16,849 matches
-
afară, apoi poponeața, puțin din burtică și totul a luat sfârșit. La țipetele unei femei din blocul de vizavi, căreia, dacă i-aș enumera stările, ar trebui să încep cu stupoarea ca să sfârșesc cu isteria, mama, care călca rufe în bucătărie, a înțeles cam pe unde trebuie să-i fi dispărut copilul și, fără să stea prea mult pe gânduri, a curmat acea glorioasă aventură pentru alpinism, groaznică pentru noi, ăștilalți, în modul cel mai logic cu putință. L-a înșfăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
provoca mai multe răsuciri ale capetelor decât orice automobil de lux) și a primit permisiunea să-și petreacă un sfârșit de săptămână cu ea, într-un sat din apropierea taberei militare. Ca doi porumbei, și-au visat clătite, au gângurit în bucătăria de țară, au dat puțin din aripi și, cu chiu, cu vai, au pus ceva pe foc. Zeama din tigaie bolborosea și scotea fum, nu se lega și nu se rumenea deloc, până când baba care-i găzduise le-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să n-o găsesc. Alexandra Ștefănescu, cu năsucul ei cârn și cam în vânt, avusese fantastica idee (și cutezanță) să se ascundă sub fusta mamei mele, o fustă largă și lungă până la pământ. Iar mama, continuând să se învârtă prin bucătărie, tot așezând jumătăți de măslină, feliuțe de castravete murat și pătrățele de brânză peste senvișurile cu parizer, a îngăduit-o acolo până când eu m-am dat bătut, strigând asta cât puteam de tare. Târziu, dar nu foarte târziu, la scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-mi făcea cu mâna și-mi zâmbea. La vremea aia a prânzului (și a primăverii), când mi-era cam foame, am înțeles că războiul are fețe nebănuite, că un nou front se deschidea unde mă așteptam mai puțin (adică în bucătăria noastră) și că inamicul parașutat acolo din niște nori fictivi (doar cerul era complet senin) nu era un luptător după ureche, ci unul bine instruit. Privind-o pe mama, care-și pusese o fustă de stambă și o bluză cărămizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și îmbrăcase o uniformă militară, cu câte trei steluțe pe epoleți, am înghițit în sec. Și am descoperit uimit că gustul războiului nu era neapărat acru, ca lămâia sau ca zarzărele. Putea fi amar ca algocalminul. Stăteam toți trei în bucătărie (Matei, slavă Domnului, era la grădiniță, cred că dormea dus și nimeni, dar absolut nimeni n-avea curaj să-i tulbure somnul, nici măcar „sângeroșii gemeni Horia și Dragoș de la grupa mare“, conform capitolului 9), mama prăjea cartofi și, în chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
doară, mestecând un dumicat de pâine, și l-am întrebat ce se întâmplă dacă pilotul și copilotul au diaree. După războiul cald de pe aleea Băiuț, atins până la urmă, din cauza temperaturii lui ridicate, de un suflu de afecțiune între combatanți, în bucătăria noastră se instaura războiul rece. Unul de uzură, complicat și parșiv. Și nu conta doar faptul că puștii, topindu-se după limonadă și după corcodușe verzi, nu suportă algocalminul; atârnau ca plumbul tot felul de alte fapte, ființe și principii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
apartamentul 40. Iar noi, băieți fiind, deci un fel de curcani tineri, cu mărgelele, penele și instinctele noastre, nu-l lăsam singur cu mama cât timp eram acasă și cât nu ne copleșea somnul. Prin urmare, ne blocam toți în bucătărie, unde era frig, grozav de frig, doar eram implicați într-un război rece. În ceea ce mă privește, i-am vorbit întotdeauna cu dumneavoastră, dar nu în semn de respect, ci ca să priceapă că, orice ar fi făcut (și ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
obligat s-o fac, dimineața, fiindcă altfel întârziam la școală) înăuntru mirosea tare amestecat. În aer pluteau vapori groși de deodorant, pentru că așa își imagina el că pot fi tăinuite sau reparate anumite fapte. Altfel, era drăguț. Cândva, evadând din bucătăria apartamentului 40 împreună cu mama și mergând ei doi să se bronzeze și să se bălăcească în râul Argeș, s-a scufundat în apele adânci până la șolduri și a prins cu mâna o babușcă sau un biban. Sincer să fiu, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
