3,500 matches
-
predicat despre tema «Priviți spre stânca din care ați fost ciopliți, spre groapa adâncă din care ați fost scoși» (Is 55,1). Acționând în toate circumstanțele în privința fraților conform judecății sale, a avut ocazia să experimenteze în multe forme umilința, blândețea, simplitatea, zelul, caritatea și răbdarea fraților din Anglia. Deși spusese în mod public fraților că va rămâne același până la sfârșit, întocmai după cum se prezentase lor în capitul, cu toate acestea, începând de atunci, amestecând cu o înțelepciune tot mai mare
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
plecat împreună cu mai mulți delegați la capitulul convocat împotriva fratelui Elia. După ce a fost ministru general, a murit cu sfințenie la Roma înconjurat de confrații săi englezi. 109. Lui i-a urmat fratele Aymon, un om de mare bunăvoință și blândețe, care s-a străduit ca pacea și iubirea să domnească între frați. El l-a îmbrăcat cu haina Ordinului pe episcopul de Hereford, Rudolf de Maidstone, în urma unei viziuni avute de acesta tocmai cu privire la fratele Aymon, pe vremea când era
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
al conducerii Ordinului. 114. Fratele Eustache de Merc, care a fost timp îndelungat guardian de Oxford și mai târziu custode de York, a ținut până la moarte abstinența, vegherile și mortificarea trupului; dar față de ceilalți a avut mereu o atitudine de blândețe afectuoasă și angelică. Când se afla pe patul de moarte, rostea adesea către Maica îndurării, din adâncul inimii, aceste cuvinte: «Pentru Fiul tău, pentru Tatăl și Duhul Sfânt, eu te rog, o, Fecioară, să mă asiști la moartea mea și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
moartea sa semne atât de evidente de mântuire, încât nimeni nu ar trebui să pună la îndoială acest lucru. Fratele Ștefan de Belassise, la început guardian de Lynn, iar ulterior custode de Hereford, a fost un om de o așa blândețe și desăvârșire, încât arăta chiar și prin lacrimi zelul inimii sale atunci când vedea că austeritatea Ordinului se relaxa. Deoarece căuta din toată inima liniștea, a obținut permisiunea de a fi eliberat din toate oficiile și a avut drept rod sfințirea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
un suflet atât de pașnic și de binevoitor în toate lucrurile, încât puteau să repete acele cuvinte ale lui Isaia: Vor fi uitate vechile suferințe, vor fi ascunse ochilor mei (Is 65,14). Nu este un miracol. Ei băuseră vinul blândeții Duhului lui Dumnezeu, iar când se soarbe din acesta, orice carne își pierde gustul. De aceea, predicatorilor le este prescris: Dați băuturi euforice celui care e pe moarte și vin celui care are amărăciune în inimă. Să bea și să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
48. De altfel, în această luare de poziție D'Elia se află pe urmele altor istorici, dar, mai ales, ale lui Boissier, care și el împărțise domnia lui Augustus în două: în prima parte, Augustus ar apărea plin de înțelegere, blândețe, clemență și bunătate, într-o societate aproape idilică, evocată cu plăcere de penița lui Boissier și, în parte, și de D'Elia; în a doua, în schimb, lumina începuturilor s-ar fi stins gradual pentru a face loc unei umbre
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
est res passa, pepercit), aceasta l-a cruțat, folosind cu măsură focul fulgerului său: fără să-i ia nici viața, nici bunurile, nici posibilitatea de întoarcere... Implicit, Ovidiu insistă asupra faptului că greșeala sa (error) nu este gravă: o demonstrează blândețea verdictului imperial. Din blândețea (formală) a pedepsei, Ovidiu, ca un bun avocat, extrage argumentele care susțin cât de nesemnificativă și de insignifiantă i-a fost, în realitate, comportarea, care a dus la relegarea sa. De aceea, după ce a afirmat inexistența
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aceasta l-a cruțat, folosind cu măsură focul fulgerului său: fără să-i ia nici viața, nici bunurile, nici posibilitatea de întoarcere... Implicit, Ovidiu insistă asupra faptului că greșeala sa (error) nu este gravă: o demonstrează blândețea verdictului imperial. Din blândețea (formală) a pedepsei, Ovidiu, ca un bun avocat, extrage argumentele care susțin cât de nesemnificativă și de insignifiantă i-a fost, în realitate, comportarea, care a dus la relegarea sa. De aceea, după ce a afirmat inexistența (nici măcar în intenție!) vreunei
