2,594 matches
-
mai multor editori, iar în cele din urmă, Paul Otchakovsky-Laurens de la POL, a acceptat să o publice. Or, POL era editorul Margueritei Duras! Au urmat Cele o mie de case de vis și teroare (POL, 2002), Întoarcerea imaginară (POL, 2005), Blestemat fie Dostoïevski (POL, 2011). Abia în 2008 are curajul să scrie și să publice direct în franceză. Și imediat avea să vină marea recompensă. Atiq Rahimi cîștigă premiul Goncourt cu romanul Syngué sabour. Piatra de încercare. Pînă în 2002, fusesem
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
belgian se vinde în Franța la zece franci, ceea ce mă forțează să-l vând și pe al meu la același preț. Aș dori mai degrabă să-l vând la 15 franci și nu pot din cauza acestui fier belgian, Dumnezeu îl blesteme. Fabricați o lege care spune: fierul belgian nu va mai intra în Franța Imediat ridic prețul meu cu cinci franci și iată care vor fi consecințele: Pentru fiecare chintal de fier pe care îl voi livra publicului, în loc să primesc zece
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
an progresul lor condamnă la Sărăcire milioane de lucrători luându-le munca, și cu munca salariul, și cu salariul Pâinea. Blestemate fie mașinile!" Iată strigătul care se ridică din Prejudecata vulgară și al cărui ecou răsună în jurnale. Dar a blestema mașinile înseamnă a blestema spiritul uman. Ceea ce mă neliniștește este faptul că este cu putință să se întâlnească un om care să se simtă în largul său cu o astfel de doctrină. Căci, în sfârșit, dacă ea este adevărată, care
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
la Sărăcire milioane de lucrători luându-le munca, și cu munca salariul, și cu salariul Pâinea. Blestemate fie mașinile!" Iată strigătul care se ridică din Prejudecata vulgară și al cărui ecou răsună în jurnale. Dar a blestema mașinile înseamnă a blestema spiritul uman. Ceea ce mă neliniștește este faptul că este cu putință să se întâlnească un om care să se simtă în largul său cu o astfel de doctrină. Căci, în sfârșit, dacă ea este adevărată, care este consecința ei riguroasă
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Sunteți deci proudhonian sau proudhonist 38? Ei, haideți! Aveți la îndemână un mijloc simplu de a vă satisface. Aruncați-vă portofelul în Sena, rezervându-vă doar o sută de parale pentru a lua o acțiune la Banca de schimb. Deoarece blestem banii, judecați dacă trebuie să blestem și semnul înșelător! Atunci nu îmi mai rămâne decât o ipoteză. Sunteți un nou Diogene și mă veți plictisi cu o tiradă în stilul lui Seneca privind disprețul bogățiilor. Cerul mă scutește de asta
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Ei, haideți! Aveți la îndemână un mijloc simplu de a vă satisface. Aruncați-vă portofelul în Sena, rezervându-vă doar o sută de parale pentru a lua o acțiune la Banca de schimb. Deoarece blestem banii, judecați dacă trebuie să blestem și semnul înșelător! Atunci nu îmi mai rămâne decât o ipoteză. Sunteți un nou Diogene și mă veți plictisi cu o tiradă în stilul lui Seneca privind disprețul bogățiilor. Cerul mă scutește de asta! Căci, vedeți dumneavoastră, bogăția nu înseamnă
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
între voi și noi, în care libertatea și proprietatea voastră sunt în joc. Nu ascultați niciodată pe cei care vă spun acest lucru. Luați ca fapt sigur că dezbaterea este între voi și străini, acești străini barbari, Dumnezeu să-i blesteme, și care vor în mod evident să vă exploateze oferindu-vă tranzacții perfide, pe care sunteți liberi să le acceptați sau să le respingeți. Nu este neverosimil ca un astfel de discurs, asezonat în mod convenabil cu sofisme privind numerarul
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ei o cioară De argint, cu penele rășchirate, Într-acel chip încît gândeai că zboară Pleznind din aripi cu aur suflate. Muzică făceau cu drâmboaie, Zdrîngănind clopoței de cioae... Marșul suna în cornuri mugătoare, Toți lolăindu-se în gura mare. Țiganii blestemă, se milogesc, se jură, se îndeamnă, se vaietă, chiuie, se sfădesc, și astfel plictisitoarele discursuri din epopeea clasică iau forme firești de comedie. Mergerea lui Parpangel la iad și la rai e o îmbinare de vămi ale văzduhului cu priveliști
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
