31,862 matches
-
ființei umane. Din păcate, acum, în Irak a fost înfrântă o dictatură, dar nu a câștigat democrația. Nu a câștigat nici măcar civilizația politică, dimpotrivă. De 48 de ore încoace, putem vedea pe diverse canale irakieni care aleargă târând câte o bucată din regimul Saddam: o glastră cu flori de plastic, un fileu de tenis, un fotoliu, o canapea, televizoare, frigidere, anvelope, covoare, ba chiar și câte o ușă smulsă din țâțâni și cărată în spinare. Statuile și portretele lui Saddam sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
vrea să mă convingă jucând cu picioarele pe fața lui Saddam, cu ochii spre camera de luat vederi, că se desparte în acest fel de dictatură. Pe de altă parte, patul de mătase al dictatorului e bun de dus acasă, bucăți din closetele lui aurite pot fi vândute în târg. Eliberare prin ciordeală. Două lucruri înțeleg din aceste imagini. Mai întâi că, deși s-a autozeificat, deși regimul său de dictatură laică a încercat să-l înconjoare cu o aură mistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
frigidă care mimează cu sârguință disperată orgasmul. Și mi-e milă de hârtia bună, plină și netedă, pătată de târâșul „necuvintelor”, creaturi nevertebrate, scalariforme, capul semănând cu coada, le tai în două, le tai în trei, în câte câți vrei, bucățile o iau care-ncotro și nu sunt cu nimic diferite de întreg. Lasă să plouă pe șosele/ Dând tufelor un verde pur/ iradiind cu frig și spume/ scheletul meu în stil maur/ Și lasă pe arenă urlet/ să-mi ciuruiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
tocăniță, fetele au mărunțit petale de trandafiri, boboci de crăițe, frunze de stânjenei, au presărat pietriș și praf, au amestecat bine în oală, să nu se prindă de fund, și, când a fost gata, au pus mâncarea în farfurii (niște bucăți de ziar rupte cât mai rotund). Dup-aia, dacă tot ne jucam de-a mama și de-a tata, a trebuit să ne dezbrăcăm în pielea goală și să stăm și noi prin casă, să ne uităm la televizor, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
altundeva, ce contează e aici și acum cum el așteaptă să-ți țiuie urechile de atâta întuneric și mai ales tăcere ca să se desprindă de unde e ascuns, un om cu ochi fosforescenți care plutește într-un sac negru, invizibil, o bucată de întuneric mișcătoare, cel mai bine e să-i ardem una peste bot, BauBau tâmpit, marș din scrisoarea asta în care Matei doarme în care cocorii încă mai zboară prin sufragerie în care Oneață Augustin nimerește bara fără să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
am spus asta în garsoniera ei de la Frigocom, s-a îmbujorat și m-a pupat), a avut o căsătorie beteagă după ce soțul ei, avocat, a suferit la câțiva ani după nuntă un accident de călărie. Lui i-au decupat o bucată din calota craniană și i-au pus în loc o placă de platină, ea l-a îngrijit ca o infirmieră și a suportat o lungă văduvie. Comuniștii i-au luat tot, au redus-o la rolul de arhivar într-un subsol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care începeau să apară părinții, și el aștepta mai mereu până la cinci-șase, ziua aia fusese o excepție, scăpase maică-sa mai devreme de la serviciu și-l luase acasă. Îi cunoștea pe toți, erau camarazii lui, oameni serioși cu care catapulta bucăți de pâine la masa de prânz și cu care slăbea șuruburile de la paturile pliante ale fetelor atunci când pedagogul ieșea pe culoar să fumeze. Ungea biscuiții tacticos, fără grabă, parcă-l gâdila ceva pe dinăuntru, lua cu un băț din resturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care și-i comanda la croitor), cămășile în culori pastelate (cu nasturele de la gât descheiat) și scurtele de velur sau de piele întoarsă. Băteam bulevardul Republicii în sus și-n jos și mie mi se părea de fiecare dată că bucata aia de-o sută de metri, dintre Gambrinus și Casa Armatei, aduna toate cinematografele din lume și toți oamenii fericiți. Umblam mult, ca două furnici năuce, prin ditamai furnicarul, până mă stârneau un afiș, un titlu, un nume de actor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vișiniu, care cerceta un pic împrejurimile, pe urmă traversa grăbit pista cu zgură, se prelingea pe iarba tunsă scurt, se oprea la mijlocul terenului și se răsucea pe-o parte și pe alta, salutând