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ceea ce Ovidiu gândește cu adevărat și ceea ce exprimă formal în legătură cu Augustus. Oricât de mult ar vrea să o ascundă, nu o singură dată e evidentă discrepanța dintre ceea ce poetul scoate din gură și ceea ce păstrează în suflet cu privire la Împărat. I. Blândețe: cruzimea lui Augustus. La Ovidiu, blândețea lui Augustus este aproape un clișeu, este "recunoscută" și "elogiată" cu termeni care-l lasă pe cititor perplex: Augustus nu este un Creon, un Antifate, un Falaris, un Busiris (poate, un Metellus)432, dar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ceea ce exprimă formal în legătură cu Augustus. Oricât de mult ar vrea să o ascundă, nu o singură dată e evidentă discrepanța dintre ceea ce poetul scoate din gură și ceea ce păstrează în suflet cu privire la Împărat. I. Blândețe: cruzimea lui Augustus. La Ovidiu, blândețea lui Augustus este aproape un clișeu, este "recunoscută" și "elogiată" cu termeni care-l lasă pe cititor perplex: Augustus nu este un Creon, un Antifate, un Falaris, un Busiris (poate, un Metellus)432, dar este zeul cel mai blând și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
identificării lui Augustus cu respectivele personaje sângeroase și despotice. De altfel, prin faptul că nu îndrăzneau să se apropie de poet, că nu se încumetau să intervină pentru el pe lângă împărat, prietenii lui Ovidiu demonstrau că nu credeau deloc în blândețea lui Augustus; mai mult, vedeau în el un fel de Creon, Antifate, Falaris, Busiris...433. Câteodată Ovidiu însuși ne dezvăluie adevărata sa opinie despre Augustus: în asemenea momente, figura împăratului nu este defel înconjurată de haloul de blândețe și dreptate
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
deloc în blândețea lui Augustus; mai mult, vedeau în el un fel de Creon, Antifate, Falaris, Busiris...433. Câteodată Ovidiu însuși ne dezvăluie adevărata sa opinie despre Augustus: în asemenea momente, figura împăratului nu este defel înconjurată de haloul de blândețe și dreptate. Este evident că Sulmonezul are impresia că a fost condamnat pe nedrept 434. În plus, relegarea sa pentru a respecta termenii condamnării este cel mai dur exil posibil și imaginabil. II. Noblețea: originea modestă a lui Augustus. Când
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
bibliotecă, noptea sta până târziu scriind. Tot ce era viață, tot ce era omenesc îi era indiferent. Deși era bun, afecțiunea lui nu lua o formă. Din acest punct îi eram cu toții indiferenți. Ne privea cu o infinită bunătate și blândețe, dar atât. Trăia în altă lume și dacă se uita la noi se uita din bunătate de caracter și nu că simțea vreo nevoie, vreun implus al inimii. Inima lui nici nu avea vreun strigăt. Nu-l învinovățesc deloc. Atât
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cu vin și cu mâncare și mi-au dăruit, la stăruința bătrânei Ecaterina, o pereche de ciorapi albi și lungi de bumbac și calzi, luați de după sobă, căci ai mei erau uzi leaorcă de la zăpadă. Bătrâna m-a îndemnat cu blândețe să mă descalț și, cu o naturalețe de neînchipuit, mia băgat sub picioarele reci și umede, un lighean cu apă fierbinte, în care tanti Aneta pusese mușețel și petale de trandafir. În mână, nu-mi dădusem seama cum, aveam o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
două mari tablouri sugerând un buchet de crizanteme, dar pictate în manieră diferită de doi pictori prieteni și rivali cândva, foști studenți ai Conservatorului ieșean, morți acum, o pânză, pictură în ulei, în care sălășluia un bătrân, foarte reușit, sugerând blândețea, poate și prostia, niște oglinzi de cristal, oxidate puțin, dar care-ți dădea, ciudat, impresia de prospețime și claritate, un dulap cu două corpuri în sus, ca două aripi negre și frumoase, în care, în stânga țineau pahare iar în dreapta medicamentele
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
împărat și nu am găsit altă cale. Mă urmărești, sfinția ta? Theodosie zâmbea detașat, așa că vodă simțise nevoia să se convingă că este ascultat cu atenție. Prelatul îi confirmă dând din cap, fără ca fața lui să-și piardă expresia de blândețe și seninătate. — Da, cred că atunci când au plecat am visat prima oară. Parcă eram la mânăstire la Cotroceni și mă uitam de afară la alcătuirea bisericii, stând așezat pe un macat pus pe iarbă. Și cum stam așa, o durere
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
