2,883 matches
-
un asemenea risc, căci albatroșii uriași ocupau lungile piste centrale, de la țărmul dinspre miazăzi aproape pînă la plajele de la debarcader, spre miazănoapte, În timp ce pelicanii cu albastre luaseră În stăpînire șirurile de stînci dinspre apus, cei cu picioare roșii, păduricile de buruieni de pe Înălțimi, iar hoțomanele de fregate, pădurile de stejari-de-piatră din vale. În scobiturile și pereții de stîncă ce păreau tăiați cu cuțitul Își depuneau ouăle conice pescărușii-cu-ochelari, iar bîtlanii și păsăretul cu picioare lungi invadau zonele cu mangrove, Îngăduindu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
crengi intrarea În peșteră. CÎnd se simți mulțumit de treaba pe care o Încheiase, convins că nimeni nu avea să reușească vreodată să descopere ascunzătoarea, se Îndepărtă În grabă, se cățără pe culmea abruptă și pîndi de acolo, ascuns printre buruieni, mișcările de du-te vino ale celorlalți membri ai echipajului. Spre prînz, cei patru bărbați, care stăteau de ceva vreme lîngă șalupă, Începură să se Îngrijoreze din pricina Întîrzierii tovarășului lor și spre seară se Împrăștiară pe insulă, strigîndu-l cît Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
preschimbîndu-l din nou Într-un balot pe care-l rostogoli spre capătul grotei, astupînd apoi cu iscusință intrarea cu pietre și crengi. Înarmat cu harponul și cuțitul său lung, coborî mai tîrziu pînă pe plajă, se ascunse În hățișul de buruieni și așteptă, răbdător, ca echipajul de pe Virgen Blanca să debarce. De data asta fură lansate la apă trei bărci, și nu mică Îi fu mirarea văzînd umbrelele de soare și rochiile multicolore a două femei care tocmai coborau pe scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
favorită de pe culmea falezei abrupte, cufundat În lectură, și de a-și veghea de departe supușii, În drumurile lor prin partea de jos a insulei. Nu mai era nevoie să se ascundă printre pietre, prin păduricea de cactuși sau printre buruienile Înalte pentru a fi Întotdeauna la curent cu ceea ce făceau oamenii lui și Învăță mai tîrziu că acel mare ochi magic Îi dezvăluia și un univers nou și vast, Îngăduindu-i să studieze Îndeaproape zborul păsărilor sau comportamentul lor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să se descurce și să ajungă, vîslind, În ansă, pentru a o scoate pe plajă. Îi chemă atunci pe prizonierii lui, care o Întoarseră invers, lăsînd apa să se scurgă complet, iar mai tîrziu Îi trimise să caute lemne și buruieni cu care să facă un foc mare. În cea mai mare găleată pe care o avea strînse alge roșii, pești, moluște, și chiar oase și frunze de cactus, lăsînd să fiarbă ceasuri Întregi amestecul acela ciudat și pestilențial, În timp ce el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să mă mai duc azi. Am ajuns la o colegă de clasă. Se bucurase mult când mă văzuse, era singură acasă așa că vizita mea fu binevenită. Am ajutat-o repede să pregătească hrana pentru pui, rațe și gâște, să dea buruiană și apă la porc, la iepuri și ne-a rămas timp și pentru noi, destul. Însetasem și ne-am dus la fântână să adecem apă rece și proaspătă. Când am ajuns acasă, Maria îmi zice: - Mergi cu mine undeva? - Merg
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
treacă pe lângă el. Totul părăsit, urât și distrus. Doar urmă se mai cunoaștea, unde a fost gard și unde a fost poartă. Casa, care era odată cea mai mândră din sat, abia se mai ținea să nu cadă, năpădită de buruieni până la prag. Via cea aducătoare de bani mulți era acum abandonată și îmburuienită. Totul era trist, dar cel mai cumplit era că în acea tristețe, părea că se aude un urlet care te înspăimânta. Ce se întâmplase? Nimeni, niciodată, nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lacrimile pentru că nu te poți împiedica să-i vezi ridurile și părul alb. Ai impresia că apetiturile nu i-au evoluat. Le păstrează undeva, într-o cofetărie sau într-o cutie cu jucării. Cristescu zâmbi. Mai încolo, o femeie plivea buruienile de pe un mormânt. ― Acum câteva luni, reluă, locuia într-o vilă împreună cu alți șase locatari. La un moment dat, găsesc într-un scrin ― simplă întîmplare, scrinul zăcea în hol de treizeci de ani ― două tablouri: un Goya și un Rembrandt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
