20,803 matches
-
imposibilitatea, pentru un simplu muritor, de a pricepe lucrurile nemuritoare („Cei care locuiesc pe pământ nu pot cunoaște decât lucrurile pământești; cei care locuiesc deasupra cerurilor pot cunoaște ceea ce se află deasupra cerurilor” - IV, 21). Din această perspectivă tragic-agnostică, viziunea capătă o importanță considerabilă. Numai prin revelație omul ajunge să prindă ceva din misterul divinității. Revelația creează singura punte între „jos” și „sus”, între pământ și cer, între contingență și transcendență. Numai revelația dă sens, structurează într-o „logică fulgurantă” haosul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și transcendență. Numai revelația dă sens, structurează într-o „logică fulgurantă” haosul epistemologic în care ne aruncă evenimentele istoriei. Punctul de întâlnire a celor două lumi este Judecata finală. Atunci, toate se vor reuni pentru a fi despărțite, istoria însăși căpătând sau descoperindu-și pentru prima dată valoarea (pozitivă/negativă). Uriel îi descrie lui Ezdra semnele apropierii sfârșitului lumii: soarele va lumina noaptea, iar luna va lumina peste zi; sângele va țâșni din lemn; pietrele vor vorbi; femeile vor naște monștri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vei poposi pentru vecie (și urmează descrierea amănunțită a iadului). Dar ele nu au numai caracter disuasiv; elementul persuasiv mi se pare tot atât de subtil și eficient pus în joc: descrierea peisajelor supramundane atrag ca un magnet, iar discursurile parenetice își capătă, alături de aceste descrieri extrem de realiste și de plastice, adevăratul sens și adevărata valoare. Pentru exemplificare, mă voi referi pe scurt la Testamentul lui Levi, inclus în lista lui Rowland, dar ocolit în analiza mea anterioară. Înainte de a muri, Levi își
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
întinse polemici declanșate de Jugie în 1925, prin articolul său „Grégoire Palamas” din Dictionnaire de Théologie Catholique 226. Este vorba despre un articol foarte lung, extrem de bine informat, dar care nu lasă nici o șansă doctrinei palamite. Câteodată, tonul lui Jugie capătă accente pamfletare. Atunci când descrie isprăvile intelectuale ale favoriților săi, el nu-și poate camufla aroganța: „Cu sângele său rece imperturbabil și cu mână foarte sigură, Prochoros plimbă spada dialecticii aristotelice și tomiste pe rana palamită, dând astfel cep buboiului de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
patriot, înșelat în așteptări devine recurentă în literatura modernă. M.G.: De ce se vrea acum reabilitarea lui Iuda? C.B.: Tentative de reabilitare există de câteva secole, dar până astăzi ele au fost relativ puține și fără ecou. Astăzi însă fenomenul a căpătat amploare și se poate vorbi chiar de o modă pro Iuda. E mai interesant, mai provocator! După o perioadă de șaisprezece secole de diabolizare nu tocmai justificată, iată, ne aflăm în plină modă a eroizării și inocentizării, la fel de puțin justificată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Eu vă sărut mâna, mătușică !" răspunse bătrânul, se strâmbă la mine (hm ! așa făcea mai demult băiețelul vecinei ce l-aș mai fi tras de urechi !), o luă pe fetiță de mână și intră în casă. Ce obiceiuri au mai căpătat și vecinii mei ! mi-am spus și am plecat în oraș. Ca un făcut, nu întâlneam pe nimeni cunoscut. Cei câțiva oameni pe care-i văzusem stând pe la porți, plimbându-se pe bulevard sau mergând agale după cumpărături șoșoteau între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-ți rup urechile ?! ...Urechile ?! Urechile mele, da' de ce ? Ce, nu ascult ?! Las' că vezi tu ascultat ! Întârzii la școală, o să te asculte, aseară ai adormit cu nasu-n carte, n-ai învățat, n-ai să știi și vezi tu ce-o să capeți ! Vorbim noi când te-ntorci, acu' nu-i timp, hai, mai repede ! Nici nu știu cum am ajuns la școală ! Rucsacul cu Donald ca mascotă sălta când alergam, când pe un umăr, când pe celălalt noroc că-mi băgasem cărțile de cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
biruri... Nu avea suită regească și nici soldați care să-L apere: cei care-L urmau erau oameni săraci, așa ca noi, erau bolnavii pe care El îi vindecase... Fiindcă asta făcea El: îi vindeca pe cei bolnavi bătrânul își căpătase vederea, nu-i așa ?! Și mai spunea bătrânul că El vindecase chiar și cioturile acelea de oameni, pe care-i curățase și se făcuseră oameni sănătoși de-adevărat... și frumoși, fiindcă tot ce atingea El se făcea sănătos, frumos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
