6,191 matches
-
cărora să li se conformeze și în care să găsească astfel un fel de echilibru consfințit. În același timp, și dinspre centru a avut loc o expansiune de neoprit către margini: vechile mijloace de transport (trenul, tramvaiul cu cai, bicicleta, căruța, poștalionul) au fost, la rândul lor, înlăturate și înlocuite de mijloace rapide (motorizarea și, în special, televiziunea). Spiritul clasei dominante, după ce au fost distruse (atât pe dinafară, cât și pe dinăuntru) zidurile care separau orașul bogaților de orașul săracilor, s-
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ai aici un jurnal?» «Ce spui?». I l-am dat atunci. - Unde l-ați găsit? - Între lucrurile mamei mele. Mama murise În ’70. - Practic ați adus acest jurnal cînd v-ați Întors, În pădure și chiar În altă țară, cu căruța, după lucruri.- Da, eu l-am adus. Ei, ce lucruri am adus? Un paltonaș, vreo două-trei schimburi ș.a.- Nu v-ați Întors degeaba. Vreau să vă mai Întreb dacă vă amintiți cum și cînd scria? - Da, după masă. - Ați văzut
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
șase dimineața am aflat că plecăm. Începeam să ne dăm seama de grozăvia În care eram aruncați. Dar nu bănuiam nici pe departe ce ne așteaptă, căci cine are o imaginație atît de neagră? La ora 11 dimineața au Început căruțele să pornească spre gara din capătul satului. Era prima viziune a exilului nostru. Drum lung, noroios, presărat de căruțe, pline cu saci, boccele, copii, bătrîni. Pe jos, alături de căruțe, tinerii. Țiganii o duc mai bine. Ei au căruțe, noi nici
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
bănuiam nici pe departe ce ne așteaptă, căci cine are o imaginație atît de neagră? La ora 11 dimineața au Început căruțele să pornească spre gara din capătul satului. Era prima viziune a exilului nostru. Drum lung, noroios, presărat de căruțe, pline cu saci, boccele, copii, bătrîni. Pe jos, alături de căruțe, tinerii. Țiganii o duc mai bine. Ei au căruțe, noi nici atît. Lăsăm CÎmpulungul În urma noastră și ajungem la gară. Aici e și mai groaznic. Plînsete, jale, bagaje, țipete, Îmbarcarea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
o imaginație atît de neagră? La ora 11 dimineața au Început căruțele să pornească spre gara din capătul satului. Era prima viziune a exilului nostru. Drum lung, noroios, presărat de căruțe, pline cu saci, boccele, copii, bătrîni. Pe jos, alături de căruțe, tinerii. Țiganii o duc mai bine. Ei au căruțe, noi nici atît. Lăsăm CÎmpulungul În urma noastră și ajungem la gară. Aici e și mai groaznic. Plînsete, jale, bagaje, țipete, Îmbarcarea În vagoane care transportă, de altfel, caii. Vagoanele sînt curățate
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
au Început căruțele să pornească spre gara din capătul satului. Era prima viziune a exilului nostru. Drum lung, noroios, presărat de căruțe, pline cu saci, boccele, copii, bătrîni. Pe jos, alături de căruțe, tinerii. Țiganii o duc mai bine. Ei au căruțe, noi nici atît. Lăsăm CÎmpulungul În urma noastră și ajungem la gară. Aici e și mai groaznic. Plînsete, jale, bagaje, țipete, Îmbarcarea În vagoane care transportă, de altfel, caii. Vagoanele sînt curățate de paie și ne urcăm noi. 38 de persoane
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
stepă. Ce mare e stepa, ce nesfîrșit e cerul În stepă! În mijlocul văicărelilor am mai văzut un minunat apus de soare. Marți dimineața am sosit la Atachi. PÎnă la 6 seara am stat afară și-apoi, mai departe jidove, cu căruța pînă-n oraș. În drum sînt mii de oameni. Sute Într-o casă, dar ce case! Toate sînt distruse, fără acoperiș, uși și ferestre, casele evreilor omorîți, căci pe fiecare zid erau scrise cu cărbune numele celor uciși. Am Încăput vreo
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
București, 1957; Zidul nepieritor al lui Ticatlún, București, 1962; Corabia tainelor, București, 1963; Mocasinii fermecați, București, 1968; Legendele munților, București, 1980. Traduceri: Hans Fallada, Banii nu fac nici două parale, București, 1942 (în colaborare cu Paul B. Marian); Gian Dauli, Căruțe în noapte, București, 1942 (în colaborare cu Paul B. Marian), Frescolino, București, 1943 (în colaborare cu Paul B. Marian); James Cain, Serenada, București, 1945; Martha Albrand, Nu ne predăm, București, 1945; John Steinbeck, Tortilla, București, 1945 (în colaborare cu Paul
MARIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288019_a_289348]
-