publicul înainte de-a se rupe-n bucăți, unșpe titulari și cinci-șase rezerve, după câte vertebre avea. Ce se întâmpla în jurul nostru nu era nici cor, nici hărmălaie, nici vuiet, erau 49.998 de declarații de dragoste suprapuse. Acolo juca Rapid. Atât. Adversarul nu exista, mai ales că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în stâncă (fapt de înțeles din moment ce el era primul care se încumeta pe acel traseu, iar despre stâncă s-ar fi putut spune că aducea mai mult a bloc), fără să se fi gândit măcar o clipă la utilitatea unei bucăți de coardă sau de cordelină (indispensabilă atunci când ai de-a face cu un rapel), fără să fi folosit ham și chingi, ci doar scutece și bretelele de la bluzița cu rățușcă, fratele meu mai mic a început să se strecoare tacticos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Graham Souness. M-am trezit în casă. Dormeam. În noaptea aceea în care mama a lăsat veioza cu lumina verde aprinsă, iar Bau-Bau (un fel de om cu ochi fosforescenți care plutește într-un sac negru, invizibil, un fel de bucată de întuneric mișcătoare) m-a pândit după colțul umbros al camerei lui tata, așteptând să-mi țiuie urechile de atâta beznă și tăcere ca să se desprindă de unde era ascuns, l-am visat pe Matei mare. Se făcea că era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
parșivă), putea s-o pățească în orice clipă, știa și el asta și cică se pregătise, într-adevăr, n-a durat mult și din tăcerea aia țiuitoare, mai exact din colțul umbros al camerei lui tata, s-a desprins o bucată de întuneric care gonea spre noi, cuvintele dispăruseră ca de obicei (oricât se străduiau să rămână scrise, erau șterse, literă cu literă), cumva, nu știu cum, pentru că nu mă puteam uita de frică, Matei l-a atras înspre lumina bucătăriei, monstrul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prea durut când asistenta medicală mi-a cusut arcada. Eram în tabără la Poiana Izvoarelor, în vacanța de iarnă dintr-a șasea, înnebunit de-un joc secret, cu care ne umpleam serile în dormitor, după ce aprindeam focul în sobă cu bucăți de burete smulse din perne. Pe rând, fiecare dintre noi respira adânc, foarte adânc, de douăsprezece ori, apoi era strâns puternic de plex, până își pierdea cunoștința. În mai puțin de-un minut, visam lucruri fantastice, cu o intensitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
piept. După zeci de cauterizări, doctorii au declarat că vena nu mai poate fi lipită cu nitrat de argint, iar mama m-a dus la Fundeni și la Colțea, unde un chirug a vrut să-mi vulcanizeze nasul cu o bucată de piele decupată de pe spate sau de pe fund, iar un orelist s-a gândit la un tratament cu raze, care să mă repare. Matei, care mă văzuse de atâtea ori izbind sacul de box, dar nu m-a văzut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
3 dimineața, cînd a sunat telefonul, Morris Monk știu, chiar Înainte să ridice receptorul, că la capătul firului se află o femeie, și mai știa Încă ceva : femeile Înseamnă probleme.” Sau ăsta : “Cu puțin timp Înainte de a fi tăiat În bucăți de soldații sadici ai lui Gamel, colonelul Benchley a văzut În minte imaginea căsuței lui văruite din Shropshire, cu doamna Benchley și copiii În prag. “ Sau ăsta : “Paris, Londra, Dijbouti, toate i se păreau ireale, acum că stătea printre ruinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de imensă și simplul efort zilnic de a căra mereu cu ea tot mormanul ăla de osînză o făcuse Îngrozitor de nervoasă. O scrofulină cu capsa pusă. Îndemnată de agitația vorace a milioane de celule hămesite, Întotdeauna apuca cea mai mare bucată din orice-i cădea În mînă, chiar dacă era plină pînă-n gît și nu mai putea decît să ronțăiască un pic din chestia respectivă. Firește, Îți tăia definitiv pofta de mîncare dac-o vedeai. Așa că, vă asigur, a optat pentru cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
piciorul băiatului. Și apoi, brusc, ca la un semn, ușile au fost date de perete și pe stradă au năvălit din toate direcțiile femei și bărbați, mai cu seamă femei. Băiețelul s-a uitat uimit cum acestea Încep să Înșface bucățile de cărbune, să le adune grăbite și chiar să se bată pentru ele. A pus piciorul pe bucățica de cărbune ce zăcea pe pămînt, lîngă el și, mai tîrziu, cînd toată lumea s-a Întors la ea acasă, și-a strecurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