noastră), partea revelatorie este viziunea luptei între organicul divin și înmulțirea dezordonată, parazitară, replică diabolică la nativitatea cartofilor și smaraldelor, urmare la geneza mușiței pe care a invocat-o cu altă ocazie poetul: Pe tine, cadavru spoit cu unsoare, Te blestem să te-mpuți pe picioare. Să-ți crească măduva, bogată și largă, Umflată-n sofale, mutată pe targă. Să nu se cunoască de frunte piciorul, Rotund ca dovleacul, gingaș ca urciorul. Oriunde cu zgârciuri ghicești mădulare, Să simți că te
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ale animalității umane, în fine ereditatea însăși ce alimentează această nepotolită sete de viață: Ce tainice, străvechi, nebiruite, vii porunci haine Se războiesc în trudnicele-mi vine, De nu găsesc un loc în care să mă simt la mine?... Ce blesteme, Ce patimi fără nopți și fără număr, Mă sbiciuie, mă-nvolbură, mă hărțuiesc, m-apasă, Mă prigonesc să merg, S-alerg, Să fiu de-a pururi și niciodat' La mine-acasă?!... Au fost străbunii-mi hoți de cai?... Au fost ciobani
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
că, atunci când era novice, a fost numit responsabil cu chetele conventului [din cerșit] și a mers la casa surorii sale pentru a-i cere de pomană. Dar aceea, dându-i o pâine, și-a întors fața în altă parte spunând: «Blestemat să fie ceasul în care te-am văzut»; iar el, cu bucurie, a acceptat pâinea și a plecat. De asemenea, a respectat cu atâta rigiditate cea mai strictă formă de sărăcie, ce și-o impusese, încât uneori ducea în gluga
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
au dus la o mănăstire de călugări pentru a cere ospitalitate. Pe când Fericitul Francisc se întreținea într-o discuție familiară cu abatele, un argat al mănăstirii, bolnav de o boală incurabilă, scoțând urlete îngrozitoare și tânguiri, a început să-i blesteme pe toți locuitorii mănăstirii fiindcă nimeni nu-l ajuta în suferințele sale. Atunci, Sfântul, împreună cu însoțitorul său, s-a apropiat de el, l-a îndemnat să aibă răbdare, să laude Providența divină care transformă relele în bine; l-a liniștit
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
-i fi încredințate acele mănăstiri și a obține de la suveranul pontif permisiunea de a-i angaja spre asistența acestora pe frații minori, așa cum voia el. Când Fericitul Francisc a aflat despre acest lucru, a fost foarte tulburat și l-a blestemat ca fiind un distrugător al Ordinului său. Fratele Ștefan spunea că a auzit aceste cuvinte din gura Fericitului Francisc: «Până acum rana era în carne și exista speranța că se putea vindeca, dar acum a intrat în oase și va
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
-l îndepărtăm, să-l smulgem și să-l extirpăm în totalitate, dacă ar încerca să ne îndepărteze de la credință și de la iubirea față de Dumnezeul nostru. Tocmai de aceea, pe bună dreptate, creștinii invadează teritoriile pe care le-ați ocupat, fiindcă blestemați numele lui Cristos și îndepărtați de la cultul său pe cât mai mulți oameni puteți. Dacă voi însă ați vrea să-l cunoașteți, să-l mărturisiți și să-l adorați pe Creatorul și Mântuitorul lumii, v-ar iubi ca pe sine însuși
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fără solemnitatea dramatică a celui dintâi, ba chiar ironic în punctarea mizeriei fizice a filosofului. Tema aceasta străbate mai toată lirica lui C. Poetul este un cântăreț al damnării luciferice, îngerul căzut în mijlocul semenilor ingrați. Ca un etern romantic, îi blestemă pe parveniți cu hohote de plâns și izbucniri de ură. Titlul cărții din 1995, Cu dragoste, cu patimă, cu ură, indică precis afectul în clocot ca „unealtă de producție” a creației. Poetul va pendula însă între postura de trubadur, atunci când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
dezagregarea lentă, căderea În starea teribilă de atonie și de mizantropie neagră: „nimic să-ți mai placă, nimic să dorești”... Blestemul cuprinde, În fond, un cod de sancțiuni morale. Puținele, totuși, lucruri materiale (cadaverul, stînca) au o valoare represivă. A blestema pe cineva să calce, veșnic, pe un trup În putrefacție arată o subtilitate a cruzimii. În scena cavalcadei, și ea vestită, imaginația merge mai departe. Deschide larg porțile universului infernal și prin ele se scurg legioanele de demoni. Cosmosul este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
