3,622 matches
-
numeroase ori. Copilul ar înscena astfel și ar imita, cu obiectul care-i este la îndemînă, un simplu ghem, plecarea și întoarcerea mamei sale. El se comportă ca și un magician care-și închipuie că va aduce ploaia printr-un cînt sau un dans. Grație acestui joc și-ar face suportabilă absența mamei iubite: "Cît despre jocul copilului, spune Freud, credem că, dacă acesta reproduce și repetă un eveniment, fie el foarte neplăcut, este pentru a putea stăpîni, prin activitatea lui
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
neconvenționale”, ne îndrept...m c...tre lumin..., c...tre acea energie universal... și primordial... care a sc...ldat Universul inc... de la crearea să, care îl scald... în prezent și care îl va sc...lda de-a lungul veacurilor (așa cum serafimii cânt... în jurul Tronului lui Dumnezeu: „Sfânt, Sfânt, Sfânt Dumnezeul nostru Atotțiitorul, Cel ce a fost, Cel ce este și Cel va s... vin...!”). Ce este aceast... lumin..., în fond? Unii au numit-o pur și simplu „lumin...”; alții, măi îndr...zneți
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
se poate spune că planul „simbolic” nu acoperă deplin „referentul”, reținînd doar cîte o singură notă comună a elementelor asociate („ideea” de ascensiune din versurile 2-3, ritmica mișcării În versul 5 - cu numitor comun al sugestiei dinamice), după cum numărarea „reverențelor” cîntului pînă la cifra arbitrară de treizeci și șapte (dacă nu cumva ea reprezintă totuși numărul casei În care locuiește femeia iubită!) este aparent gratuită. Și, de fapt, pot fi astfel În ordinea „realului” - nu Însă și În cea a construcției
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
creează impresia de deschidere, de adecvare la stările lumii. Multe dintre ele au o mișcare amplă, de epopei în miniatură (Căderea, de pildă, începe parodic printr-o invocație către muză - „Lyră de aur, pulsează din aripi/până-mi închei acest cânt” - și se încheie în cu totul alt registru: „toamna s-a cărăbănit dracu’ s-o ia/și nu mai putem să mergem la o bere.”). În cel mai autentic spirit postmodern, tolerant și permisiv, îmbrățișarea unor forme de limbaj neoficiale
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lui vine direct din cer: „Din ceruri descindată, a mea candidă liră” - iar puterea lui de a Înființa și resuscita este, practic, nelimitată: „La cîmp și la cetate, În noapte, și În rază, În carceri, pe ruine, pe oamenii mari cînt; Conserv al lor nume În secoli de viază, Fac vie-a lor țărînă, dau suflet În mormînt.” A cerceta substraturile poeziei lui Ion Heliade Rădulescu este aproape imposibil, pentru că peste impulsurile, gesturile inițiale se suprapune voința poligrafului, om citit, altfel
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În poem. Este tema zborului și, În subtext, este tema hrăpirii, aceea care definește impetuozitatea, caracterul violent al demersului liric. Mai este o referință În acest lung vis moralizator care merită a fi citită și prin ceea ce poate ascunde: În cîntul (să-i spunem astfel) al XVI-lea, poetul vorbește de o taină care nu va fi dezvăluită niciodată, rămînÎnd scrisă cu litere de flăcări În inima zdrobită a poetului (imagine cît se poate de banală), dar: „E scrisă Într-o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
că, deși nu vrea să se măsoare cu el, Heliade figurează un model pentru cuvîntul mai prost, mai sărac al creatorului de versuri. Modestă, aici, tema creației divine se desfășoară pe largi spații În Anatolida, poem proiectat În 20 de cînturi. Au apărut doar cinci. Titlul exact al epopeii este Anatolida sau Omul și forțele, și multe din simbolurile lui sînt luate din Paradisul pierdut al lui Milton*. Cu teme, idei, viziuni Împrumutate sau inventate de el, un fapt e sigur
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ordine În univers. Întîia măsură a Creatorului, după alungarea rebelilor, este să restabilească ordinea, să Împle spațiul și să dea o ritmicitate timpului: „Și-n haos echilibrul și ordinea se puse ............................................................ Tot spațiul se Împle, și timpul ia măsuri...” În cîntul al II-lea, intitulat Imnul creațiunii, statul divin revine, prin aceste măsuri, la armonia (liniștea) inițială. O nuntă extraordinară Începe, la Îndemnul divinității, și din fecundarea elementelor cerești apare Mater Terra cu munți acoperiți de cedri, cu dumbrăvi ebenine, arbori