praf. Ți se lipește de cerul gurii și e imposibil de Înghițit. Pe de altă parte, hîrtia, am descoperit destul de timpuriu În viață, are o consistență minunată și, În unele cazuri, chiar și un gust plăcut. Poți să mesteci o bucată zdravănă de hîrtie ore Întregi dacă vrei, ca pe gumă. Împins Într-un colț de către frații și surorile mele cu mușchi, Încercînd să-mi trec cumva timpul cît mă străduiam să-mi umplu golul și ghiorăielile pîntecului imaginîndu-mi festinuri uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ducă și să mai aducă aici, tîrÎindu-le după ea, alte cîteva pagini din Cartea cu C mare. Eram destul de măricei deja, așa că ne-am alăturat și noi În aventura sfîșierii foilor. Chițăind de Încîntare, am rupt și am făcut bucăți cu o plăcere dementă. Nimic nu ajută mai mult la nașterea unui sentiment de adîncă și caldă tovărășie decît procesul distrugerii și, preț de cîteva clipe, acolo, În acel heirup sălbatic, ne-am simțit efectiv ca o familie mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
era era chiar ca mirosurile de șobolan cu care eram eu obișnuit. Era mai trist decît ele. Rezemîndu-mă cu spatele de țeavă, mi-am pus tălpile pe laterala găurii și m-am Împins Înăuntru, proptindu-mi degetele de la picioare În bucățile desprinse de tencuială. Urcușul a fost destul de ușor. Sus, cam la nivelul planșeului parterului, tunelul se bifurca. O derivație a lui continua de-a lungul țevii, În vreme ce altele o coteau spre stînga și dreapta, de-a lungul bazei peretelui, Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a-mi odihni ochii suprasolicitați, mă duceam să cutreier prin vechile puțuri făcute de strămoșii mei și prin camerele lor secrete și acolo, Într-o noapte, În timp ce mă furișam pe lîngă planșeu, am dat peste un baraj alcătuit dintr-o bucată de tencuială căzută, o barieră pe care pînă atunci o luasem drept o porțiune de perete, Însă acum vedeam că e de fapt un tunel blocat. Bucățile ce-l obstrucționau erau destul de mari și ascuțite și bine lipite una de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mă furișam pe lîngă planșeu, am dat peste un baraj alcătuit dintr-o bucată de tencuială căzută, o barieră pe care pînă atunci o luasem drept o porțiune de perete, Însă acum vedeam că e de fapt un tunel blocat. Bucățile ce-l obstrucționau erau destul de mari și ascuțite și bine lipite una de alta, astfel Încît a fost nevoie de mult timp și efort pentru a-mi croi drum prin el și a descoperi, ascunsă În spatele lor, o nouă gaură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ora unsprezece. Erau tot mai multe geamuri sparte, care de multe ori rămîneau așa ori erau Înlocuite cu placaje. În fața unor magazine, gunoiul se strîngea pe alei sau chiar pe trotuare. Mașinile erau abandonate lîngă bordură, de unde erau apoi făcute bucăți de scormonitorii prin gunoaie, iar clădirile de cărămidă Însele aveau un aer scofîlcit, de bătrînețe, de parcă, asemeni celor În vîrstă, oameni ori șobolani, Își pierduseră dorința de a-și păstra coloana vertebrală dreaptă. Șobolanii se mutau În mașini, În scaunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pămîntului, după care să-l acopere cu ciment. Ziarul Globe publica niște schițe despre cum o să arate Bostonul atunci cînd vor termina și acesta va străluci ca Miami peste apele cenușii ale portului. Intenționau să Înlocuiască Piața Scollay cu o bucată mare și turtită de beton, deasupra căreia, pentru a Înfricoșa lumea, aveau de gînd să ridice niște clădiri guvernamentale, ca niște fortărețe. Norman se uita la imaginile cu clădiri din ziar și dădea absent din cap. Iar deasupra lui, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
acea carte. Vai, cît aș fi vrut atunci să sar din ascunzătoarea mea, să strig „E la mine, domnule Shine” - aș fi avut grijă să-i spun „domnule Shine” În față - „la mine e... s-a amestecat printre cărțile de bucate.” Uluit la culme, el ar rosti bîlbîindu-se „D-dar de unde știi tu asta?” La care eu i-aș fi răspuns „Domnule Shine, pentru mine, Pembroke Books e mai mult decît o simplă librărie - e casa mea.” Ar fi teribil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]