2,653 matches
-
se întâmplă înapoia zidurilor îmbătrânite, cine viețuieste acolo și luptându-se cu ce destin”". Spre deosebire de celelalte clădiri de pe acea stradă, casa doctorului Zerlendi pare să trăiască într-o altă perioadă istorică: "„Prin ce miracol a izbutit să rămână neatinsă casa boierească de la numărul 17, cu grilaj de fier, cu pietriș în curte, cu salcâmi și castani crescuți în voie, strivind sub umbra lor o parte din fațadă? Poarta se deschidea greu, și te întâmpina, printre brazde și flori bogate de toamnă
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
și doi pitici, cu capetele decolorate. Era, parcă, un alt văzduh aici. O lume care se stinsese cu încetul în celelalte cartiere mândre ale capitalei și care se păstrase aici cuviincioasă, fără agonia decrepitudinii și a mizeriei. Era o casă boierească de pe vremuri, dar bine păstrată. Doar umezeala arborilor vestejise prea de timpuriu fațada. Intrarea principală era apărată, cum se obișnuia acum patruzeci de ani, de un evantaliu de sticlă brumată. Câteva trepte de piatră, înverzite de mușchi și purtând pe
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
cu Lucia Pârvanovici, fiica lui Theodor și Maria Pârvanovici, din Pitești. Th.P. era cofetar și avea în Pitești o proprietate mare, pe str. Teiuleanu 13, precum și o vie de 3,5 ha la Văleni Podgoria - Argeș. Provenea dintr-o familie boierească veche, care, cu 3 generații în urmă, venise din Serbia și se stabilise în Pitești. O parte din familie a rămas în Bulgaria. Un descendent era profesor de limba franceză la Universitatea din Sofia după cel de al doilea război
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
S-a născut în 1789 într-o familie de țărani români de prin părțile Sucevei. Din 1801 începe să colinde satele din jurul Sucevei în căutare de contracte (în marea lor majoritate nunți). În 1803 începe să fie chemat la curțile boierești, devenind un favorit în special în familia Hurmuzăcheștilor, dar bucurându-se de o primire caldă și în mediile de țărani plugari. Din 1820, pe timpul verii, începe să își desfășoare activitatea în stațiunea balneoclimaterică Berhomet pe Siret din Bucovina. În 1848
Nicolae Picu () [Corola-website/Science/324253_a_325582]
-
la 14 septembrie 1830 în Moldova, la București și la Iași își fac apariția primii ofițeri români îmbrăcați în noua uniforma a armatei. Ei au fost boieri și feciori de boieri primiți în corpul de comandă după "sămuirea (măsura) rangurilor boierești pe care le-au avut". Printre cei dintâi care au alergat sub steagurile oștirii românești s-au remarcat Nicolae Bălcescu, Vasile Cârlova, Nicolae Șonțu (tatăl eroului Gheorghe Șonțu), Cristian Tell, Cezar Boliac, Teodor Balș, Nicolae Mavrocordat, Ioan Cuza (tatăl domnitorului
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
Capitalei. Taraful sau a însuflețit cu muzica să atât pe cei care au realizat Unirea de la 1859, cât și pe cei care au participat la Independență de la 1877. S-a născut în 1807, în București, ca rob pe un domeniu boieresc. Încă de tânăr intra cobzar prin diverse formații. În 1827 prezenta „tarafului lui Dumitrache lăutarul” este amintită de Ion Ghica în schița memorialistica „Un bal la curte”, descriind formațiile participante la revelionul din casă boierului Românit. De aici înțelegem că
Dumitrache Ochialbi () [Corola-website/Science/324372_a_325701]
-
îi îndemnase pe oameni să nu-l plătească. Groful trimisese apoi mai mulți slujitori care l-au ucis pe tatăl lui Pîntea, iar la scurtă vreme a murit de supărare și mama lui. Plecând din sat, Pîntea vede cativa slujitori boierești ce păzeau mai mulți țărani răzvrătiți care fuseseră legați de copaci din ordinul grofului Bartolok și îi eliberează. Împreună cu cei doi prieteni și cu țăranii eliberați, el formează o ceață de haiduci și atacă un transport cu taleri al grofului