părintele lor. „Pecetea”, prin urmare, oferă cititorului, ceea ce În arte, În general, este un fapt esențial. Cele mai importante caracteristici ale prozei lui Vasile Ilucă pot fi considerate, În plan arhitectural, ca structura de rezistență a unui edificiu, care, finalizat, capătă o Înfățișare distinctă și atrăgătoare din punct de vedere estetic. O operă bine Împlinită - cum ar putea spune un ochi de amator. Bine articulată - cum ar comunica un exeget. Ambele constatări evidențiind aceeași realitate: valoarea operei. Născut și crescut Într-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
scumpule! Gruia s-a apropiat și a privit cu emoție la copilul care dormea dus după o “călătorie atât de lungă!...” “Uite-te bine la el cum arată acum, când abia a luat contact cu această lume... Pe urmă va căpăta personalitate proprie. Știi bine că În formarea unui individ intervin o infinitate de factori, pe care nu-i poți controla sau determina tu, ca părinte, decât Într-o proporție infimă. Asta numai În cazul când nu vrei să-i siluiești
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
prezinte ”opera”... Pe parcurs, profesorul Îl oprea și Îi punea Întrebări... Încet-Încet, lucrările s-au rotunjit cu noi idei, bazate pe situațiile Întâlnite În clinică... ― După ce vei finisa vorbirea despre aspectele practice pe care le-am discutat acum, lucrările vor căpăta valoarea necesară... La treabă! Nu Înainte Însă de a face vizita bolnavilor. Hai să mergem! ― După dumneavoastră, domnule profesor. Mergeau alături. La un moment dat, profesorul l-a luat de braț. ― Știi că pe doctorul Vatră, șeful salonului doi, peste
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Savantul profesor se întreținu foarte volubil și elocvent cu medicul Gutman, lângă care avusese grijă să se așeze la masă, lămurindu-l cu argumente științifice imbatabile de ce se aflau într-o mare eroare toți acei vorbitori de limbă română care căpătaseră obiceiul de a spune fund în loc de cur, așa cum era corect și firesc și cum o cerea duhul însuși al limbii mioritice. În final, după ce își epuiză toate argumentele, magistral susținute cu un număr enorm de exemple scoase din limba vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zis, la cel mai înalt nivel, chiar de către tovarășul Palmiro Togliatti personal!... În încăpere se coborî tăcerea și Nando Rossi își puse cu băgare de seamă prețiosul document de partid înapoi în mapă. În această liniște pioasă, glasul lui Ticu căpătă involuntar ceva din verva mucalită cu care actorul Tănase își rostea cupletele lui umoristice pe vremuri: Fii serios, dom'le!... Că n-o să apuci tu să le spui ăstora nici trei vorbe și-o să zbori pe scări în jos, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tinereți bucureștene și conchise: ...Așa că eu sunt, cum vedeți, pe jumătate român și cu sufletul mă simt mai departe legat de țara asta. Gheorghiu-Dej își scoase șapca de pe cap și își netezi cu mâna parul zbârlit din creștet. Acum el căpătase un aer de om blajin și cumsecade, care ajunsese acolo unde ajunsese datorită unui joc al destinului, căruia trebuise să i se supună. Ei, asta-mi place să aud, tovarășe!... declară el cu sporită satisfacție. Află că și eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
decât până atunci. Dar ce ți-ai pus în minte, frate, cu băiatul lui Ticu?! Acum vrei să scoți din el un al doilea Grigore Moisil? De inginer nu mai e bun?... remarcă Norica, surprinsă și amuzată, văzând ce turnură căpătaseră lucrurile între timp. Lui Sever nu-i prea plăcea să fie tachinat pe această temă și afirma cu convingere și mândrie că Victor avea să ajungă ceea ce merita: un matematician de înaltă clasă. Adică, frate, tu-i aplici băiatului zicala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Victor Teodorescu doar studiu susținut și conștiincios sub înalte auspicii universitare, marcat de rezultate foarte onorabile. De când o cunoscuse pe Felicia, relația lor evoluase cu pași înceți, dar siguri. După ce fata ieșise din spital, prietenia dintre ei devenise din ce în ce mai strânsă, căpătând și o anumită notorietate în ochii celorlalți colegi. Faptul că un student de la matematică o curta pe una dintre studentele de la filologie nu era un lucru foarte obișnuit. În general, cu toate că filologii și matematicienii erau vecini de universitate, între unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
