5,885 matches
-
ați remarcat cè mi-am schimbat mirosul, mè întâlnesc din nou și cu Șerban că sè-l întreb dacè azi! Bine, nu mai vin! Plec chiar acum! Chiar acum?! Aș vrea sè știi, ea lipindu-se de mine în umbrele de sub bolțile înalte ale intrèrii în curtea interioarè la Muzeului, aș vrea sè știi, Matei, cè eu te iubesc fèrè mèsurè! apoi, cu vârfurile înmènușate ale degetelor atinge ușor buzele mele, înfiorându-mè, nu facem nici o miscare, ea mè privește în ochi, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sângele... nu, asta nu, asta nu, asta nu, gândește-te la altceva, la ce? La cimentul negru care trage, acoperit de un covor Îmbâcsit de iută, peste el, preșurile de zdrențe, de un cenușiu pestriț, Îndoielnic. La albastrul tare al bolții, pe care este desenată stângaci crucea neagră cu cei doi Îngeri cu aripi imense de berze, țepeni, rezemați de brațele crucii. Și scara, sprijinită de pereții Înnegriți, lângă schela rămasă de astă-vară, de când au Început zugrăvitul bisericii, atunci Încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și nu simpli țărani, robi sau țigani. Uneori se trezea recitând versuri învățate cândva sau ivite spontan, în timp ce ciupea un al-ūd arab, o alăută cu șapte corzi cumpărată la Pisa, dintr-o prăvălie cu vechituri. Transfigurate, cumva îmblânzite de rotunjimile bolților, sunetele desferecau în el un vârtej de stări, întrebări și imagini surprinzătoare. Se rezema de ziduri, se răstignea pe crucea lor rece, ca să-și potolească arderile din acel puternic, devastator și imperios nu știu ce interior. ― Cine sunt eu? Ce sunt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bălăngănindu-se pe picioare, căzând și vomitând pe alee sub ochii slugilor, terfelit și terfelind tot ceea ce atingea. Vizitiul tocmai strângea blănurile din sanie când apăru și Iancu. Nu se clătina, nu bolborosea, nu se prăvălea pe alee. Stătea sub bolta porții drept, cu fruntea descoperită și netedă, cu obrazul înseninat. Îi simți transfigurarea ca pe o mângâiere. O percepu cu sufletul și toată negura amintirilor se risipi. Iancu zâmbi, apoi făcu, pentru ea, o reverență cu multe înflorituri. Și clucereasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în practicarea unei meserii îndeobște dezagreabile. PAGINĂ NOUĂ 15 Galeria subterană, prin ecourile ei prelungi, amplifica râsetele și vorbăria invitaților. De Lăsata secului și în buna tradiție a Luminăției Sale, Nicolae își invitase prietenii și rudele la o serată fantastică. Bolțile vuiau și umbre mari se fugăreau de-a lungul pereților de la o făclie la alta. Bicigașii chiuiau, fluierau și se întreceau în mânuirea bicelor, gonind cu trăsuricile lor colorate prin orașul subteran. Luminăția Sa ridicase o reședință de vară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și un mic pistol de rezervă. La capătul unei scări cu treptele aproape sfărâmate, D’Autrey se opri și unul dintre cei nouă masoni însoțitori ridică felinarul. Se aflau într-o sală dreptunghiulară sprijinită pe coloane și încununată de o boltă pictată cu îngeri și nori. În mijlocul sălii se ridica un mic altar pe care erau așezate mai multe cărți deschise, un echer și un compas mare. În fund, pe un tron îngust, dar foarte înalt, îi aștepta Venerabilul. Ampla eșarfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se stabili oriunde în cuprinsul teritoriului austriac, un puternic sentiment de nesiguranță își turna în el otrava picătură cu picătură, în fiecare clipă. De câteva ori avusese senzația că era urmărit. I se întâmplase ca în forfota unei piețe, în bolta întunecată a unei intrări, dincolo de cadrul unei ferestre sau în interiorul unei trăsuri grăbite să i se pară că recunoaște ochiul lui Dante Negro sau chiar privirea Marioritzei. Dar ce temei logic puteau să aibă toate aceste impresii? Nici unul. Se lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
s-a scăpat Încolo, În grădină, n-a făcut pagube, decât o groapă-n pătlăgele). Plunghi au căzut și În ușa beciului, au intrat și prin ușă, noroc că gârliciul e foarte Înclinat, toate-toate (adică: toți) s-au oprit În bolta lui, Înfipți În tencuială. D-apăi nu era ea chiar a dracului hora ceea, sus, dacă jos dăduse Domnul Dumnezeul nostru oleacă din sângele Său, În poloboace... - și Moș Iacob Își netezea temeinic musteața Învinețită de sfânta Împărtășanie. Lucrurile noastre rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la MAI, ai păzit deținuți la Canal - și n-ai refuzat să-i păzești cu pușca...» «Apăi armata-i armată, ordinu se ezecută - că, de nu-l ezecutam, minteni mă băga pe mine-n sârmă, lângă uncheșu-ăstalant, de-o avut boltă și mașină de-mblătit! Ordinu trubuie ezecutat...» «Dacă-i pe ordin care trubuie ezecutat - uite: eu Îmi duc În spinare crucea mea, cea cu bătutu-n porți, pentru dat cote, pentru intrat la colectivă - că doar În frunte cu directorul școlii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
