3,082 matches
-
de bombardiere B-17 Flying Fortress, 47 B-25 Mitchell și 40 de bombardiere medii B-26 Marauder. În total, ele au lansat 1.150 tone de explozibili și bombe incendiare asupra abației, transformând vârful Monte Cassino într-un maldăr de moloz. Între bombardamente, artileria Corpului II a lovit și ea muntele. Numeroși soldați și corespondenți de presă aliați s-au bucurat observând operațiunea. Eaker și Devers s-au uitat și ei; Juin ar fi remarcat: „... nu, așa n-o să ajungă nicăieri.” Clark și
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
și Gruenther au refuzat să fie la fața locului și au rămas în cartierul general. În aceeași după-amiază și a doua zi, într-o continuare agresivă, ruinele marii mănăstirii au continuat să fie zguduite de alte baraje de artilerie și bombardamente din 59 de bombardiere de vânătoare. Raidul aerian nu fusese bine coordonat între aer și sol, având sincronizarea făcută de Forțele făcând din ea o operațiune separată, dată fiind vremea și celelalte necesități ale altor fronturi și teatre de operațiuni
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
Forțele făcând din ea o operațiune separată, dată fiind vremea și celelalte necesități ale altor fronturi și teatre de operațiuni, fără vreo legătură cu forțele terestre (soldații indieni de pe Capul-de-Șarpe ai fost luați prin surprindere în momentul când a început bombardamentul). Raidul a avut loc cu două zile înainte ca neozeelandezii să fie pregătiți să lanseze asaltul final. Mulți soldați abia fuseseră luați de pe pozițiile lor din Corpul II american la 13 februarie și, pe lângă dificulatățile din munți, pregătirile din vale
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
munți, pregătirile din vale fuseseră și ele întârziate de dificultățile aprovizionării trupelor nou-instalate cu suficiente materiale pentru un asalt total, din cauza vremii rele, inundațiilor și a pământului îmbibat cu apă. Papa Pius al XII-lea nu a spus nimic după bombardament; Cardinalul Secretar de Stat al Vaticanului, Luigi Maglione, i-a declarat însă sec diplomatului american de pe lângă Sfântul Scaun, Harold Tittmann, că bombardamentul este „o greșeală colosală . . . o dovadă de crasă prostie.” Din toate cercetările care au urmat de atunci, este
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
rele, inundațiilor și a pământului îmbibat cu apă. Papa Pius al XII-lea nu a spus nimic după bombardament; Cardinalul Secretar de Stat al Vaticanului, Luigi Maglione, i-a declarat însă sec diplomatului american de pe lângă Sfântul Scaun, Harold Tittmann, că bombardamentul este „o greșeală colosală . . . o dovadă de crasă prostie.” Din toate cercetările care au urmat de atunci, este sigur doar faptul că singurii care au murit în mănăstire odată cu bombardamentul erau civilii italieni care căutatu să se refugieze la abație
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
însă sec diplomatului american de pe lângă Sfântul Scaun, Harold Tittmann, că bombardamentul este „o greșeală colosală . . . o dovadă de crasă prostie.” Din toate cercetările care au urmat de atunci, este sigur doar faptul că singurii care au murit în mănăstire odată cu bombardamentul erau civilii italieni care căutatu să se refugieze la abație. Nu există dovezi că bombele aruncate pe mănăstirea Monte Cassino în acea zi ar fi ucis vreun soldat german. Dată fiind imprecizia bombardamentelor din acele zile (s-a estimat că
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
singurii care au murit în mănăstire odată cu bombardamentul erau civilii italieni care căutatu să se refugieze la abație. Nu există dovezi că bombele aruncate pe mănăstirea Monte Cassino în acea zi ar fi ucis vreun soldat german. Dată fiind imprecizia bombardamentelor din acele zile (s-a estimat că doar 10% din bombele lansate de bombardierele grele de la mare altitudine au lovit mănăstirea) au văzut bombe și în alte părți, ucigând fără intenție soldați aliați și germani. Într-adevăr, șaisprezece bombe au
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
și germani. Într-adevăr, șaisprezece bombe au lovit perimetrul Armatei a 5-a de la Presenzano la 27 km de Monte Cassino și au explodat la câțiva metri de rulota în care gen. Clark lucra la biroul său. În ziua de după bombardament, la prima oră a dimineții, majoritatea civililor rămași în viață au fugit dintre ruine. Au mai rămas doar aproximativ 40 de oameni: cei șase călugări care s-au ascuns în subteranele adânci ale abației, abatele în vârstă de 79 de
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