control dar acum trebuie să mă pregătesc, ai mei, Jules, trebuie să apară. Tânăra își întrerupe vorbăria și scoate din noptieră o trusă de machiaj de care începe să se folosească cu dexteritate și vizibilă plăcere. Trăsăturile chipului ei palid capătă deîndată contururi și culori neînchipuit de frumoase. "Acum seamănă cu... seamănă cu actrița ei preferată, cu Marcia..." gândește Dora. Ușa se deschide și un fotoliu rulant înaintează într-o plutire ușoară. Este împins de o bătrână puțintică, adusă de spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
capitonat cu plastic gri. Este îndemânatecă, sigură în mișcări și face treaba necontenind să o îmbărbăteze cu vorbe blânde, materne, pe tânăra din fotoliu. Dora se uită la tânără cu insistență, poate cu prea multă insistență. Frumosul chip machiat a căpătat aspectul unei păpuși de ceară cu trăsături prea pronunțate. Buzele și pomeții sunt de un roșu strident. Pleoapele au căzut peste lumina ochilor. De sub streașina genelor rimelate încep să se prelingă două lacrimi. Dâre negre sapă crevase adânci în pomeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fie oare spiritul meu alături de cel al Minodorei ? Oare așa arată spiritele ?", nu contenește Dora să se mire și să se întrebe. Da, asta-i, ai început în fine să înțelegi... Schimbul de gânduri între cele două spirite pare să capete, de data acesta, forma unui adevărat dialog : De ce susții că ești sora mea ? întreabă spiritul Dorei. Așa este, suntem surori de tată, numai că tu ai avut fericirea să te bucuri de prezența și dragostea lui paternă, pe când eu... Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
chip care trădează fără dubiu originea indiană, se precipită în căutarea instrumentației. Celălalt intern, ajutat de infirmieră o așează și o susțin pe Dora în poziție șezândă. O durere de moarte parcurge coloana vertebrală și se precipită spre șalele care capătă o greutate de plumb. Dintre buzele care păreau fără viață iese un animalic urlet sinistru "Uuuahhh !". Trăiește ! exclamă cu ușurare Alindora Bosch. Anestezic ! Să nu o lăsăm să sufere inutil ! Dora face din nou călătoria spre lumea umbrelor sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în acest misterios univers, am percepe poate două forme strâns îmbrățișate : una de culoare violetă, iar cealaltă de un alburiu nedefinit. Într-un târziu, spiritul Dorei începe să se simtă adăpat cu o sevă binefăcătoare. Nedefinita fantomă alburie care era capătă contur și o culoare albastră-argintie. Începe să perceapă, ca și în timpul voiajului în țara spiritelor, gândurile celei care susține că ar fi sora ei. Fă un efort, surioară ! Din nou Alindora m-a rugat să te salvez. Era vineri 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
n-ar fi imateriale, în clipa asta ar putea cristaliza în alte diamante scânteietoare ca cele presărate pe zăpada din jurul lor. Dar cum minunea asta nu se poate întâmpla, emoțiile celor două femei, ambele de mult trecute de jumătatea vieții, capătă trup doar în lunga și vibranta tăcere care se instalează. Și acest simțământ abia se poate ghici în vocea Teodorei care, în sfârșit, rupe tăcerea : Ai ochii lui, ai lui Simion, aceiași pe care îi moștenise și Mino-dora. "Minodora ! Minodora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
normală." Ne-am despărțit cu încredere că viitorul ne va ajuta, dacă nu să fim împreună, cel puțin să ne ajutăm copilul să crească într-o lume normală. Nu știam la vremea aceea că și în România normalitatea începea să capete dimensiunile impuse de marele prieten de la Răsărit. Și totuși era un "mai bine" real care continuă să existe și azi cel puțin pentru noi, românii care am avut neșansa să ne naștem pe o bucată de pământ din Nordul noii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
făcut din pietre de îndemânatecele mâini ale celor trei femei tinere și puternice al căror ritm încercam să îl țin și eu. Pe jos am bătătorit frunze și iarbă care, uscate în lutul clisos, au devenit o pardoseală convenabilă. Copiii căpătaseră culori și prinseseră puțină carne pe oase. Colecția lor de plante se îmbogățise cu mănunchiuri parfumate de sânziene și cimbrișor. Minodora și Vasili au început să scrie, la dictarea mea, cum se prepară diverse "remedii" din plante, pentru ce sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
noastră. Toamna a fost lungă și caldă, dar aveam prea multe de făcut, desțelenirea mergea greu și eram cu mult prea obosită pentru a putea gusta frumusețea culorilor sau a cerului. În schimb simțeam că forțele fizice îmi sporiseră, pielea căpătase culoarea aramei, mișcările nu îmi mai provocau dureri, sudoarea nu mă mai năpădea la cel mai mic efort. Chiar și gândurile îmi deveniseră parcă mai senine, mai optimiste. Fără să îmi dau seama împrumutasem din simplitatea, bunul simț, hărnicia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]