IMGB, și uite că și acolo se stricaseră treburile, după ce, până-n Revoluție, el se pricepuse să facă un ban grămadă, scoțând fiare cu Dacia lui din secția de confecții metalice unde lucra, pentru grilaje și garduri de tot felul, solare, bolte de viță-de-vie, garaje și magazii, pe care fie le făcea cu mâna lui când primea comenzi convenabile, fie vindea fierul angro, așa încât salariul era nimic pe lângă afacerea aia. Păi, viață de trăit, de s-o fi ținut nu doar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu? Câtă lăcomie din partea mea. Intră, rogu-te, și ia-ți ceva de băut. Felice e deja aici. M-a condus Într-o cameră de zi foarte mare, care cuprindea cele două Încăperi dinspre stradă, unite și legate printr-o boltă centrală, ce se arcuia elegant pe sub tavanul Înalt. După ce stătusem atâta În dubiță, holbându-mă la casă, am recunoscut de Îndată cele două ferestre imense. Întreg spațiul părea destinat anume distracției. Ca și holul, camera era plină ochi cu mobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mâine cu un răspuns. XIII Khayyam nu mai este În stare, În acea zi, să mediteze, să cântărească, să judece. Ieșind de la divan, se afundă În cea mai Îngustă ulicioară din bazar, se strecoară printre oameni și animale, Înaintează pe sub bolțile de stuc printre grămezi de mirodenii. Cu fiecare pas, ulicioara devine tot mai Întunecoasă, mulțimea pare să se miște molcom, să vorbească În șoaptă, neguțătorii și mușteriii sunt niște actori mascați, niște dansatori somnambuli. Omar merge pe orbecăite, când la stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În tine se găsesc toate: Paradisul [și calamaă, [tăblița de ceară cuă Infernul”. Omar KHAYYAM XV Au trecut șapte ani, șapte ani faști pentru Khayyam, ca și pentru imperiu, cei din urmă ani de pace. O masă așezată sub o boltă de viță, o carafă cu gâtul alungit pentru cel mai bun vin de Șiraz, tămâios atât cât trebuie, jur-Împrejur bucate Îmbelșugate În o sută de talere, iată ritualul unei seri de iunie pe terasa lui Omar. Să Începem cu felurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu niște litere ciudate pe pietre. Se punea întrebarea dacă era vorba de extratereștri. Și tovarășul Mao murise. M-am uitat înspre dreapta, acolo, la capăt, trotuarul trecea printr-o casă, era o construcție veche, pe dedesubt avea catacombe și bolți, în curtea din spate Francesco și Paolo jucau seara volei. Pe culoarul îngust, vizavi de intrarea în subsol, o nișă adăpostea o mică statuie pictată din ceramică arsă. Îi ziceau Madonna și câteodată își făceau cruce în fața ei. Madonna spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
intrai în adâncul cartierelor, te aflai cel mai adesea în locuri umbroase și liniștite, unde casele scunde aveau grădini și mici terase ce dădeau înspre ele. Aici făceau zgomot copiii, câinii și uneori câte un atelier. Grădinile erau acoperite de bolți cu viță de vie și, de multe ori, nu lipseau tufele de trandafiri și pomii fructiferi. Vezi, fiule, câte lucruri își amintește încă tatăl tău? Asemenea memorie îți doresc și ție, peste treizeci de ani. Când am văzut notele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
astăzi, Nu e vorba despre asta, Despre ce este vorba atunci, eminență, Este total deplorabil faptul că, la redactarea declarației pe care tocmai am ascultat-o, nu v-ați amintit de cele ce constituie temelia, pilonul, piatra unghiulară, cheia de boltă a sfintei noastre religii, Eminență, iertați-mă, mă tem că nu Înțeleg unde vreți să ajungeți, Fără moarte, ascultați-mă bine, domnule prim-ministru, fără moarte nu există Înviere, și fără Înviere nu există biserică, Drace, N-am Înțeles ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de pe pajiște cu lux de amănunte. Muntele părea de un verde sclipitor pentru că cele câteva zile de ploaie cur\Țaser\ praful verii; iarba înaltă se legăna în adierea brizei de octombrie; o fâșie subțire de nor se lipise parcă de bolta de un albastru rece. Privind fix la cerul înalt, aveam senzația că priveliștea era dureros de frumoasă. O adiere de vânt a străbătut pajiștea și a trecut apoi prin părul ei înainte de a dispărea în pădure. Copacii foșneau și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