binecuvântarea lui Dumnezeu a venit peste ea - bărbat bun și cumpătat, copii minunați, domnie îndelungată, chiar dacă simțea în jurul ei rude gata să țeasă intrigi, ea le zâmbea tuturor, senină. Aci în țară, stăpânise vodă situația, când cu asprime, când cu blândețe, dar oare în viesparul din jurul marelui vizir va reuși? Cu asemenea gânduri trecu toată liturghia și acum aștepta binecuvântarea mitropolitului. Theodosie, încadrat între cei doi diaconi, se detașă cu un pas înainte de mulțimea preoților în odăjdii albe, binecuvântă adunarea și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dispuse să ajungă la o înțelegere. Prințul Ștefan asculta atent și privea fascinat spre Alexandru Mavrocordat. Era convins că nu văzuse niciodată un bărbat mai frumos ca acesta. Ochii mari, migdalați, cu albul transparent, având acea culoare care dă o blândețe neobișnuită, fără să știi cum să-i numești, negri sau căprui, arcada frumos desenată, accentuată de sprâncenele subțiri, barba și mustața frezate scurt, mătăsoase deși cărunte, dădeau o impresie de tinerețe subliniată de senzualitatea buzelor cărnoase. Admirația pe care o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și continuă lectura. „«Domnul au fost luminarea mea și mântuitorul meu», Psalm 26. Această scrisoare o închin întru înțeleaptă socoteală măriei tale, mă rog ca unui domn milostiv și iubitoriu de Hristos să o citești, când vei avea îndelete, cu blândețe pentru dragostea preablândului Iisus și cele scrise să le socotești toate cu amăruntul, cu judecată dreaptă, că le vei afla adevărate; și scoate din inima măriei tale acel ghimp, că nu sunt precum mă socotești măria ta și precum mă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sării dinspre Slănic spre tătari, ucraineni și ruși, monopolul sării către turci fiind iar în mâinile lui Io Constantin Voievod. Zecile și sutele de socoteli pe care și le făcea marele spătar Mihai se izbeau ca de un zid de blândețea aparentă a Brâncoveanului, care evident că nu-i putea pedepsi pe membrii complotului: prea îi erau rude apropiate și asta ar suna rău. Îi dezbina doar sau nici barem atât, îi izola. Pe Constantin, marele stolnic, l-a separat de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai zbuciumată? Ce neam de oameni a stat mai viteaz și mai Întreg În fața atâtor dureri? Unde-ar fi ajuns el astăzi, dac-ar fi fost lăsat În pace!..." suferințele nu 1-au urâțit pe român, ci au pus o blândețe divină pe figura lui, inima lui nu a cerut răzbunarea, ci a simulat milă și bunătate. Vitejia și eroismul nu 1-a făcut să râvnească alte pământuri, ci 1-au făcut sa-și prețuiască și mai mult matca. Limba lui
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
În mod fericit valoarea lor educativă și le aduc un plus de sentiment. "De-ai veni pe-aici vreodată, ai vedea că am o țară Ca un fagure de miere strâns din flori de primăvară Ape line o sărută cu blândețe de nespus Munți cu creștet de aramă-i țin cureaua spre Apus Astfel, de-ai veni pe-aicea și-ai voi apoi să pleci Mi-ai pleca cu țara-n suflet ca să n-o mai uiți pe veci". Construită ca
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
poate bizui pe mine. Cântec: Țara mea muzica D. G. Kiriac Recitator 9: De-ai veni pe-aici odată, ai vedea că am o țară Ca un fagure de miere strâns din flori de primăvară Ape line o sărută cu blândețe de nespus Munți cu creste de arama-i țin cununa spre Apus Recitator 10: Și din brazdele mănoase se ridică sfânt belșugul Pe vâlcele arcuite de la margini de izvoare Pasc În iarba de mătase mii de turme de mioare; Recitator
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
mătase mii de turme de mioare; Recitator 11: La cosit, la plug, la sapă sau la seceriș de grâu Vezi flăcăi cu spete late, cu mijlocul strâns În brâu Recitator 12: Sărbătorile de-a rândul pretutindeni joacă hora Și-o blândețe fără margini vezi În ochii tuturora! Cor vorbit: Astfel, de-ai veni pe-aici vreodată și-ai voi apoi să pleci Mi-ai pleca cu țara-n suflet, ca să n-o mai uiți pe veci! IV. 3 MUZEUL - SPAȚIU AL
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
de copaci!? (Decebal) ......a obținut cea dintâi mare biruință a românilor contra turcilor? (Mircea cel Bătrân Rovine, 1394) ...... a Înzestrat cu tunuri oastea, deși pe atunci erau foarte scumpe? (Ștefan cel Mare, 1457 1504) ......a cârmuit țara cu pricepere și blândețe? (Alexandru cel Bun, 1400 1432) Aceste ghicitori sunt scrise pe bilețele, Împăturite și puse Într-un săculeț. În locul bilețelelor cu Întrebări și ghicitori se pot pune ilustrate, vederi, scene de luptă pe care copiii să le descrie. că "Cine-a
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]