motiv pentru care mă aflam aici era să mă conving dacă Aurora era sau nu în primejdie - și, dacă era, să o scot din casa asta cât mai iute cu putință. După ce văzusem exteriorul casei (vopseaua cojită, obloanele făcute praf, buruienile răsărind printre treptele de la intrare), eram pregătit să dau peste o adunătură de piese disparate și stricate de mobilier, aruncate unele peste altele prin camere, dar interiorul s-a dovedit a fi mai mult decât prezentabil. Rory moștenise darul maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Profesorul bun este asemenea bioenergeticianului : trezește în elev facultățile ațipite. Didactica trebuie să fie un imens tratat de iubire. Școala trebuie să-î dea copilului busolă, nu doar rucsac. În absența unei pasiuni puternice, profesorul rămâne un biet slujnicar. Pentru multe buruieni din noi, școala nu reprezintă nici un pericol. În condițiile actualului ritm de viață, copiii nu mai au decât un surogat de părinți. Tulburările de comportament ale copiilor cedează la explicații, nu la amenințări. Școala trebuie să-i învețe pe copii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cumplit. Proștii sunt vremelnici, prostia - nu. Principalul izvor al răutății este tot ignoranța. Omenirea a demascat, ce-i drept, prostia. Dar nu i-a putut descuraja de loc evoluția. Imbecilii sunt imuni la alienare. Prostia se perpetuează fără efort. Precum buruienile. Singura opinie critică a imbecilului este dezgustul. Omul continuă să creadă că bogăția este sora geamănă a fericirii. Chiar dacă ar putea fi considerată o scuză, nimeni nu și-ar recunoaște imbecilitatea. Prostul crede că poate transforma într-un Ducipal orice
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nonvalorile în artă e similar cu furajarea șobolanilor în agricultură. Arta contemporană pare concepută pentru zboruri joase. Inspirația această antenă cosmică a creației. Numai creația poate pune singurătatea pe portativ. E scriitor cu noapte întreagă. Nontalentele au vitalitatea și agresivitatea buruienilor. Unele reviste literare seamănă cu niște prostituate bătrâne și năzuroase. Cele mai viguroase filoane artistice continuă să vină din subconștient. Am impresia că pictura contemporană se cațără mai mult spre caricatură. Și capodoperele mai au nevoie de câte un weekend
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dar tu ești veterinar. Majoritatea obedienților au miros pecuniar. Ne vindecăm din ce în ce mai repede de durerile altora. Egoismul îl împinge pe om spre bestie. Sărăcia este umilitoare, luxul - dezgustător. În cel învins, umilința intră ca toporul în varză. Viciile sunt asemenea buruienilor. Se descurcă și singure. Există creatori de artă care se străduiesc să conserve arta în alcool. Nici un zeu nu a avut mai mulți fani decât dolarul. Ieșirea din contingent nu rămâne nepedepsită. Artiștii de curte formează o specie perenă. Inchiziția
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
alterare, critica devine răutate. Ca artist, poți fi boem, dar nu jigodie. Omul este probabil singura viețuitoare care și-a făcut țăndări propriul paradis. Unele volume actuale de poezie par scrise sub amenințarea pistolului. Fără vin, pelinul rămâne o banală buruiană. S-ar putea ca omul mileniului trei să fie o ființă degrevată de artă. Se întâmplă adesea ca de reforme să se ocupe doar reformații. Bărbații tomnatici se plimbă cu tinerele doar ca să le compromită. Nu toate muștele din ciorbă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sobă, flăcările focului mistuie la iuțeală lemnele sub loviturile gerului de afară. În colțul dinspre răsărit al odăiței, Maica Domnului, în lumina candelei, se uita la ei cu bunătate pe chip neclintită. Baba Săftica pregătește pelincile și fierturile cu toate buruienile, după tipicul numai de dânsa știut... De când se știe, a fost moașa și vraciul satului. „-I-am moșât pi tăț din satu‟ ista, da‟ șî di pi aiurea, șî i-am cătat șî oblojât di tăti bolili...“, spunea ea, simplu, fără
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de curiozitate să vizitez mormântul acestui Eugen. La marginea cimitirului catolic, într-un colț aproape pustiu, lângă un zid crăpat, pe care urca o iederă, departe de toate monumentele funerare impunătoare și înzorzonate, în capătul unei cărări acoperite toată cu buruieni jilave și încâlcite, era o cruce. Pe ea nu scria nici numele răposatului, nici data nașterii și a morții sale. Însă un îndoliat din vecinătate, apropiindu-se de Istorisiri nesănătoase fericirii 53 mine cu pași ușori și grăbiți, mi-a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
