KorAP: Find »[drukola/base=căsnicie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...101 102 103 ...129 >

3,225 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666

faptului că ea face întruna concesii, ceea ce, presupun, e o metodă eficientă. Ce mi se potrivește mie cel mai bine este dramatismul despărțirilor, sau așteptarea impacientată a începuturilor și a întâlnirilor. Nicicând n-aș putea prefera plicticoasa eternă prezență a căsniciei, farmecului întâlnirilor și al despărțirilor. Nu-mi place nici măcar să împart patul, și rareori accept să-mi petrec întreaga noapte cu o femeie cu care am făcut dragoste. Când o văd dimineața în pat, îmi apare ca o târfă. Căsătoria

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
despre cariera lui. Dar am rămas prieteni; și aceasta în ciuda faptului că i-am suflat nevasta. Între timp s-a recăsătorit, făcând un mariaj la fel de dezastruos, cu o fostă actriță numită Pamela Hackett, care are o fetiță dintr-o oribilă căsnicie anterioară cu „Ginger“ Godwin. (Ah, pe unde o mai fi și ăsta acum?) De ce s-or fi căsătorind oamenii? Mă rog, va trebui să vorbesc despre Rosina, și poate că-mi va face bine să aștern pe hârtie întreaga poveste

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
am uitat. Aș fi putut s-o schilodesc sau s-o fac să-și piardă mințile, dar știam prea bine că ai să te saturi repede de ea, și te-ai săturat, așa cum te saturi de oricine. Mi-ai distrus căsnicia, m-ai împiedicat să am copii, m-ai silit să rup cu toți prietenii mei. Și după ce m-ai implorat în genunchi să-mi părăsesc soțul, și l-am părăsit, m-ai abandonat pentru mutra aia de bebeluș. Nu-ți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
mi-ai făcut acea promisiune într-un moment de adevăr, într-o clipă când ai cunoscut absolutul iubirii, pe care numai puțini bărbați au privilegiul să-l cunoască. Și acea promisiune îmi aparține mie, este tot ce-am dobândit în schimbul căsniciei mele distruse și a dragostei pe care am revărsat-o pentru tine, așa cum n-am mai făcut pentru nici un alt bărbat. Am obținut promisiunea ta și am s-o țin cu dinții, am s-o folosesc chiar dacă nu-mi va

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
în branșa stingătoarelor de incendiu. Apoi adăugă: seara, când venea acasă, era întotdeauna atât de obosit. Această bruscă viziune a serilor ei, ani și ani de seri de oboseală, m-a făcut să întreb fără rețineri: — Și ești fericită în căsnicie, Hartley? Ai avut o viață bună? — O, da, da, am fost foarte fericită, da, a fost un menaj foarte fericit. Era cu neputință să-ți dai seama dacă era sinceră. Probabil că da. „O viață bună.“ Ce expresie ciudată întrebuințasem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
să-mi închin tot restul vieții mele lui Hartley. (Am alungat rapid gândul că domnul Fitch ar fi fost grav bolnav și că ar putea muri în curând.) Și hotărârea mea va putea fi dusă la îndeplinire numai dacă acceptam căsnicia lor și încercam cu succes să construiesc o legătură de prietenie cu ea și, probabil, cu el. Hartley și cu mine nu puteam fi considerați doar doi turiști care se revăd, asta era în afară de orice dubiu. Soțul ei va trebui

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
care aproape orice fel de vorbire ar fi profanat-o. Am regretat întotdeauna că nu am povestit nimănui despre Hartley. Nimeni n-ar fi înțeles, nimeni n-ar fi putut înțelege. Era preferabilă sterilitatea austeră a tăcerii. Una dintre ororile căsniciei este aceea că partenerii, cel puțin așa se presupune, trebuie să-și povestească unul altuia totul. „El e!“ Fără îndoială, discutaseră astăzi despre mine. Detestam ideea că, în toți acești ani, pălăvrăgiseră probabil despre mine, mă îndepărtaseră din preocupările lor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
coexiste două stări de lucruri incompatibile una cu cealaltă: va trebui să leg o relație stabilă, permanentă și, oarecum, strânsă, cu Hartley și, în același timp, să evit chinurile unui infern de gelozie. Și, firește, nu trebuia să-i tulbur căsnicia. Dar de ce „firește“?... Nu, nu, nu puteam, nu trebuia să mă gândesc să-i tulbur căsnicia. Asemenea încercare ar fi fost de o imoralitate de neconceput, și apoi nu exista nici o rațiune să-mi închipui că, chiar de-aș încerca