oameni: cei șase călugări care s-au ascuns în subteranele adânci ale abației, abatele în vârstă de 79 de ani, , trei familii de țărani chiriași, copiii orfani și abandonați, cei grav răniți și muribunzii. După barajul de artilerie și reluarea bombardamentelor și atacurilor pe creastă din partea Diviziei 4 indiene, călugării au decis să plece și ei împreună cu ceilalți care se puteau deplasa, la ora 07:30 în 17 februarie. Bătrânul abate a plecat în fruntea grupului pe drumul de catâri către
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
folosească abația în scopuri militare cât timp aceștia mai erau acolo. În urma distrugerii, soldați ai Diviziei 1 parașutiști germană au ocupat ruinele mănăstirii, transforând-o într-o fortăreață și post de observație, o problemă serioasă pentru forțele aliate. În noaptea de după bombardament, o companie a primului batalion din Royal Sussex Regiment (unul din elementele britanice din cadrul Diviziei 4 indiene) a atacat punctul-cheie 593 de pe poziția sa de la distanță de pe creasta Capului de Șarpe. Atacul a eșuat și compania a pierdut 50% din
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
sosită spre sfârșitul lui februarie și pusă sub comanda corpului neozeelandez, urma apoi să treacă râul Rapido în aval de Cassino și să înceapă înaintarea spre Roma. Niciun comandant aliat nu era mulțumit de plan, dar existau speranțe că un bombardament preliminar fără precedent, realizat cu bombardiere grele, s-ar putea dovedi un atu. Era nevoie de trei zile senine cu vreme bună și asaltul a fost astfel amânat timp de 21 de zile succesive, trupele așteptând pe pozițiile lor ca
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
mină antipersonal și și-a pierdut ambele picioare. El a fost înlocuit cu generalul de brigadă Graham Parkinson. Singura veste bună pentru aliați a fost eșecul contraatacului german de la Anzio. A treia bătălie a început la 15 martie. După un bombardament de 750 de tone cu bombe de 500 kg cu fitile cu acțiune întârziată, început la ora 08:30 și care a durat trei ore și jumătate, neozeelandezii au înaintat în spatele unui baraj de artilerie din partea a 746 de tunuri
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
fitile cu acțiune întârziată, început la ora 08:30 și care a durat trei ore și jumătate, neozeelandezii au înaintat în spatele unui baraj de artilerie din partea a 746 de tunuri. Succesul depindea de cum se va profita de efectul paralizant al bombardamentului. Forțele defensive s-au grupat mai rapid decât se așteptau aliații, și blindatele au fost întârziate de craterele bombelor. Neozeelandezii au fost aproape de reușită, dar când s-a ordonat în sfârșit asaltul pe stânga în acea seară, era deja prea
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
ultimei bătălii de la Cassino, Kesselring estima că aliații aveau șase divizii în fața celor patru ale lui care apărau frontul de la Cassino. În realitate, erau treisprezece. Primul asalt (11-12 mai) asupra orașului Cassino a început la ora 23:00 cu un bombardament masiv de artilerie, cu 1.060 de tunuri asupra frontului Armatei a 8-a și cu 600 de tunuri asupra frontului Armatei a 5-a, ocupat de soldați britanici, americani, polonezi, neozeelandezi, sud-africani și francezi. Într-o oră și jumătate
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
moartea sa în 1900. Fratele său mai mic, Prințul Arthur, Duce de Connaught și Strathearn, al treilea fiu al reginei Victoria, a folosit casa din 1900 până la moartea sa în 1942, timp în care casa a suferit daune provocate de bombardamentele inamice. Până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, casa a fost folosită de Crucea Roșie și de Brigada de Ambulanțe St. John; apoi a fost dăruită Prințesei Elisabeta și soțului ei, Ducele de Edinburgh. Prințesa Anne s-a născut
Casa Clarence () [Corola-website/Science/321415_a_322744]
-
toate acestea, JNA nu făcuse încă nicio încercare de a captura orașul. Luptele se rezumau în principal la schimburi intense de focuri între zonele controlate de croați, respectiv de sârbi. Începând de pe 25 august, Vukovar s-a aflat sub un bombardament constant de artilerie și rachete. În multe părți ale țării au erupt lupte serioase, iar începând cu septembrie 1991, guvernul croat pierduse controlul a aproape o treime din teritoriu. Forțele sale erau slab echipate și, fără acces la armament greu
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
momentul morții lor, cei patru executaseră peste 30 de misiuni de aprovizionare și de luptă deasupra Vukovarului. Nereușind să se confrunte direct cu apărătorii, JNA a recurs la intense tiruri de artilerie de lungă distanță, ocazional sprijinite de raiduri de bombardament ale Forțelor Aeriene Iugoslave. Spre sfârșitul lui octombrie, cea mai mare parte din Vukovar fusese redusă la ruine. În mod ironic însă, acest lucru s-a întors în favoarea apărătorilor; așa cum descoperise și Armata Roșie cu 50 de ani în urmă