edituri etc.), a întreține fără restricții un climat și regim de relații europene, a cultiva criteriile europene, a importa (cărți, reviste etc.) valorile europene. A duce, în sfârșit, o politică culturală europeană, de stat și mai ales particulară. Dar a blestema de la paris că nu suntem europeni și a nu face nimic, dar absolut nimic, pentru cultura română, ca ea să se apropie, fie doar și prin câteva vârfuri, sau sub unele aspecte, de cultura europeană, ni se pare egocentric și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Obștei a avut, în resorturile sale cele mai intime, și un fundament tradițional-religios. În prezent, puțini băcăuani cunosc faptul că actul de danie, prin care domnitorii Moldovei au trecut Țarina orașului în proprietatea târgoveților, a fost „întărit” cu un jurământ (blestemă, ce invita la „păstrarea acestei moșii în veci la urmașii urmașilor lor”. Structurat pe dou) paliere - afurisenia, îndreptată împotriva celor ce „vor clinti orânduielile”, și binecuvântarea, adresată „păstrătorilor” -, legământul se încheie întro notă pozitivă, adresând „păzitorilor” urarea de a „se
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
orice rând sau treaptă ar ține, să fie Afurisit de către Prea Sfânta Dătătoare de viață, nedespărțită și de o ființă Treimii, al Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, acelui întru ființă cunoscător Crezului și închinătorul Singurului Dumnezeu. Să fie blestemat și neertat și după cartea lor nedezlegați și umflați, pietrele și fierul să se roșească și să se topească, să aibe moștenire Lepra și Ștreangul lui Iuda, suspinând și tremurând ca câinii, urgia lui Dumnezeu peste capetele lor, munca și
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
-i moartă, e numai prost dispusă, ori bolnavă, dacă nu chiar ipohondră și atît de indolentă, încît falca îi atîrnă moale în chingi, într-o atitudine dizgrațioasă, ca și cum ar fi un reproș viu adresat întregului trib, care desigur că-o blestemă printre dinți: „înțepeni-i-ar fălcile!“ în majoritatea cazurilor, această falcă inferioară, pe care un om cu experiență o poate lesne desface, este detașată și adusă pe punte, cu scopul de a se extrage din ea dinții de fildeș, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
împreună cu mîna care te ține? Nimic altceva! Nu ești în stare să spui unde anume va fi mîine la amiază stropul de apă sau firul de nisip și totuși, în ciuda neputinței tale, cutezi să scuipi în obraz soarele! Știință! Te blestem, jucărie zadarnică! Blestemate fie și toate lucrurile ce-l fac pe om să-și ridice privirea spre acele ceruri, a căror strălucire vie îl arde, așa cum ochii mei bătrîni sînt arși acum de lumina ta, o, Soare! Natura i-a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de lumina ta, o, Soare! Natura i-a pus omului ochii la nivelul orizontului acestui pămînt, nu în creștetul capului, cum ar fi trebuit să i-l pună, dacă Dumnezeu ar fi dorit ca omul să-i contemple firmamentul. Fii blestemat, sextantule! Și, trîntindu-l pe punte, adăugă: Ă Nu-mi voi mai călăuzi după tine drumurile pămîntești. Busola cea simplă și lochul cu saula lui, iată călăuzele ce-mi vor arăta în care punct al mării mă aflu! Da - răcni el
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
intră pe alta. Apoi este vorba de familiile trădătorilor de patrie, cei plecați din 1947. Se pot face unele abuzuri, pentru că se poate întâmpla ca un zăpăcit, un bandit să fi făcut o porcărie și toată familia lui, deși îl blestemă, să suporte consecințele. Altceva este când această familie ține legătură cu aceste elemente trădătoare, sunt ostili. Trebuie luată o măsură de siguranță. Apoi e vorba de foști demnitari în aparatul de stat burghezo-moșieresc. Ei propun să facă în câteva etape
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
aceste dou? nenorociri. Peste c�teva zile, Prin? ul Carol va deveni Regele Carol ÎI al Rom�niei ? i va domni asupra ?? rîi p�n? �n septembrie 1940. Am v? zut c? mama sa, Regina Maria, credea c? prin? ul Carol era blestemat s? se autodistrug?. Dar regina gre? ea. Lovitură distrug? toare a venit din exterior. �ntruc�ț asocierea cu Regele Carol ÎI se va dovedi fatal? pentru Iorga, s? arunc? m o privire mai �ndeaproape asupra lui Carol. Student al lui Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
dopurile au fost scoase, timpul trece, și ceasu-n loc sa ticăie, întinde-o mana de femie, ascunsă-ntre costume, și murmură duios. Actorul umblă în șosete și se tânguie, se mustră, într-o poză vie și se uită-n sală blestemând și admirând locul sacru pe care l-a slujit și pe care îl sărută. Singuratatea lui apasă pe umerii fiecărui spectator care nu îngăduie atâta adevăr, tăcere și întuneric, de-aceea e o binecuvântare când din sală urcă timid și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]