București, 1941, În căutarea adevărului, București, 1945; Hans Fallada, Banii nu fac nici două parale, București, 1942 (în colaborare cu Eugen B. Marian), Johannes Gantschow, București, 1946 (în colaborare cu Nora Marian); Franco Ciampitti, Minutul nouzeci, București, 1942; Gian Dauli, Căruțe în noapte, București, 1942 (în colaborare cu Eugen B. Marian), Frescolino, București, 1943 (în colaborare cu Eugen B. Marian); Horst Wolfram Geiszler, Drăguțul Augustin, București, 1942; K. J. Benes, O viață furată, București, 1943; Eric Knight, Cine pierde, câștigă, București
MARIAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288022_a_289351]
-
ales că rezistă la uscăciune sau umiditate continue și extreme, de aceea, el este potrivit pentru construirea de mori, fabricarea de palete pentru roți de moară, pompe, apeducte, partea de jos a calei vapoarelor... dar și pentru fabricarea roților de căruță, a mânerelor de fierăstrău, a balustradelor și a porților. Ulmul nu este ușor de crăpat și este folosit ca pană pentru despicat lemne sau la fabricarea de șabloane pentru pălărieri, de cufere și cutii ce urmează să fie Îmbrăcate În
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cel mai rău caz, caza soldații chiar În casele oamenilor, ceea ce deseori ducea orașele la ruină. Comparativ cu formele moderne de impozitare sistematică, cazarea trupelor În casele oamenilor, o modalitate obișnuită de penalizare fiscală, era analoagă cu târârea după o căruță urmată de tăierea corpului În patru a potențialilor regicizi (pedeapsă atât de sugestiv descrisă de Michel Foucault la Începutul lucrării sale A supraveghea și a pedepsi) raportată la formele moderne de Încarcerare a criminalilor. Nu că ar fi existat o
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
În materie de unități de măsură. Primele unități de măsură erau la o scară umană și logica lor se observă În unele expresii ce supraviețuiesc și azi: „la o aruncătură de băț” sau „la doi pași” pentru exprimarea distanțelor, o „căruță de”, un „coș de”, o „mână de” pentru volum. Însă, având În vedere că mărimea unei căruțe sau a unui coș poate varia de la un loc la altul și că nu toți pot arunca bățul la aceeași depărtare, aceste unități
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
lor se observă În unele expresii ce supraviețuiesc și azi: „la o aruncătură de băț” sau „la doi pași” pentru exprimarea distanțelor, o „căruță de”, un „coș de”, o „mână de” pentru volum. Însă, având În vedere că mărimea unei căruțe sau a unui coș poate varia de la un loc la altul și că nu toți pot arunca bățul la aceeași depărtare, aceste unități de măsură au cunoscut variații atât geografice, cât și temporale. De exemplu, În Parisul secolului al XVIII
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Întrebuințarea lor străveche - desemnarea tatălui persoanei respective (Fitz-, O’-, -sen, -son, -s, Mac-, -vich). La vremea creării lor, patronimele aveau deseori o logică locală proprie: John care avea o moară (mill) a devenit John Miller; John care făcea roți de căruță (wheels) a devenit John Wheelwright; John care era mic de statură (short) a devenit John Short. Cum descendenții lor de sex masculin au păstrat respectivul patronim indiferent care le era ocupația sau statura, numele acestea au devenit cu timpul arbitrare
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
prea multe despre societate. Așa cum pădurarul care Își ia doar din când În când lemne de foc dintr-o pădure mare nu are nevoie să cunoască multe detalii despre aceasta, și statul - ale cărui pretenții se mărginesc la strângerea câtorva căruțe de cereale și la recrutarea ocazională a unor soldați - poate să nu aibă nevoie de o hartă a societății foarte precisă sau detaliată. Dacă totuși statul este ambițios - dacă vrea să obțină cât mai multe grâne și cât mai mulți
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
parcele private, deși aveau foarte puțin timp liber În care să se ocupe de ele. Cantitatea ce trebuia livrată de colhoz și prețul plătit acestuia erau stabilite de stat. Colhoznicii aveau obligații În muncă anuale pentru construirea de drumuri și căruțe. Erau siliți să dea statului anumite cote parte din producția lor particulară de lapte, carne, ouă și așa mai departe. Funcționarii din cooperative, ca și moșierii, obișnuiau să folosească forța de muncă pentru scopurile lor personale și aveau, dacă nu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