când țineam de toartă o ceașcă cu cacao, care, evident, se vărsa pe pantalonii ori pe pantofii lui. Serile, când luna pornea la plimbare peste uriașele antene colective și peste puzderia de antene rotunde orientate către Ruse și Vidin, în bucătăria noastră începeau să se audă pârâieli, țiuituri, sâsâieli și bâzâituri. Știam precis că nu vin din pereți, fiindcă D 13 era un bloc solid (deși igrasios), construit din plăci prefabricate de beton. Și mai aveam un motiv să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să auzim numai de bine“. Cum stăteam eu la masă și ronțăiam cartofi prăjiți, desenam ori înălțam turnuri din bețe de chibrit, felul în care vorbea domnul ăla mă topea. Era aliatul nostru, al fraților Florian, în războiul rece din bucătărie. Odată s-a întâmplat însă ceva neașteptat. Pe scala aparatului Gloria, sub geamul mic și pătat, se agita un gândac roșu. Am țipat și am sărit de pe scaun, prilejuindu-i ofițerului, care avea și el aliații lui, un râs batjocoritor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se închisese în camera ei ca un altar și se ruga neîntrerupt, unchiul meu Didi, al cărui nume e încrustat pe cantul unei mese de la cabana Omu (alături de-al fratelui lui și de un an, 1935), plângea stins în bucătărie lângă o sticlă cu palincă, Matei era mic și era la Uca, iar eu, abia apărut de la liceu, de data asta nu ca un fulger globular învelit în uniformă, ci ca un câine bătut, l-am tot mângâiat pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sau pur și simplu cheful ca într-o noapte, după ce larma împușcăturilor va fi încetat demult și atât pistolarii vii, cât și cei morți își vor fi părăsit ascunzișurile provizorii ca să intre cuminți în case, când luminile din dormitoare și bucătării se vor fi stins treptat ca să lase străduțele în grija incertă și pâlpâitoare a felinarelor, să se fi furișat (cel mai probabil ca o pisică, ca un linx) până la acel copac de Drumul Taberei, ascuns printre alți copaci identici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
desprins o bucată de întuneric care gonea spre noi, cuvintele dispăruseră ca de obicei (oricât se străduiau să rămână scrise, erau șterse, literă cu literă), cumva, nu știu cum, pentru că nu mă puteam uita de frică, Matei l-a atras înspre lumina bucătăriei, monstrul a căzut în capcană, era cam târziu pentru el, oricât de înverșunat părea să fie să ajungă până la Matei, să-l hipnotizeze, să-l încremenească, am apucat să trag cu coada ochiului, să-l văd orbit, începând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o groază de reviste Life, și mai multe cutii. Îmi amintea de un cîine care scurmă În țărînă. De cealaltă parte a rafturilor, În direcția opusă debaralei, se afla un soi de firidă cu o chiuvetă și un blat de bucătărie. De blat atîrna, pînă jos, la pămînt, o pînză albastră ce ascundea, am aflat mai tîrziu, o găleată metalică de gunoi. Pe blat, În mijlocul unui talmeș-balmeș de cratițe și farfurii, se afla o plită Coleman verde, de voiaj. Lumina zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un zgomot de veselă spartă, iar a treia căzu În plin Russell Square. Întunericul se așternu din nou peste oraș, rece și odihnitor. Dar Rowe apucase să vadă multe În lumina rachetelor: descoperise, În primul rînd, unde se afla: În bucătăria de la subsol. Fotoliul de deasupra lui era cel din propria lui cameră de la etajul Întîi. Zidul din față și Întreg acoperișul se năruiseră, iar schilodul zăcea lîngă fotoliu, cu un braț atîrnîndu-i slobod; lăsase intenționat, parcă, să cadă exact la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mîncarea... O perdea cafenie Împărțea salonașul În două. DÎnd-o În lături, Rowe văzu un pat dublu, o măsuță cu un telefon și o mică bibliotecă. — Ce-o fi aici? Întrebă el, deschizînd o ușă. Ia te uită, au chiar o bucătărie adevărată, cu sobă de gătit și cu tot dichisul! CÎnd locuiești Într-un astfel de apartament, urmă el Întorcîndu-se În salonaș, poți uita că nu ești la tine-acasă... Rowe Își pierduse, Însă, nepăsarea și calmul de acum cîteva minute. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe Întuneric! — Fii pe pace, n-au cum să ne facă vreun rău, o liniști el. Ușa e zăvorîtă, și n-o pot sfărîma. Ne aflăm, totuși, Într-un hotel civilizat... — Ești sigur că nu există o altă ușă? În bucătărie, de pildă? — Da, ai avut iarăși dreptate. Există, ca În orice apartament modern, o intrare a furnizorilor. — Închide-o și pe-aceea, te rog! Rowe se Întoarse lîngă Anna și spuse cu blîndețe În glas: — Apartamentul ăsta, atît de frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca În orice apartament modern, o intrare a furnizorilor. — Închide-o și pe-aceea, te rog! Rowe se Întoarse lîngă Anna și spuse cu blîndețe În glas: — Apartamentul ăsta, atît de frumos mobilat, are totuși un defect: broasca ușii de la bucătărie e spartă. Dar nu face nimic, adăugă el, apucînd-o din nou de mînă pe Anna Hilfe. Imaginația noastră exagerează lucrurile. Doar nu ne aflăm la Viena, ci la Londra! Avem În spatele nostru majoritatea. Hotelul ăsta e plin de oameni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
