în conformitate cu recomandările OMS/ICC/IDD(recomandare A). Trei indicatori de impact clinici și biochimici sunt necesari în evaluarea și monitorizarea afecțiunilor prin deficit iodat într-o populație iod-deficientă: 1. prevalența gușii exprimată palpator și ultrasonografic 2. excreția de iod urinar 3. concentrația serică a TSH și a Tiroglobulinei Monitorizarea IDD implică și determinarea calității

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
Educație (interesând: personalul medical, inspectorii de sănătate publică și părinții) II. Screening-ul propriu-zis (colectare de probe, analize de laborator) III. Depistare precoce (identificarea nou-născuților suspecți de HC la screening, cu rescreening, când este cazul) IV. Diagnostic (examen clinic și evaluare biochimică) V. Management (consiliere, instituirea terapiei, monitorizarea terapiei, cu respectarea unei metodologii clare) VI.Evaluare (monitorizare și controlul calității probelor și a activității în interiorul sistemului de screening) B. Recomandări Ghidul de față recomandă screeningul neonatal al HC la toți nou-născuții de pe

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
pentru MEN 2 A, 2 B sau FMTC chiar dacă analiza genetică repetată a ret este negativă se va efectua screening la 1-3 ani, periodic pentru MTC (calcitonina), feo (metanefrine plasmatice, urinare) și HPTH (calciu seric). Screeningul pentru feocromocitom Recomandări: Testarea biochimică pentru feocromocitom (catecolamine plasmatice, metanefrine plasmatice și urinare) se va practica în următoarele situații: - când există semne ale excesului de catecolamine sau masă suprarenală detectabilă - testarea se va face anual de la 8 ani la cei cu MEN 2 B (coduri

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
ca responsabila de Programul Național pentru Tumori Endocrine. Tratamentul comorbidităților are un impact important asupra calității vieții și mortalității. Tratamentul eficace al hipersecreției GH/IGF-1 va controla aceste comorbidități în proporție variabilă, dar unele pot persista chiar și după controlul biochimic al acromegaliei (iar unele se pot ameliora chiar dacă nu se obține controlul biochimic). Toate complicațiile trebuie diagnosticate și tratate activ, indiferent de controlul GH și IGF-1. Adaptat pentru România după ghidurile de consens european/internațional: 1. Melmed S, Casanueva F

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
important asupra calității vieții și mortalității. Tratamentul eficace al hipersecreției GH/IGF-1 va controla aceste comorbidități în proporție variabilă, dar unele pot persista chiar și după controlul biochimic al acromegaliei (iar unele se pot ameliora chiar dacă nu se obține controlul biochimic). Toate complicațiile trebuie diagnosticate și tratate activ, indiferent de controlul GH și IGF-1. Adaptat pentru România după ghidurile de consens european/internațional: 1. Melmed S, Casanueva F, Cavagnini F, Chanson P, Frohman LA, Gaillard R, Ghigo E, Ho K, Jaquet

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
PET cu [18F]fluorodeoxiglucoza (FDG) evidențiază tesutul activ metabolic. Are o sensibilitate foarte bună dar o specificitate redusă. 5. Teste genetice și pentru tumori adiționale. Se recomandă în cazul suspicionării unui feocromocitom familial sau în cadrul unei neoplazii endocrine multiple. - teste biochimice: calcitonină pentru carcinomul medular tiroidian, PTH pentru adenomul de paratiroidă, etc. - Teste genetice (gena RET, gena Von Hippel-Lindau (VHL), gena neurofibromatozei 1(NF1), gena succinildehidrogenazei B, C și D (SDHB, SDHC, SDHD)). Se efectuează la nivel de centre de excelențe

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
histopatologic și imunocitochimic. Diagnosticul pozitiv. A. Feocromocitomul se suspicionează pe baze clinice (hipertensiune arterială paroxistică, orice crize vegetative paroxistice, etc). B. În cazul descoperirii incidentale a unei formațiuni tumorale suprarenale se explorează atât corticosuprarenala cât și catecolaminele (medulosuprarenala) cu metode biochimice. Imagistica RMN și CT este orientativă, dar nu permite diagnosticul pozitiv și nu se recomandă înainte de a se pune diagnosticul endocrin. C. Diagnosticul pozitiv de feocromocitom sau paragangliom se pune biochimic. În formele comune valorile MN și NMN plasmatice sau