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este la el mereu lilial și virtuos. Patimile trupului nu sînt cuprinse În poem, erosul se oprește, prudent, la ușa iatacului. Chiar În Anatoliada, unde poetul vorbește de ritul Împreunării, fantezia părăsește cuplul primordial la marginile așternutului moale și Înmiresmat. CÎntul se sfîrșește, de altfel, cu elogiul (Încă un elogiu) al amorului conjugal. Este chemat acum bardul Albionei, Milton, să celebreze plăcerea instituționalizată, bucuria virtuților familiale: „Salută ca un vate amorul conjugal Cu care numai omul a fost dotat din ceruri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
otoman și toponimia trebuie să dea o idee despre culoarea și moliciunea senzuală a locului. Nu ne-am face o impresie adecvată despre spațiul și despre darurile coloristice ale lui Bolintineanu dacă n-am lua În considerație poema În patru cînturi și note explicative Conrad din 1867. Este, indiscutabil, performanța lirică a fecundului autor. Regăsim, aici, toate temele lui, tratate cu mai mare originalitate: tema nimicniciei omului și a trecerii vieții, tema matinalului, tema armoniei, tema creatorului proscris și a despotismului
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
această funcție decoratoare, marea are la Bolintineanu o anumită forță lirică. Ea se constituie, din mulțimea detaliilor, Într-un univers imaginar specific și, În raport cu el, se prefigurează mai bine o apropiere de lucruri, o formă particulară a sensibilității poetice. Întîiul cînt (Ionienele) Începe cu descrierea unui apus Însîngerat În valurile albe ale mării. Descriere fără strălucire, salvată de un singur vers. Un vers extraordinar: „Cotind pe Cornul d-aur, ieșea În Propontide Un vas spărgînd cu pieptul tărîmele lichide”. În același
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ionienele) Începe cu descrierea unui apus Însîngerat În valurile albe ale mării. Descriere fără strălucire, salvată de un singur vers. Un vers extraordinar: „Cotind pe Cornul d-aur, ieșea În Propontide Un vas spărgînd cu pieptul tărîmele lichide”. În același cînt, spre sfîrșit, dăm peste un mic imn al mării, construit șt acesta din multe locuri poetice comune, Însă strigătele de admirație par mai pure și cîteva imagini ne duc spre ideea mării ca spațiu al libertății și spațiu ocrotitor al
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
proces de drogare („răpire”) să se producă, trebuie ca vederea să pătrundă obiectele și să se uimească. A se-ncînta, a se uimi, a admira, a se-mbăta sînt verbele ce se repetă cel mai des În versurile lui Bolintineanu. În cîntul al III-lea din Conrad dăm peste un pasaj ce are drept temă Însăși tema privirii. Este unul din rarele momente, dacă nu unicul, În care poetul acesta retoric meditează o clipă la retorica lui. O va face și aici
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
taberei românești. Eminescu nu procedează altfel În același fel În Scrisoarea a III-a. Urmează al doilea termen al ecuației (Țara În picioare), apoi poemul se Întoarce din nou la tabăra leșească, revine la tabăra română și rămîne aici două cînturi (al V-lea fiind dedicat lui Ștefan și celebrului său discurs), pentru ca În următoarele două (Asaltul și Lupta), cînd ritmul evocării se iuțește, privirea să treacă mai repede de la teză la antiteză și invers, făcînd naveta de la un cîmp la
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-lea fiind dedicat lui Ștefan și celebrului său discurs), pentru ca În următoarele două (Asaltul și Lupta), cînd ritmul evocării se iuțește, privirea să treacă mai repede de la teză la antiteză și invers, făcînd naveta de la un cîmp la altul. Ultimul cînt (al VIII-lea) elucidează legenda și exprimă fără ocoluri morala poemului printr-un nou discurs (redus, aforistic) al lui Ștefan: „Așa scrie românul a sale fapte mari, Cu feru-n brazdă neagră!... Românul astăzi are Pămîntul său drept carte și pluguri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
oameni pe iarbă stau căzute Femei, prada orgiei, cu mințile perdute...” Există, apoi, o dialectică a semnelor prevestitoare ca În epopeile homerice. Fatalitatea se anunță la Începutul poemului prin strigătul cobitor al buhei. Un glas profețitor se aude și În cîntul al III-lea (acela ce Înfățișează banchetul teribil din tabăra leșească): e un glas din umbra neagră, adus de vîntul nopții care „vîjÎiește” lugubru (Încă o antiteză la veselia ospățului!): „Orbi, orbi! la masa morții voi vă mîncați comîndul!” Același
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