piere tot calmul. — Ce? — Mi se pare c-a Încercat cineva clanța. — Îi simt din ce În ce mai aproape. — Dar n-o să ne dăm bătuți atît de ușor! rosti el. Ajută-mă, te rog, să mut divanul. Împinseră amîndoi divanul spre ușa dinspre bucătărie și-l proptiră În ea. Acum nu mai vedeau nimic, Întunericul era deplin. — Din fericire, soba e electrică, spuse ea — N-aș crede. Dar de ce te gîndești la asta? Ne-am baricadat noi aici, dar ei ar putea să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de ce te gîndești la asta? Ne-am baricadat noi aici, dar ei ar putea să dea drumul la gaze... — Cu imaginația dumitale, parcă ai fi dintr-ai lor. Te gîndești la toate... Mai bine ajută-mă să Împing divanul În bucătărie... Se opriră, Însă, numaidecît. — E prea tîrziu, spuse el. E cineva acolo. Auziseră zgomotul Înfundat al unei uși ce se Închidea. — Ce-o să urmeze? Întrebă Rowe. Îi veneau În minte crîmpeie fără legătură din Micul duce. Pe vremuri, continuă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vremuri, continuă el, se obișnuita să li se trimită castelanilor o somație să se predea. — Taci, te rog! șopti ea. Ne ascultă... M-am plictisit de jocul ăsta de-a șoarecele și pisica. Nici măcar nu știm dacă e cineva În bucătărie. Încearcă să ne sperie cu zgomote de uși ce scîrțîie pe Întuneric. Și strigă, cu glas ațîțat: — Intră o dată, omule! Nu te mai osteni să bați la ușă! Neprimind, Însă, nici un răspuns, adăugă cu furie: Se Înșală amarnic! Își Închipuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spre odaia lui Poole. Odaia se afla În fundul coridorului, de unde se auzea și clipocitul robinetului: era o cameră Încăpătoare, pătrată, cu podeaua de piatră, lipsită de orice confort, Împărțită În două de o perdea. Probabil că pe vremuri slujise drept bucătărie. Noul ei locatar Îi imprimase un caracter de agresivitate masculină ostentativă, ca și cum ar fi vrut să demonstreze ceva prin asta; podeaua era plină de mucuri de țigări, iar obiectele din Încăpere păreau folosite, toate, anapoda. Un ceas și un ceainic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu Înțelesese cuvintele ei. Reflectoarele măturau cerul deasupra parcului; fîșii de lumină pluteau ca niște nori pe boltă. Asta făcea ca cerul să pară foarte mic: Îi puteai pipăi marginile cu ajutorul luminii! În stradă plutea miros de mîncare, revărsîndu-se din bucătării, semn că oamenii cinau devreme, ca să nu fie surprinși de alarmă. La intrarea Într-un adăpost, un voluntar de la Apărarea Civilă Încerca să aprindă un felinar de vînt. Zărindu-l pe Rowe, Îi spuse: — S-au aprins și semnalele galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
scaunele desperecheate din vinilin și crom păreau să fi fost alese la voia întâmplării din vitrina unui magazin universal de periferie. Mai presus de toate, apartamentul era dominat de evidentul narcisism al stăpânului său - pereții studioului, ai băii și ai bucătăriei erau acoperiți cu fotografii ale lui însuși, instantanee din emisiunile sale televizate, încercări ale unor poze de ziar, cadre polaroid înfățișându-l pe el pe platou, bucurându-se de atenția fetei de la machiaj, gesticulând spre producător doar de dragul fotografului. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de jos făcea întregul oraș să pară pustiu. În scurta perioadă de calm dinaintea zorilor, când nici un avion nu decola de pe aeroport, singurul sunet pe care-l puteam auzi era duduitul tobei de eșapament a mașinii lui Vaughan. De la geamul bucătăriei, i-am văzut fața cenușie; stătea sprijinit de gemulețul lateral crăpat. Fruntea îi era brăzdată de o crestătură adâncă asemănătoare cu o banderolă de piele roșiatică. Pentru o clipă am simțit că toate avioanele pe care le urmărise cum decolează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]