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
explorează atât corticosuprarenala cât și catecolaminele (medulosuprarenala) cu metode biochimice. Imagistica RMN și CT este orientativă, dar nu permite diagnosticul pozitiv și nu se recomandă înainte de a se pune diagnosticul endocrin. C. Diagnosticul pozitiv de feocromocitom sau paragangliom se pune biochimic. În formele comune valorile MN și NMN plasmatice sau urinare sunt mult crescute ( 4 X valoarea superioară a normalului). În această situație explorările ulterioare (imagistice) se vor face într-un centru universitar de specialitate, pentru a evita riscurile crizei paroxistice

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
etc) ca și coexistența a variate peptide. I. Diagnosticul de feocromocitom sau paragangliom malign se stabilește doar în prezența metastazelor. Diagnosticul diferențial al feocromocitomului este clinic (se face cu alte forme de hipertensiune (paroxistică sau continuă) și cu crizele neurovegetative), biochimic (cu alte cauze ce determină nivele ridicate de metaboliți catecolaminici în sânge și urină) sau imagistic (orice tumoră suprarenală poate fi un feocromocitom). Având în vedere raritatea feocromocitoamelor și faptul că simptomele asociate acestora sunt frecvente și nespecifice, scopul dozărilor

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
este foarte bun, sunt bine tolerate. Există cazuri rezistente la tratament. CRITERII DE DIAGNOSTIC 1. Clinica Prezența sindromului carcinoid (flush, diaree, obstrucție bronșică, cianoză cutanată) sau alte manifestări clinice (durere abdominală, obstrucție intestinală, sindrom Cushing, acromegalie) sau asimptomatic 2. Criterii biochimice umorale Markerii umorali biochimici pozitivi: 2.a. markeri umorali generali: cromogranina A, serotonina și 5-HIAA cu sensibilitate maximă; HCG(α,â), NSE, PP, tachikinina cu sensibilitate mai mică. 2.b. markeri umorali specifici pentru diverse tipuri ale tumorilor neuroendocrine: gastrină

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
bine tolerate. Există cazuri rezistente la tratament. CRITERII DE DIAGNOSTIC 1. Clinica Prezența sindromului carcinoid (flush, diaree, obstrucție bronșică, cianoză cutanată) sau alte manifestări clinice (durere abdominală, obstrucție intestinală, sindrom Cushing, acromegalie) sau asimptomatic 2. Criterii biochimice umorale Markerii umorali biochimici pozitivi: 2.a. markeri umorali generali: cromogranina A, serotonina și 5-HIAA cu sensibilitate maximă; HCG(α,â), NSE, PP, tachikinina cu sensibilitate mai mică. 2.b. markeri umorali specifici pentru diverse tipuri ale tumorilor neuroendocrine: gastrină, insulină, glucagon, ACTH like

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
preoperator: controlul TA ai al hipopotasemiei; obținerea acestui control poate necesita întârzierea operația și adăugarea unui antagonist MR. Managementul postoperator Nivelele aldosteronului plasmatic și ale activității reninei trebuie măsurate la scurt timp după operație ca un indiciu timpuriu al răspunsului biochimic. În ziua următoare operației trebuie oprită suplimentarea cu potasiu, spironolactona și redusă terapia antihipertensivă, dacă este cazul. Fluidele intravenoase postoperatorii trebuie să fie normal saline fără clorură de potasiu doar dacă nivelele potasiului seric rămân foarte scăzute (ex: Tensiunea arterială