Pintea (film) () [Corola-website/Science/326635_a_327964]
-
țărănci, simbolizând cele două principate unite. Pe o treaptă, mai jos, alte două femei: Justiția și Istoria, sunt martore la acest act solemn. După 1859, Alexandrescu s-a întors la Craiova, la părinții săi, unde a pictat portretele membrilor familiilor boierești din oraș: Oteteleșeni, Vărvoreni, Filișeni. În ianuarie 1860 a plecat la București, devenind profesor de desen la gimnaziul Lazăr, unde a rămas până la 1867. Aici l-a avut ca elev pe viitorul pictor de renume Ion Andreescu. Cât a fost
Petre Alexandrescu (pictor) () [Corola-website/Science/326731_a_328060]
-
bluză și mâneci. Lâna era un material ce stătea la baza hainelor și a căciulilor de atunci, indiferent de anotimp. Existau și familii de boieri care își țeseau hainele din mătăsuri din Orient.Țesătoriile funcționau adesea pe lângă mănăstiri și curți boierești, cu meșterițe ce îndeplineau un lucru destul de greu, manual. Pentru femei, un factor important îl juca vârsta celei care poartă costumul, astfel, fetele tinere purtau haine cu broderii colorate intens, iar cele mai bătrâne, purtau broderii cu doar câteva culori
Portul tradițional moldovenesc () [Corola-website/Science/325834_a_327163]
-
decembrie 1671, se răscoală lăpușnenii și orheienii conduși de boierii Mihalcea Hîncu și Apostol Durac. Printre motivele principale ale răscoalei se numără fiscalitatea excesivă impusă de domnitorul Gheorghe Duca și de boierii greci. Răsculații ocupă Iașiul, jefuiesc curțile și casele boierești și negustorești, omorând grecii pe care îi prind. Gheorghe Duca fuge peste Dunăre cu câțiva boieri. Se întoarce în scurt timp, primind ajutor din partea turcilor și tătarilor. Astfel, la Iepureni, oastea lui Duca, condusă de boierul Alexandru Buhuș, îi învinge
Mihalcea Hîncu () [Corola-website/Science/325861_a_327190]
-
circa 13 km nord de municipiul Rădăuți, în apropiere de granița cu Ucraina. Prima sa atestare documentară datează din anul 1412, dar se pare că satul ar fi existat și în secolul al XIV-lea. Satul a fost inițial sat boieresc, fiind stăpânit de boierul Giurgiu de Frătăuți (până în 1433), apoi de fiul acestuia, Danco. În anul 1489, Frătăuții Noi au trecut în administrarea Mănăstirii Putna, după cum afirmă Aron Pumnul în lucrarea despre proprietățile Mănăstirii Putna apărută la Cernăuți în 1865
Frătăuții Noi, Suceava () [Corola-website/Science/325034_a_326363]
-
sat, au fost dăruiți, cum era practica medievală, Mănăstirii Moldovița. Aceștia trebuiau să muncească pentru mănăstire, un număr de zile de clacă pe an, să dea niște plocoane, să meargă la cosit, să taie lemne, acestea numindu-se mai târziu boieresc, deci datoriile pe care țăranii le aveau pentru boieri. În 1774, în această parte a Moldovei, au intrat trupele austriece. La o înțelegere atât cu turcii, cât și cu rușii, și-au făcut intrarea aceste trupe străine imperiale și au
Vama, Suceava () [Corola-website/Science/325051_a_326380]
-
ani trebuiau să fie îndepărtați din famiile rome și educați de cetățeni neromi. În Principatele Române, moșierii și mănăstirile ortodoxe dețineau țigani ca robi. În anul 1837, divanul Țării Românesti a dezrobit țiganii care aparțineau statului, colonizându-i în satele boierești. Țiganii au primit pământuri arabile și au fost tratați ca țărani liberi. Câtiva ani mai târziu, în Moldova, domnitorul Sturza a urmat exemplul domnitorului Ghica din Țara Româneasca și în 1844 a prezentat Adunării Obștesti un proiect de abolire pentru
Antițigănism () [Corola-website/Science/325238_a_326567]