că tema lui unică este aceea cu care Încep marile epopei: CÎnt amorul și armele lui... Mai este o temă: aceea a lecturii Îndrăgostite. Discursul Îndrăgostit care provoacă, printr-o subtilă acțiune de drogare, dragostea. Dante fixează modelul În vestitul cînt al Francescăi d’a Rimini și Paolo Malatesta. Este drept că acolo este vorba de lectura comună. Conachi vorbește de cititul singuratic care, Într-o vreme, răsîpea (elibera, consola, stimula) gîndurile, iar acum le cufundă În amărăciune. Lectura eliberatoare (sedativă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sută bine Șăptezăci sau noăzăci și unul la vine, Cincizăci, șăsăzeci la spati, Să o umple de sănătăți. Cu aceasta pre mult să folosăscu, Grece, moldovencă să tămăduiescu; Iar la țigance să nu ispitească, Fiind boala la ele firească.” În cîntul al IX-lea din Țiganiada este o secvență care arată pedepsirea femeii Înșelătoare. Infernul dantesc are, aici, o notă de veselie crudă: Muierea care pă ai său bărbat Pentru ibovnicul doară iubit, Cu venin ș-otravă au fermecat Sau măcar
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aceasta, slăvită: „Să mir cu ce pîre să mă clevetească, Să te depărteze și să mă recească.” Însă adorația, Închinarea nu țin mult. Pann Împinge cîntecul spre obișnuita cîrtire Împotriva femeii care cheltuiește mult, trădează ușor și are gură rea. CÎntul al XXIII-lea e semnat De un pățit și pare a fi scris În limbajul mahalalei bucureștene din celălalt veac. Tema istericalilor din poezia lui Matei Milu, a ghilelei lui Conachi și a femeii modiste din versurile indignate ale lui
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în declin, atât în ceea ce privește forța militară, cât și în cee ce privește moralitatea publică romană tradițională, ultimul obiectiv implicând persecutarea creștinilor, împotriva cărora emite un edict în anul 250 (n. tr.). 28 "Până la moarte, moarte pe cruce", vers latin din cântul liturgic gregorian Christus factus, oficiat în Biserica Catolică de Joia Mare (n. tr.). 29 În practică, oamenii au făcut întotdeauna distincția între un act de piață și un act de pură bunăvoință. Am stat de câteva ori în ploaie pentru
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Marais. Își apăra terenul, se uita la greutăți, la măsură, la calitate, la preț și nu se credea deloc obligat să amestece caritatea și fraternitatea în această chestiune (n. a.). 30 "Lăsați orice speranță, voi cei care intrați", Dante Alighieri, Infernul, Cântul III, versul nouă (n. tr.). 31 Louis Blanc (29 octombrie 1811 6 decembrie 1882), jurnalist, istoric și teoretician socialist francez, se distinge în timpul Revoluției din 1848 prin faptul că a inspirat și susținut adoptarea unei legislații a muncii și crearea
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
priviri " Iubirea, cei ce-s tineri acesta-i adevărul În inimi nu o poartă, ci mai curând în ochi" "O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi Privirea ta asupra mea să plece Sub raza ei mă lasă a petrece Și cânturi noi smulge tu din lira-mi" efiniția privirii constituie un întreg vocabular ale cărui cuvin-te dobândesc nebănuite înțelesuri integrate în contextul gesticii și vorbirii noastre ca mijloc suprem de expresie (element senzorial de cercetare, opinie, aspect). Privirea, sub aceste
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
are poftă, mi-aș face și eu o imagine în încrustare lemnoasă despre propria istorie. Dacă aș fi eu Cântăreața, aș distruge oribila polifonie în favoara unei voci solitare cu o stilizare flaușată. Deci ca cântăreață m-aș ridica ca să cânt (declamă) Să cântăm cântatele cârpe fără de început Nu mai există acum opreliște Gândește, până când corzile vocale se uzează Mai durează cu siguranță încă o jumătate de oră Până când tot rezervorul s-a golit E locul plictiselii Fără posibilitate de întrerupere
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de ne pricepem să mânuim furca și fusul”188. De unde și rolul pe care ar trebui să-l joace femeile într-o societate masculină și pe care îl subliniază în ultima sa povestire: apariții serafice, încântătoare, sfioase, să farmece prin cântul lor, prin gingășie și prospețime, adică foarte aproape de niște simple obiecte estetice. Întâlnim așadar, în ceea ce ilustrează Fiammetta prin povestirile ei, concepții diferite, chiar antagonice privin rolul pe care o femeie trebuia să îl joace în 186 Ibidem, p. 309
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
603 „Într-un vechi roman cavaleresc din ciclul Mesei Rotunde, un cavaler pe nume Galeotto ajută la înfiriparea iubirii dintre regina Ginevra și scutierul Lancialotto. Boccaccio (sau poate alții, nu se știe), gândindu-se la versul lui Dante care în Cântul V din Infern, episodul cu Francesca da Rimini, spune <<Galeotto fu il libro e chi lo scrisse>> (Galeotto a fost cartea și cel care a scris-o), și-a denumit opera astfel poate tocmai pentru a da să se înțeleagă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]