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
până la un an la unii pacienti. Unii cercetători au folosit postoperator testul de supresie cu fludrocortizon (efectuat la cel puțin 3 luni după operație pentru a permite recuperarea glandei contralaterale) pentru a stabili dacă AP a fost vindecat din perspectiva biochimică (123). 4.2. La pacienții cu AP prin boala adrenală bilaterală, se recomandă tratament medical cu un antagonist MR; sugerăm spironolactona ca agent primar cu eplerenona ca o alternativă. Boala adrenală bilaterală include hiperplazia adrenală idiopatică, APA bilateral, și GRA

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
femeile în postmenopauză. În ultimii ani profilul clinic s-a modificat, boala simptomatică (semne și simptome de hipercalcemie, litiază renală, osteitis fibrosa chistică, sindrom neuromuscular) fiind înlocuită de forma asimptomatică, în care aceste manifestări specifice lipsesc, fiind prezent numai tabloul biochimic și hormonal. ETIOLOGIE: - adenom solitar - 80%. Adenomul paratiroidian este o colecție de celule principale înconjurată de o margine de țesut normal. - hiperplazia celor patru glande paratiroide - 15-20%; poate fi sporadică sau o componentă a sindroamelor de neoplazie endocrină multiplă I

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
depresie și chiar psihoză. De asemenea, uneori este prezent un sindrom neuromuscular care constă din: deficitul muscular proximal, atrofie musculară, fasciculații ale limbii, hiperactivitatea reflexelor; testarea EMG arată că leziunile sunt de tip neuropatic. 2. HIPERPARATIROIDISMUL PRIMAR ASIMPTOMATIC Introducerea autoanalizoarelor biochimice a schimbat tabloul clinic și istoria naturală a hiperparatiroidismului primar. Majoritatea pacienților sunt asimptomatici și au o hipercalcemie ușoară care nu progresează spre hipercalcemie severă sau alte complicații semnificative. Anomaliile osoase sunt mai subtile decât în forma clasica: deși rezorbția

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
și PTH, fără modificarea masei osoase. Recomandările din acest ghid ajută decizia terapeutică, dar nu înlocuiesc judecata clinică necesară individualizării tratamentului pentru fiecare pacient. Anexa 15 GHID PENTRU DIAGNOSTICUL ȘI TRATAMENTUL HIPERTIROIDISMULUI CLINIC MANIFEST Hipertiroidismul este un sindrom clinic și biochimic determinat de excesul de hormoni tiroidieni liberi la nivelul receptorilor tisulari responsivi; reprezintă una din cele mai frecvente patologii endocrine. Cauzele hipertiroidismului pot fi: ● Gușa toxică difuză (boala Basedow-Graves) ● Gușa multinodulară hipertiroidizată ● Adenomul toxic tiroidian ● Tiroidita subacută virală ● Tiroidita silențioasă

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
greutate și depresia- hipertiroidism "apatic". La vârstnici, patologia cardiovasculară este frecventă, aceștia putându-se prezenta cu fibrilație atrială și agravarea afectării cardiace preexistente. Diagnostic paraclinic Este esențial ca orice suspiciune clinică de tireotoxicoză să fie confirmată sau infirmată de teste biochimice, înainte de instituirea tratamentului. Cel mai important test biochimic este dozarea TSH-ului. Primul pas în diagnosticul hipertiroidismului este dozarea TSH folosind un test cu sensibilitate ● În cazul pacienților cu suspiciune de hipertiroidism, decelarea unei valori subnormale a TSH impune dozarea

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
cardiovasculară este frecventă, aceștia putându-se prezenta cu fibrilație atrială și agravarea afectării cardiace preexistente. Diagnostic paraclinic Este esențial ca orice suspiciune clinică de tireotoxicoză să fie confirmată sau infirmată de teste biochimice, înainte de instituirea tratamentului. Cel mai important test biochimic este dozarea TSH-ului. Primul pas în diagnosticul hipertiroidismului este dozarea TSH folosind un test cu sensibilitate ● În cazul pacienților cu suspiciune de hipertiroidism, decelarea unei valori subnormale a TSH impune dozarea FT4 (recomandare B) În cazul pacienților cu valoare