-
ortodocși prin căsătoriile mixte și a lipsei natalității elementului catolic. Prima atestare documentară a unei localități cu numele de Sascut aflată în această zonă datează din 11 aprilie 1639. Acel Sascut era un sat răzeșesc dar, prin pătrunderea marilor familii boierești, satul a devenit o localitate de clăcași. Dafina Buhuș, soția domnitorului Moldovei, Eustatie Dabija, a cumpărat aproape tot satul Sascut. În primele decenii ale sec. al XIX-lea, Costache Aslan, rudă cu domnitorul Moldovei, Ioniță Sandu Sturdza, obține un hrisov
Sascut, Bacău () [Corola-website/Science/324517_a_325846]
-
1848, îndreptată împotriva hatmanului Alecu Aslan, au participat și mulți locuitori din Buciumi. La 4 iunie 1848 numeroși locuitori din Buciumi, Racauti și Onești s-au dus la Bacău, reclamând la isprăvnicia județului că sunt “cu totul obijduiți în lucrarea boierescului” și că nu mai pot indura “împilătoarele obijduiri”. Revoluția de la 1848 a fost înfrânta, dar dorința țărânilor de a dobândi pământ a devenit mai puternică în deceniile următoare. Prin legea secularizării averilor minastiresti din 1863, unii buciumeni au reușit să
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
drum pirn moșia boierului. Răscoală din anul 1907 a avut un răsunet larg și în satele de pe Valea Trotusului, unde era în acel moment mare proprietar moșierul Dumitru Ionescu. Un grup de țărani din Onești, Racauti, si Buciumi înconjoară conacul boieresc, amenințând că vor intra cu forța pe moșie dacă nu li se de pământ. Moșierul Dumitru Ionescu, înfricoșat de amploarea acțiunilor, trimite din Brăila la 25 martie 1907 o telegramă guvernului, cerând grabnic ajutor. În urmă promisiunilor făcute, răsculații, n-
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
având codul de clasificare . Casa a fost construită pe la 1840 de marele logofăt Dumitrache Cantacuzino-Pașcanu și de Profira, soția sa. Casa, înconjurată cu un zid, avea în față o gradină mare cu arbori înalți iar în spate acareturile unei curți boierești: bucătăria, hambarele, grajdurile și locuințele robilor țigani. Casa logofătului Cantacuzino-Pașcanu era cunoscută ca una dintre cele mai renumite din vremea aceea, atât datorită arhitecturii, cât și prin sindrofiile și partidele de cărți care erau organizate aici. Domnitorului Grigore Ghica (1849-1856
Casa Cantacuzino-Pașcanu din Iași () [Corola-website/Science/326393_a_327722]
-
asupra unui deșert din India, de o cârd de vulturi uriași, fiind silit să aterizeze forțat. Avionul a fost cuprins de flăcări, iar Radu Beller a murit. După moartea sa, moșia a fost stăpânită de soția sa, Elisabeta (1898-1981). Conacul boieresc, "clădire înaltă, cu cerdac umbrit de castani și tei" (după cum îl descrie publicistul Ion Mitican), a fost distrus după cel de-al doilea război mondial de către săteni, care au folosit pietrele și cărămizile sale la ridicarea altor clădiri. Biserica "Pogorârea
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Hoisești () [Corola-website/Science/322061_a_323390]
-
distrus după cel de-al doilea război mondial de către săteni, care au folosit pietrele și cărămizile sale la ridicarea altor clădiri. Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Hoisești a fost ctitorită de boierul Vasile N. Cantacuzino în jurul anului 1870, lângă conacul boieresc. Pe peretele sudic al pridvorului a fost pictată o pisanie cu ctitorii bisericii: Nicolae, Vasile, Matei, Iancu, Catinca și Pulheria Cantacuzino, Elena Ghica, Radu Beller, Dumitru și Adela Popa. Lăcașul de cult are o catapeteasmă din lemn de tei. În
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Hoisești () [Corola-website/Science/322061_a_323390]
-