înțelegere, chiar dacă... Pe unde am fost, am văzut că însuși Papa a manifestat multă indulgență. Spre exemplu, pentru a converti la catolicism pe băștinașii unor insule rătăcite, care încă se mai închinau la zei care purtau costume din frunze și buruieni, Papa a decis încorporarea a câtorva practici păgâne, ritualuri africane, pentru ca băștinașii să se simtă ca acasă, în sânul noii religii. L-am văzut cu ochii mei personali pe Papa presărând flori pe mormântul lui Mahatma Gandhi. Mai nou, bag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
acela, să se cațere de pe coastă până pe culmi și să-și umple ochii cu priveliștea ce se schimba pe măsură ce urca de la poalele Anzilor. Îi plăcea seninătatea gravă a locurilor pustii și înghețate, cam pe la patru mii de metri, ținut cu buruieni mărunte, de culoare brună, cu vânt înghețat, aer rarefiat și o tăcere nesfârșită... Se întoarse spre preot: — O idee clară? Ce știam deja. Că Omenirea e stupidă și că nu merită locul în care trăiește. — Ca să afli asta, n-aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se grăbesc să ți-l ofere. Eu, neștiind obiceiul, am admirat o narghilea și un grangur mi-a și oferit-o. Dați-i și tutun, se grăbesc alții. Tutunul nu-i tutun, ci petale de flori, frunze aromate și alte buruieni pe care nu le cunosc. Deși iranienii nu beau alcool, pentru noi se afla orice ne poftea inima. O prietenie atît de sinceră, atît de plăcută, oferită de granguri la granguri, nu întîlnești prea des în lume. În vinerea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai curat decît este. Din sat, un drumeag șerpuia nehotărît spre pădure și apoi intra hoțește în inima acesteia. La poalele pădurii se aciuaseră tot felul de tufișuri. Rugi de mure, cacadîri, coada vacii, nasul curcanului, corcoduși sălbatici și alte buruieni și arbuști trăiau pe lîngă maiestuoasa pădure, ca și micuțele antilope pe lîngă falnicele turme de antilope gnu. Miriade de gîngănii, lenevite de răcoarea nopții, așteptau căldura zeului Ra pentru a deveni năstrușnic de vioaie. Pe drumeagul acela pustiu înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
întuneca puțin drumul moșului. Se uita în toate părțile, numai pe unde călca, nu. Din acest motiv, a călcat drept într-o... mizerie. Anafura mă-tii de spurcat! Aici ți-ai găsit să... Scîrbit pînă la vomă, se curăță prin buruieni cum poate și se supără pe toată lumea aceasta nesimțită, care... Ce mai, este nesimțită rău și ar merita cîteva măsurători cu măciulia de la bățul moșului. La vreo cîțiva metri vede o umbră a iepurelui și se îndreaptă într-acolo ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
jertfă inutilă pentru Ionel Datcu. Obsesia lui Gheorghe Gheorghe Șelaru se apropia de șapte decenii. Locuia într-o casă bătrînească, intrată pe jumătate în pămînt, rătăcită prin pădurea de blocuri din Tătărași. În curte sînt stive de cărămizi, camuflate de buruieni înalte, semn că prin tinerețe pe Gheorghe îl bătea gîndul spre o casă nouă. Pînă la urmă, s-a mulțumit cu ceea ce a moștenit și cu peticirea acoperișului cu un carton vetust, de pe vremea împușcatului. În tinerețe n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
achiziție complota cum să-și dezmoștenească copiii și cum să mai facă un rău pe acest pămînt înainte de a fi înghițit. În fond, nu ăsta este firul poveștii noastre, ci cu totul altul. În grădina aceea a lui, năpădită de buruieni, venea un motănoi cît un vițel și-l sfida pe proprietar în mod intolerabil. Miorlăie toată noaptea, nu pot dormi. Vin la el mîțele și se hîrjonesc în grădina mea. Dar și la tine a venit o mîță, Gheorghe, glumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
va dispărea gălbeneala. Vîrsta, concluzionează, scuipînd pasta în chiuvetă. În casă locuia singur de zece ani, în curte mai avea un tovarăș, plictisit de atîta lătrat degeaba. Acum dormea și paznicul acesta neplătit și prost hrănit. Grădina era năpădită de buruieni și în spatele casei bălăriile adăposteau șerpi, șoareci, guzgani și o cușcă cu trei găini care nu produceau ouă. Sau poate produceau, dar cine știe pe unde, prin ce cuib ascuns în sălbăticia din grădină. Ion n-ar fi curățat buruienile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
buruieni și în spatele casei bălăriile adăposteau șerpi, șoareci, guzgani și o cușcă cu trei găini care nu produceau ouă. Sau poate produceau, dar cine știe pe unde, prin ce cuib ascuns în sălbăticia din grădină. Ion n-ar fi curățat buruienile nici dacă le-ar fi găsit gustoase într-o ciorbă mai hușchită. Totul creștea natural și chiar gunoiul avea prostul obicei să se împrăștie și prin dormitorul său. adică se lipea de tălpi și apoi se dezlipea în pat, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]