4,786 matches
-
oraș. Ziduri vechi. Ființe dispărute, ediție Îngrijită de Paul Cernovodeanu, București, 1995, p. 44). </ref> </footnote>, ce a rezistat până În 1934; cele două saloane Ludovic al XV-lea și Ludovic al XVI-lea destinate dansului nu erau Încăpătoare pentru „aristocrația” bucureșteană; mai mult „pe pereții sufrageriei erau Întinse tapiserii Gobelin, iar bufete din secolul al XV-lea erau Încărcate de porțelanuri de Saxa și faianțe scumpe (...). Camerele erau pline cu obiecte de mare preț și de valoare artistică, adunate de soția
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
Aceasta, fiica ministrului rus de finanțe Abazia, a trăit mai mult timp la Paris, ocupându-se de educația copiilor <ref id="30">30 Jurnal. Carol I al României..., p. 558. </ref>, ceea ce a dus la apariția unor zvonuri În societatea bucureșteană conform cărora Leon Uruzov <footnote id="31">31 Diplomatul Nicolae Barbu Cantacuzino precizează În amintirile sale că diplomatul rus a lăsat „În urma lui regrete feminine” <ref>(N. B. Cantacuzino, Amintirile unui diplomat român, cuvânt Înainte de N. Iorga, ediție Îngrijită și prefațată
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
luat apărarea diplomaților ruși, arătând chiar depeșele trimise de Izwolski. Acesta din urmă sublinia faptul că guvernul român exasperat de atacurile opoziției caută să incrimineze și să suspecteze orice vizită și relație pe care o au membrii legației cu societatea bucureșteană. Mai mult, D. A. Sturdza, ministrul român de externe, ar fi adus În discuție și atitudinea pe care a avut-o Constantin A. Moruzi față de soția sa căreia i-ar fi adresat „vorbe necuviincioase”. Și Izwolski i-a luat apărarea lui
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
Debutează ca autor dramatic în 1912, cu piesa Ziua din urmă, apărută în „Flacăra” și reprezentată de compania Marioarei Voiculescu pe scena Teatrului Modern din București, în 1913. Consacrarea i-o aduce comedia Bujoreștii, jucată în 1915 la Teatrul Național bucureștean și publicată în același an. Îi mai sunt puse în scenă (și/sau editate) Comedia inimii (1919), Nevestele domnului Pleșu (1921), Stăpâna (1923), Mâna care vindecă (1924), Greșeala lui Dumnezeu (1927), Jucării sfărâmate (1931). Comedia Bujoreștii e tradusă în italiană
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
Premiul „Ion Heliade-Rădulescu” al Academiei Române. Era membru al Societății Scriitorilor Români din 1919. Va lucra timp de câteva decenii în învățământ, inițial la școala primară evreiască „Luca Moise” din Ploiești, mai târziu ca profesor de filosofie și istorie la liceele bucureștene „Matei Basarab” și „Sf. Gheorghe”, precum și la Institutul Pompilian. Are multă vreme o activitate de „luminător” cultural: editează revistele „Steaua copiilor și a tinerimii” (1922-1923), „Amicul copiilor” (1924) ș.a., iar din 1925 figurează ca director al colecției „Lectura. Floarea literaturilor
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
, publicație apărută la București, neregulat, din 1 ianuarie 1883 până în februarie 1898. Personaj extravagant, poate nu întreg la minte, obișnuit al cafenelelor bucureștene, călătorit în străinătate și cu oarecare cultură, Petru Albulescu-Albastru, „director proprietar, redactor, administrator, perceptor și casier”, a scris aproape singur cele optzeci și opt de numere ale periodicului, pe care îl subintitula „conservator, liber, albastru, risipitor, socialist, popular, avar, original
TURNU BABILON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290313_a_291642]
-
îl făcea pe deținătorul ei pasibil de a răspunde în fața justiției pentru tot ce se publică în coloanele ziarului, este preluată apoi, de la 7 iunie 1884, de Cornel Pop Păcurar. Vor mai fi redactori responsabili Septimiu Albini, Pompiliu Pipoș, ziaristul bucureștean Adrian Cașolțeanu, Cornel Scurtu, Teodor V. Păcățian, George Coșbuc (între 27 martie și 2 aprilie 1889) și alții, în total optsprezece gazetari, dintre care unii în două și chiar în trei rânduri. Schimbările foarte dese sunt o urmare a conflictelor
TRIBUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290263_a_291592]
-
trei clase, pentru ca din 1948 până în 1953 să continue liceul la Caransebeș. Urmează un an cursurile Institutului de Teatru „I. L. Caragiale”, secția regie film, apoi în 1954 se transferă în anul al II-lea al Facultății de Filologie a Universității bucureștene. În 1956 este exmatriculat din motive politice. Se reînscrie în 1957 în anul al IV-lea, la Universitatea din Cluj (Facultatea de Filologie-Istorie), de unde, în cursul aceluiași an, este din nou exmatriculat. Lucrează până în 1961 ca profesor suplinitor la Cârpa
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
studiile la București, unde va fi licențiat al Facultății de Limba și Literatura Română (1964) și va obține doctoratul în filologie (1980). Intră în sistemul universitar, promovând până la gradul de conferențiar la Catedra de teoria literaturii de la Facultatea de Litere bucureșteană. Debutează în 1963, la „Gazeta literară”, iar editorial cu studiul Analiza de text: Tradiție și inovație, în volumul colectiv Analiză și interpretare (1972). Va colabora, în calitate de coautor și la alte lucrări: Teorie literară, stilistică și compoziție (1980), Analize de texte
TUDORICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290291_a_291620]
-
critic literar, eseist și poet. Urmează cursul secundar la Liceul „N. Bălcescu” din Brăila și la Liceul „Gh. Lazăr” din București, absolvind în 1934. Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie și, concomitent, la cea de Drept din cadrul Universității bucureștene, obținând licențele în sesiunile din iunie 1938 și din martie 1939. Pe când era încă elev, în 1931, debutează în publicația brăileană „Columna lui Traian” cu o traducere în franceză a poeziei Povestea teiului de Mihai Eminescu, urmată de tălmăciri din
TROST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
Comitetului Central al PMR (1955-1960), de unde va fi destituit și ulterior exclus din partid, acuzele fiind „idei naționaliste”, „legături clandestine cu colegi foști legionari” etc. Intermitent, cât era în funcție, predase materialismul dialectic și istoric, apoi estetica generală la instituții bucureștene de învățământ artistic universitar. Din 1961 este profesor de limba română la o școală generală din Băneasa, concomitent urmând, la cursuri fără frecvență, Facultatea de Filologie a Universității din București, absolvită în 1965. Numit în 1966 lector suplinitor la Catedra
ŢUGUI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
își continuă învățătura la Liceul „Mihai Viteazul”, apoi, exmatriculat disciplinar, se mută la Liceul „Matei Basarab”, de unde se întoarce la „Mihai Viteazul”, absolvind în 1954. Respins în 1955 la Facultatea de Medicină, urmează trei ani Facultatea de Drept a Universității bucureștene. Participă la manifestațiile studențești din 1956 și scapă ca prin miracol de arestare. În 1958 lucrează câteva luni într-o mină de lângă Târgu Ocna. Frecventează Institutul Pedagogic, secția română-franceză (1959-1962), ulterior fiind un an profesor la Radovanu (sat lângă Oltenița
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
în vedetă motourile „Unirea face tăria” și „Unirea poate orice voiește, / Fiindcă într-însa forța domnește”. S-a tipărit cu alfabet de tranziție, cu excepția titlurilor, a reclamelor și a anunțurilor de vânzări, culese cu caractere latine. Provine din fuziunea gazetelor bucureștene „Conservatorul progresist” (1859-1861) a lui C.N. Brăiloiu și „Timpul” (1854-1861), la care prim-redactor era Grigore R. Bossueceanu. Cei doi gazetari își păstrează responsabilitățile, primul fiind director, celălalt redactor-primar. În articolul Către publicul român din numărul inaugural, C.N. Brăiloiu oferă
UNIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290352_a_291681]
-
găsește în capitala Bulgariei, la Institutul Român, unde lucrează până în 1944 și se ocupă de apariția buletinului Institutului, publicație pe care o înființase. Își susține în 1942 doctoratul, cu teza Manuscrisele slave din timpul lui Ștefan cel Mare, la Universitatea bucureșteana, studiul fiind ulterior inclus în sumarul revistei „Cercetări literare” (1943). Se întoarce la Paris, își reia muncă de lector la Sorbona și termină, în 1945, École Pratique des Hautes Études, cu lucrarea La Littérature bulgare du XIV-e siècle et să
TURDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290311_a_291640]
-
activității lui Ralea, „printr-o teorie a suficienței aplicată fără cunoașterea necesară”. Se adaugă, rar, o „Cronică cinematografică”, „Între mici și mari”, unde Mihail Polihroniade bagatelizează amabil evenimente și personaje ale zilei, „Cronica mondenă”, „Lumea saloanelor”, care iau pulsul high-life-ului bucureștean. O alternativă ingenioasă la rubricația cotidiană, de altfel destul de inventivă, o aduce inițiativa de a ocupa integral pagina culturală cu omagierea unei personalități. E vorba în special de numărul 24/1929, dedicat lui Lucian Blaga, alcătuit în apropierea apariției volumului
ULTIMA ORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290333_a_291662]
-
București cursurile gimnaziale, întâi la Pensionul Schewitz, apoi la Gimnaziul „Mihai Bravul”, ultimele trei clase urmându-le la Liceul „Matei Basarab”, unde își trece bacalaureatul în 1891. Va urma primii doi ani la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității bucureștene, după care e numit de Grigore G. Tocilescu custode-preparator al Muzeului de Antichități. Obținând o bursă, studiază istoria artei și arheologia la München și Berlin (1893-1896), unde predau mari autorități, ca Ernst Curtius și Adolf Furtwängler. În vacanțe vizitează muzee
TZIGARA-SAMURCAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290320_a_291649]
-
discuție. În genere, polemicile capătă sub pana lui o pronunțată culoare anecdotică, bunăoară istoria ridicolă a pieptenelui ,,getic” pe care Pârvan îl apreciază drept antic, deși se dovedește curând ca aparținând recuzitei recente a grajdurilor de cai dintr-o mahala bucureșteană. Un segment distinct îl constituie paginile memorialistice. Ținând cont de faptul că T.-S. își începe redactarea memoriilor în 1947, destinul lor era greu de prevăzut, iar soarta a vrut ca acestea să apară abia peste patru decenii (I-III
TZIGARA-SAMURCAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290320_a_291649]
-
ș.a. și cu reușitele lor scenice. Revista satirizează politicianismul corupt și veros (parabola Mefisto) și pe câțiva dintre mai marii zilei, cu predilecție în cadrul rubricilor „Cronica rimată”, „Figurine” și „Reflexii”. Printre poeziile lui Alexandru Bilciurescu, dedicate unor chipuri din mahalaua bucureșteană sub genericele „Miniaturi” (Madrigal) și „Mahalaua sentimentală” (Lenuța, fată de bărbier, Preludiu, Tablou), sunt risipite multe caricaturi și desene de P.A. Constantinescu, epigrame, catrene umoristice, amabile săgeți colegiale, cancanuri, glume, întâmplări hazlii din teatru și din justiție, scenete, cele mai multe iscălite
URLATOAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290380_a_291709]
-
însăilări confuze pe tema dramei provincialului inadaptat la oraș. Gafeur în dragoste, acesta își revigorează filosofia vieții prin apropierea de natură, recurent fiind cadrul marin. Intriga, axată pe construiri și destrămări de relații sentimentale, se desfășoară fie în mediul cartierelor bucureștene vechi (La indicativul prezent, Noapte peltică, 1980), fie în cel al zonelor de blocuri (În vara fierbinte, 1972). Printre banalități, patetisme, romantisme facile (dezvoltate, de pildă, în imaginarul cavaleresc al microromanului Spre somn, din volumul Noapte peltică), V. strecoară câteva
VADUVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290405_a_291734]
-
de acum o mie de ani se plasează pe Valea Prahovei. Amplificând descripția de mediu la dimensiuni de roman, Un port la Răsărit are un mult mai opulent climat basarabean, dar integrabil și celui din literatura provinciei și a periferiei bucureștene (Mihail Sadoveanu, V. Demetrius, Cezar Petrescu, I. Peltz, G. M. Zamfirescu, Ion Călugăru ș.a.), pictat în culori pe alocuri mai apăsate. Orașul de la vărsarea Nistrului, de tip oriental, multietnic, promiscuu, trăiește parcă în afara timpului. Instalat în cea mai bună cameră
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
nu sunt chiar toate la fel. Crăciunul devine marele moment al anului, mai ales prin balul de la prefectură, la care participă întreaga lume bună, o zi specială e și cea de Sfânta Marie. Spațiul romanesc depășește însă orizontul citadin. Inginerul bucureștean, protagonist și narator în același timp, trăiește cu adolescenta Nadia o idilă paradisiacă, scriitorul contrapunând picturii realiste poezia romantică a primordialului, a stihialului acvatic, a splendorii și invincibilității naturii. Se înfiripă o poveste asemănătoare celei din Paul et Virginie, al
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
ani, din motive politice, se vede obligat să revină la Câmpulung, unde își susține bacalaureatul. În 1953 încearcă să devină cursant la Școala de Literatură „M. Eminescu” din București. Respins din cauza dosarului, se înscrie la Facultatea de Filosofie a Universității bucureștene, pe care o va absolvi în 1959. Intră în gazetărie, mai întâi la „Scânteia tineretului”, de unde în 1960 se transferă la „Viața studențească”, iar în 1962 la revista „Știință și tehnică”. Aici face parte și din colectivul care editează una
VADUVA-POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
V.A. Urechia, Th. D. Speranția, Ion Gorun, Sofia Nădejde, Smara (Smaranda Gârbea) și Laura Vampa. Teleor și Marion întrețin o rubrică de umor, cu parodii, cronici rimate, schițe, anecdote, ale căror subiecte sunt alese din viața pitorească a mahalalei bucureștene. Cu nuvele a mai colaborat Al. Vlahuță. Din 27 septembrie 1899 începe să scrie la U. I. L. Caragiale, atras de contractul avantajos propus de Cazzavillan, și dă, de două ori pe săptămână, Notițe critice, în care se ocupă de cele
UNIVERSUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
Tradiția rubricilor fixe, săptămânale sau zilnice, redactate de scriitori ori de gazetari dintre cei mai cunoscuți, este respectată. În 1924 G. Ranetti mai publică încă, sub titlul Rime glumețe, versuri umoristice, în care ironizează într-o manieră ușor desuetă moravurile bucureștene. „Însemnările mele” (1926-1929) și „În fiecare zi” (1929-1931) sunt rubricile în care B. Cecropide realizează o oglindă a actualității politice și culturale; li se adaugă „Filme”, semnată Don José (Mihail Mora), și „Note”, în care Mihail Negru urmărește atent meandrele
UNIVERSUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
retipărind volumul în 1908. Istoria vieții mele este „prima carte de amintiri din literatura noastră” (Laurențiu Faifer). Dincolo de istoria intimă, paginile interesează sub raport documentar, schițând imagini pregnante ale diferitelor medii ale timpului: boiernași din Moldova și Basarabia, influenți negustori bucureșteni, dascăli greci, țigani robi de pe moșii - o lume cufundată încă în feudalism. Evocarea este făcută cu umor și talent, într-o limbă viguroasă, ușor arhaică, iar portretele oamenilor sunt expresive, pline de culoare. Această autobiografie fără pretenții literare cucerește prin
VARNAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290437_a_291766]