clăcași), celălalt se afla în estul satului pe locul fostului sat Todirești. Biserica "Sf. Împărați Constantin și Elena" din Hărpășești a fost zidită de boierul George Mavrocordat (1802-1858) în anul 1833, în partea de vest a satului, în apropierea conacului boieresc. În trecut, o poartă făcea legătura între curtea conacului și curtea bisericii. Ctitorul George Mavrocordat era fiul hatmanului Alexandru Mavrocordat (1784-1856) și al Smarandei Moruzi și s-a născut în Fanar la 13 aprilie 1802. El s-a căsătorit, la
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
care a avut trei copii: Alexandru Mavrocordat (1844-1907) - mare latifundiar în Moldova, Elena (1846-1924) - căsătorită cu contele german Hannibal von Dohna-Schodien și Dimitrie (1851-1917) - amiral și prinț rus. George Mavrocordat a decedat la 16 august 1858, la Atena (Grecia). Conacul boieresc a fost ridicat înainte de anul 1845 pe moșia descendenșilor lui Nicolae Mavrocordat, domnitorul Moldovei și al Țării Românești. În acel an, clădirea a fost vândută lui Alecu Ghyka, tatal viitorului domnitor al Moldovei, Grigore Alexandru Ghica. Ulterior, conacul a revenit
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
Carp și Mausoleul familiei Petre P. Carp. Familia Carp s-a stabilit în Moldova în secolul al XVI-lea, venind din țările baltice. La începutul secolului al XVIII-lea, Dimitrie Cantemir citează familia Carp, în "Descriptio Moldaviae", printre principalele neamuri boierești ale Principatului Moldovei. În anul 1771, marele ban Gheorghe Carp a cumpărat întreg satul Țibănești din Ținutul Vasluiului de la boierul Nicolae Gherghel. El a murit în 1802, moșia trecând prin moștenire la fiul său, biv vel aga Ion Carp. Ca
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Țibănești () [Corola-website/Science/322130_a_323459]
-
al domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432). El a făcut parte din Ținutul Cârligăturii. Moșia Popești a aparținut o lungă perioadă familiei Mavrocordat. În jurul anului 1776, boierii din familia Mavrocordat a construit Biserică "Sf. Varvară" din Popești, ca biserică de conac boieresc. Aici au fost înmormântați principesa Lucia Cantacuzino-Pașcanu (19 mai 1862 - 26 martie 1930) și fiul său, principele Gheorghe Al. Mavrocordat (1887 - 20 iulie 1907). În acest lăcaș de cult, preotul Nicolae Butescu i-a cununat în 1937 pe prințul Gheorghe
Biserica Sfântul Ilie din Popești () [Corola-website/Science/322138_a_323467]
-
cultural din Deleni (din 1949), devenind apoi sediu al unui Preventoriu TBC, destinație pe care o are și azi. Biserica cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” a fost construită în anii 1668-1669 de către marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino-Deleanu (1635-1686) , în apropierea curții boierești. Ea a fost clădită din piatră și cărămidă. Lăcașul de cult a fost reparat în perioada 1721-1722 de către nepotul ctitorului, hatmanul Iordache Cantacuzino-Deleanu (1688-1759?), care a înzestrat-o “cu toate podoabele” făcute de iznoavă, după cum scrie și în pisania bisericii
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
cult a fost reparat în perioada 1721-1722 de către nepotul ctitorului, hatmanul Iordache Cantacuzino-Deleanu (1688-1759?), care a înzestrat-o “cu toate podoabele” făcute de iznoavă, după cum scrie și în pisania bisericii. Același boier a construit în jurul anului 1730 și un conac boieresc în apropierea bisericii. Prin anul 1788, la această biserică slujeau trei preoți, un diacon, doi cântăreți și doi eclesiarhi, care erau plătiți de proprietarul moșiei după obiceiul timpului. Între cei trei preoți s-a iscat un conflict de la bani, colaci
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]