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
a fost remarcată de Ion Vasilescu, care pus-o să cânte "Glasul roților de tren". Îi rememorează și pe bărbații care i-au marcat destinul - pe Mihai Zirra, Sandu Eliad și Puiu Perahim, dar și evenimente dramatice, ca nașterea sub bombardament, arestarea din 1942, cutremurul din 1938, rebeliunea legionară. Rememorarea de către Agnia Bogoslava a momentului din 1942 în care a fost arestată are nuanțe de umor tragic. Cei doi agenți veniți la ora 3 noaptea să o aresteze sunt invitați la
Agnia Bogoslava () [Corola-website/Science/321476_a_322805]
-
spațial în loc să dezvolte armamentul. Totuși toate documentele și planurile găsite demonstrează existența unui asemenea program. Modelele de rachete V (V-1 și V-2) au fost primele rachete balistice create, cunoscute drept ”arme ale răzbunării” ale naziștilor, ca urmare a bombardamentelor aliate asupra orașelor nemțești. Rachetele V-2 au fost primele create de om care au ajuns în spațiu și care au depășit altitudinea de 100 de kilometri deasupra Pământului, limita dintre atmosferă și spațiu. Există de asemenea informații despre nave
Programul spațial nazist () [Corola-website/Science/321494_a_322823]
-
2011, atribuirea numelui arhitectului parcului situat în fața Halelor Centrale, precum și atribuirea post-mortem a titlului de "Cetățean de Onoare al Orașului Ploiești", pe 29 septembrie 2010. O parte din operele arhitectonice ale lui Toma T. Socolescu au fost distruse parțial de către bombardamentele anglo-americane din 1943-1944, în special în Ploiești, dar mai ales de către regimul comunist și în special de Nicolae Ceaușescu care a urmărit ștergerea tuturor urmelor sufletului și a arhitecturii românești prin procesul de sistematizare. Obiectivul era ca toată populația să
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
ca de altfel și de plantele și de grădina amenajată de arhitect, ea și-a pierdut esența frumuseții sale. Conacul nu mai este în posesia familiei Socolescu din august 2010. Casa sa din Ploiești, după ce a suferit puternice distrugeri la bombardamentele anglo-americane din 1944, a fost naționalizată în 1950 și desfigurată de către o reabilitare care nu a ținut cont de stilul original de construcție. A fost returnată doar parțial familiei în 2006. Cele mai multe din proiectele și clădirile reușite din Ploiești, inclusiv
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
foc de mitralieră să-ți răsucești bine capul jur-împrejur pentru a te asigura că nu ești urmărit de vreun avion de vânătoare inamic." Vraciu de asemenea a invatat de la O'Hare „abordarea din zona superioară” aplicată atunci cand atacă avioane de bombardament japoneze „Betty" pentru a se proteja de tunul de 20 mm mânuit de trăgătorul aflat în coadă avionului. Escadronul de avioane de vânătoare al lui Vraciu mai tarziu s-a transferat la bordul portavionului USS "Intrepid", poreclit „Cel rău” datorită
Alexander Vraciu () [Corola-website/Science/316371_a_317700]
-
al lui Vraciu mai tarziu s-a transferat la bordul portavionului USS "Intrepid", poreclit „Cel rău” datorită reputației sale de a aduce ghinion. Oricum, Vraciu a început să doboare mai multe avioane inamice într-o singură zi: trei avioane de bombardament „Betty” la 29 ianuarie 1944 și patru avioane de vânătoare deasupra atolului Truk în 17 februarie. Cu șase victorii astfel devenea și a rămas până în prezent asul cu cele mai multe victorii al escadrilei VF-6. În pofida faptului că avea oportunitatea de a
Alexander Vraciu () [Corola-website/Science/316371_a_317700]
-
responsabilul care se ocupă cu logistică militară de pe portavionul „Lexington” a descoperit că a folosit doar 360 de cartușe; pentru fiecare dintre cele șase avioane doborâte revenind o rafală mai scurtă de șase secunde. În ziua următoare escortând avioane de bombardament americane într-un raid asupra Primei Flote Aeriene Japoneze de pe Kido Butai/Flotă Mobilă, Vraciu și-a doborât cea de a 19-a victima, ajungând astfel cu o distanta considerabilă primul dintre asii Marinei SUA, deși a reușit să-și
Alexander Vraciu () [Corola-website/Science/316371_a_317700]
-
cuvântul italian "inimă" sau "cămin". În 1943 in Trento, Italia, Chiara Lubich fondează mișcare în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Chiara și camarazii ei, îți încep activitatea lucrând cu oamenii din cartierele sărace și cu cei din adăposturile de după bombardamente. Acest prim grup a devenit mai târziu o mișcare, dedicată trăirii conceptelor creștine, budiste, hinduse, răspândinu-se mai întâi în Europa, mai târziu pe tot globul. Astăzi mișcarea, devenită internațională, consideră următoarele probleme pe care le aduce în prim plan: cooperarea
Mișcarea Focolarelor () [Corola-website/Science/322397_a_323726]