plăcută și aveți grijă de voi! spuse portarul. — Ce om drăguț! am exclamat eu. — Ee, are niște doage stricate, spuse Reiko, arătând cu mâna spre cap. Avusese totuși dreptate. Cerul era albastru și un singur nor alb se agățase de boltă, arătând ca o dungă trasată de probă pe o pânză. Ne-am plimbat o vreme pe lângă zidul din piatră al Căminului Ami și apoi am început să urcăm pe o potecă îngustă, unul în urma celuilalt. Reiko era în frunte, Naoko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
voastră. (Heinrich Cornelius Agrippa Von Nettesheim, De occulta philosophia, 3, 65) Superstiția aduce nenoroc. (Raymond Smullyan, 5 000 B.C., 1.3.8) 1 KETER 1 Atunci am văzut Pendulul. Sfera, mișcându-se la capătul extremitatea unui fir lung fixat de bolta corului, Își descria oscilațiile-i ample Într-o izocronă maiestate. Eu știam - dar oricine ar fi putut să-și dea seama de asta În vraja acelei molcome respirări - că perioada era reglată de raportul dintre rădăcina pătrată a lungimii firului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
urmă la Observatoire și apoi sub cupola Panteonului, cu un fir de șaizeci și șapte de metri și o sferă de douăzeci și opt de kilograme. În fine, din 1855 e aici, În format redus, și atârnă din gaura aia de la crucea bolții.” „Și ce face, se bâțâie și-atâta tot?” „Demonstrează rotația Pământului. Dat fiind că punctul de suspensie rămâne nemișcat...” „Și de ce rămâne nemișcat?” „Pentru că un punct... cum să-ți spun... În punctul lui central, fii atentă, orice punct care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În joacă, cu ajutorul Jocului, adevărul. Însă experiența Numinosului nu poate să țină mult timp fără să tulbure mintea. Am Încercat deci să-mi desprind privirea, urmărind curba care, de la capitelurile coloanelor dispuse În semicerc, se Îndrepta de-a lungul nervurilor bolții către cheia acesteia, repetând misterul ogivei, care se susține pe o absență, supremă ipocrizie statică, și face coloanele să creadă că ele Împing către Înalt nervurile puternice, iar pe acestea, respinse de cheia bolții, că fixează la bază coloanele, bolta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se Îndrepta de-a lungul nervurilor bolții către cheia acesteia, repetând misterul ogivei, care se susține pe o absență, supremă ipocrizie statică, și face coloanele să creadă că ele Împing către Înalt nervurile puternice, iar pe acestea, respinse de cheia bolții, că fixează la bază coloanele, bolta fiind În schimb un tot și un nimic, efect și cauză În același timp. Însă Îmi dădui seama că a neglija Pendulul, spânzurat de boltă, și a admira bolta era ca și cum te-ai abține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bolții către cheia acesteia, repetând misterul ogivei, care se susține pe o absență, supremă ipocrizie statică, și face coloanele să creadă că ele Împing către Înalt nervurile puternice, iar pe acestea, respinse de cheia bolții, că fixează la bază coloanele, bolta fiind În schimb un tot și un nimic, efect și cauză În același timp. Însă Îmi dădui seama că a neglija Pendulul, spânzurat de boltă, și a admira bolta era ca și cum te-ai abține să bei apă din izvor ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Înalt nervurile puternice, iar pe acestea, respinse de cheia bolții, că fixează la bază coloanele, bolta fiind În schimb un tot și un nimic, efect și cauză În același timp. Însă Îmi dădui seama că a neglija Pendulul, spânzurat de boltă, și a admira bolta era ca și cum te-ai abține să bei apă din izvor ca să te lași fermecat de albia lui. Corul de la Saint-Martin-des-Champs exista numai pentru că putea să existe, În virtutea Legii, Pendulul, iar acesta exista pentru că exista corul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe acestea, respinse de cheia bolții, că fixează la bază coloanele, bolta fiind În schimb un tot și un nimic, efect și cauză În același timp. Însă Îmi dădui seama că a neglija Pendulul, spânzurat de boltă, și a admira bolta era ca și cum te-ai abține să bei apă din izvor ca să te lași fermecat de albia lui. Corul de la Saint-Martin-des-Champs exista numai pentru că putea să existe, În virtutea Legii, Pendulul, iar acesta exista pentru că exista corul. Nu poți scăpa de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]