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
stabilirea diagnosticului și planului terapeutic optim (recomandare B) O atenție deosebită trebuie acordată diagnosticului de hipertiroidism în cazul pacienților aflați în tratament cu amiodarona, fiind necesară dozarea TSH, FT4 și FT3 (recomandare B) Tratament Pacienții care au un diagnostic confirmat biochimic de hipertiroidism (TSH standardul de referință) trebuie, în general, să înceapă tratamentul cu antitiroidiene (carbimazol, metimazol); acesta nu este esențial pentru pacienții cu afectare ușoară dacă pot primi rapid terapie cu radioiod (nivel de evidență II). Thionamidele pot fi folosite

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
mică a remisiei doar cu tratament antitiroidian în boala Graves ( Tratamentul radical cu I[131] poate fi indicat în cazurile cu hipertiroidie ușoară, după terapie cu thionamide de scurtă durată; în cazurile cu simptomatologie severă și modificare marcată a testelor biochimice thionamidele trebuie administrate (tipic timp de 2-3 luni) până la normalizarea FT4. Propilthiouracilul (indisponibil în România), dar nu și carbimazolul, poate induce radiorezistență relativă, necesitând doze mai mari sau repetate de radioiod. Toți pacienții care vor fi tratați chirurgical trebuie să

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
a axei GH, după excluderea altor cauze. Totuși valori normale ale IGF-I și IGFBP-3 pot fi întâlnite la copiii cu deficit de GH. În absența unor standarde bine stabilite, clinicianul trebuie să interpreteze global datele clinice, auxologice, radiologice și biochimice ale unui pacient. Tratamentul anterior cu steroizi sexuali În perioada imediat peripubertară testarea rezervei de GH poate fi dificilă deoarece valorile GH în testele de stimulare sunt frecvent scăzute. În prezent nu există un consens privind administrarea de steroizi sexuali

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
ai răspunsului pozitiv la tratament sunt: modificarea SDS cu mai mult de 0.3- 0.5, o viteză de creștere în primul an ameliorată cu cel puțin 3 cm/an sau un SDS al vitezei de creștere de peste 1. Monitorizarea biochimica. Singura măsurătoare recomandată pentru monitorizarea eficienței și siguranței este dozarea IGF-I. Evaluarea răspunsului pozitiv la tratament. La majoritatea copiilor cu SJI ameliorarea SDS pentru înălțime reprezintă un bun indicator al răspunsului pozitiv pe termen scurt. Rezultatele tratamentului cu GH

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
trebuie variat pentru a evita apariția lipoatrofiei. La pacienții la care GH se administrează substitutiv doza de inițiere este de 0,02-0,05 mg/kg/zi. Dozele trebuie crescute treptat (probabil optim la intervale lunare) pe baza raspunsului clinic și biochimic. ADAPTAT PENTRU ROMÂNIA DUPĂ GHIDURILE: American Association of Clinical Endocrinologists Medical Guidlines for Clinical Practice for Growth Hormone Use în Adults and Children - 2003 Update Endocrine Practice Vol 9 No. 1 January/February 2003 Consensus Statement on the Diagnosis and

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
Corola-website/Law/229219_a_230548

osoase: scintigrafie osoasă 4) Investigații speciale ale metabolismului osos (pentru Instituțiile coordonatoare ale Programului Național de Osteoporoză și clinicile universitare): - dozarea 25-hidroxivitaminei D (Concentrațiile optime pentru pacienții români vor fi stabilite de Instituția coordonatoare a Programului Național de Osteoporoză) - markeri biochimici ai metabolismului osos: C sau N-telopeptid, osteocalcină, fosfataza alcalină osoasă - utili pentru aprecierea responsivității la tratamentul farmacologic. 5) Evaluarea riscului de fractură (prognozarea complicației majore)- OMS a dezvoltat un algoritm care integrează factori clinici de risc pentru fracturi, cu ajutorul căruia

GHID din 18 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie*) - "GHID PENTRU DIAGNOSTICUL ŞI TRATAMENTUL OSTEOPOROZEI DE POSTMENOPAUZĂ" - Anexa 1. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/229219_a_230548]