drept rezultat așezări și mahalale pline de săraci care, adesea, șterg podelele, gătesc mesele și Îngrijesc copiii elitelor care lucrează În centrul decorativ planificat. CAPITOLUL 8 ÎMBLÂNZIREA NATURII: O AGRICULTURĂ A LIZIBILITĂȚII șI SIMPLICITĂȚII „Da, poți să Înșiri părțile unei căruțe - Dar asta nu face o căruță”. „Când Începi să iei hotărâri și să le aplici apar reguli și nume. Iar dacă apar nume, ar trebui să știi când să te oprești”. Tao-te-ching Abstracțiunile neapărat simple ale marilor instituții birocratice nu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de săraci care, adesea, șterg podelele, gătesc mesele și Îngrijesc copiii elitelor care lucrează În centrul decorativ planificat. CAPITOLUL 8 ÎMBLÂNZIREA NATURII: O AGRICULTURĂ A LIZIBILITĂȚII șI SIMPLICITĂȚII „Da, poți să Înșiri părțile unei căruțe - Dar asta nu face o căruță”. „Când Începi să iei hotărâri și să le aplici apar reguli și nume. Iar dacă apar nume, ar trebui să știi când să te oprești”. Tao-te-ching Abstracțiunile neapărat simple ale marilor instituții birocratice nu pot niciodată, după cum am văzut, să
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Essay in Comparative History, traducere de Susan Burke, Cambridge University Press, Cambridge, 1982, p. 27. Kula, Measures and Men, p. 150. În anii 1920-1930, În Birmania de Sud, coșul În care stăpânul strângea dările În produse era poreclit „zdrobitorul de căruțe” (James C. Scott, The Moral Economy of the Peasant: Rebellion and Subsistence in Southeast Asia, Yale University Press, New Haven, 1995, p. 44). Faimoasa toise (riglă gradată) din fier de la Paris, de pildă, era fixată Într-unul din pereții de la
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
adună o proză mai puțin coerentă, însă pe alocuri percutantă, vădind o anume forță de tip dostoievskian. Subiectele se desfășoară prin intermediul unui dialog foarte viu, pedalând pe înfierarea patimii și înțelegerea adâncă a suferinței (un bătrân ce se îndreaptă în căruță spre spital își dă duhul odată cu animalele îndrăgite, caii; stingerea din viață a unui personaj este pregătită, printr-un izomorfism narativ, de relatarea morții altcuiva etc.). SCRIERI: Primele acorduri, pref. Al. Macedonski, București, 1908; Ceas rău și alte schițe, clișee
IONESCU-OLT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
Oameni de nădejde, București, 1951; La noi pe Hălăuca, București, 1951; Bucurie, București, 1951; Balada Bicazului, București, 1951; Președintele, Iași, 1952; Oul năzdrăvan, București, 1952; Trandafir de la Moldova, Iași, 1952; Străvechiul Iași întinerește, București, 1953; Venea de la Moscova, București, 1953; Căruța cu cai, București, 1953; Macazul, București, 1955; Din neagra țărănie, București, 1957; ed. (Lumea lumilor mele), București, 1969; Iașul nostru, Iași, 1957; Prin țara Moldovei, București, 1958; Cu dragă inimă, București, 1959; Tinerețe fără tinerețe, București, 1959; Milionarii, București, 1960
ISTRATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287637_a_288966]
-
i-a dat să înțeleagă că „este gata să participe la lupta împotriva Porții“5. Spre sfârșitul anului 1862, mai exact în lunile noiembrie-decembrie, România a acceptat și protejat trecerea pe teritoriul ei a unui convoi, format din 500 de căruțe, cu arme și muniții pentru Serbia, cumpărate din Rusia 6. Complicitatea românească la această „afacere“ a provocat un conflict diplomatic, încheiat cu o conferință a ambasadorilor celor șapte Puteri garante la Constantinopol, nu înainte ca Austria, Anglia și Turcia, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
19401944) și corespondență, I, Jurnal, Ediție îngrijită de Eugenia Mihail și Zamfira Mihail, Argument de Gheorghe Buzatu, București, Editura Paideia, 1998. La 6 septembrie 1944 autorul nota: „Trupele sovietice au intrat în Râmnicu Vâlcea. Curgeau ca puhoiul, în mașini, tancuri, căruțe și alte transporturi cu boi, cai și călări“ (Ibidem, p. 217). Pe 10 septembrie 1944: „Nopți de groază și de teroare. Armată [sovietică] în fiecare curte. Ordonanțele colonelului Udroiu stau în preajma femeilor“ (Ibidem, p. 218). Însă în primii ani postbelici
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sfârșitul lunii martie 1949, unii locuitori din comuna Ștefănești, județul Vâlcea, și din comuna Grădinari, județul Olt, au contribuit cu făină de porumb, făină de grâu, grăsimi etc., pe care le-au transportat într-o noapte în munți cu ajutorul unei căruțe. Între cei care i-au ajutat pe partizani sunt cunoscuți Aristide Ionescu, Ion Pătru, Ion Marinovici, toți din Ștefănești, și Ion P. Popescu, din Grădinari 75. După distrugerea grupului din munți, cei care i-au ajutat pe rebeli se așteptau
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
față veștii. Știam eu. Știam eu c-o să cîștig. — Ce anume? Îl Întreb surescitată. Ce a mers atît de bine? Păpușile Barbie, nu? Nu, haina Dior. — Site-ul de web fabbesthandbagsonline.com o să fie listat la bursă. O să cîștigi o căruță de bani. Înșfac scrisoarea și cobor cu privirea pe ea, Înregistrînd, ici și colo, cîte un cuvînt. Profit de trei mii la sută... extraordinar... neprevăzut... Ha ha ha! L-am bătut pe Luke! — Deci, recunoști că sînt cea mai inteligentă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]