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
permanentă și, oarecum, strânsă, cu Hartley și, în același timp, să evit chinurile unui infern de gelozie. Și, firește, nu trebuia să-i tulbur căsnicia. Dar de ce „firește“?... Nu, nu, nu puteam, nu trebuia să mă gândesc să-i tulbur căsnicia. Asemenea încercare ar fi fost de o imoralitate de neconceput, și apoi nu exista nici o rațiune să-mi închipui că, chiar de-aș încerca, aș reuși. Drumul ăsta ducea la nebunie. După ce examinasem cuplul, nu-mi mai imaginam că farmecul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
făcut. Pe urmă am început să mă întreb unde, în casa aceea mică, ar putea scrie o scrisoare intimă, în baie? Totuși, din când în când, probabil că mai iese și el din casă. Dar va fi o scrisoare intimă? Căsnicia este într-adevăr un mister. Am coborât la golf, unde marea liniștită, liniștită, plescăia aproape inaudibil. Golful era pustiu, tăcut și întunecat, cuprins în brațul ferm al cheiului de piatră ce părea să emane o lumină dens pulverizată. Hoinăream, simțind

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
cu acesta de pe urmă, înălțându-se întunecat și radios la suprafață, era un soi de înspăimântătoare bucurie. Ben era întocmai cum... mă temusem... și sperasem. Un tiran detestabil. Un om absolut respingător. Și deci... și deci... ISTORIE Capitolul trei — Orice căsnicie care dăinuie e bazată pe frică, mi-a spus Peregrine Arbellow. Dar dați-mi voie să vă explic. Scriu aceste pagini, ca și pe cele anterioare (de fapt, de la pagina 100), la Londra, în noul meu apartament ciudat, jalnic și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
după ce am reflectat și am luat hotărârile de rigoare, am încercat senzația de relaxare a unei pauze, în care aș putea să mă odihnesc și să-mi regrupez forțele. Hartley poate aștepta. N-o să fugă. Nu putea să fugă. — Orice căsnicie care dăinuie e bazată pe frică, a spus Peregrine. Frica e un element fundamental; dacă sapi adânc în natura umană, ce găsești la fund? Frică meschină, dușmănoasă, crudă, egocentrică, care te face fie să pui piciorul în prag, fie să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
pe frică, a spus Peregrine. Frica e un element fundamental; dacă sapi adânc în natura umană, ce găsești la fund? Frică meschină, dușmănoasă, crudă, egocentrică, care te face fie să pui piciorul în prag, fie să te pitești. Cât despre căsnicii, oamenii se stabilesc sau în poziții de dominatori, sau de dominați. Desigur, uneori „cresc împreună“ sau „ajung la o armonie“, din moment ce ești nevoit să tratezi în mod rațional una din sursele de teroare ale vieții tale. Presupun că sunt extrem de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
desigur, ce-ar putea rezulta din asta e cu totul altă poveste. O altă idee a mea este că planul tău cu salvarea e pură închipuire, pură ficțiune. Simt că nu poate fi ceva serios. Cunoști într-adevăr cum e căsnicia ei? Zici că-i nefericită, dar majoritatea oamenilor sunt nefericiți. O căsnicie lungă unește pe cei doi parteneri, chiar dacă nu-i ideală, și aceste vechi structuri trebuie respectate. Se poate ca ție soțul să nu ți se pară cine știe ce, dar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
O altă idee a mea este că planul tău cu salvarea e pură închipuire, pură ficțiune. Simt că nu poate fi ceva serios. Cunoști într-adevăr cum e căsnicia ei? Zici că-i nefericită, dar majoritatea oamenilor sunt nefericiți. O căsnicie lungă unește pe cei doi parteneri, chiar dacă nu-i ideală, și aceste vechi structuri trebuie respectate. Se poate ca ție soțul să nu ți se pară cine știe ce, dar poate că ei i se potrivește, oricât ar fi impresionat-o revederea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Despre ce vedenii vorbești? — Țin minte că mi-ai vorbit cândva de o primă iubire, dar lucrurile astea sunt imaginare, sunt povești. Ești încă sub influența șocului revederii, îți dau două săptămâni până să-ți revii. Și apoi are o căsnicie burgheză, și un fiu, și, Charles, e banală, nu poți iubi o femeie banală numai pentru c\-ți plăcea pe vremea când erai elev, e un nonsens pe care ea n-o să-l înțeleagă. Și-apoi nici n-ai să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
nimeni alături, cu excepția unei vechi prietene inteligente, ca mine. N-ai putea reîncepe viața cu o femeie nouă, și asta este ea, în ciuda tuturor amintirilor mișcătoare și a excursiilor pe bicicletă. Cred că nu dorești altceva decât să-i strici căsnicia, așa cum ai dorit să o strici și pe a mea. Dar eu sunt o femeie puternică, și chiar dacă m-ai făcut să sufăr destulă vreme, n-am de gând să te las să-mi scapi, va trebui să plătești pentru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
culcare. Sau poate că stăteau și se uitau la televizor în tăcere. Cu puțin înainte respinsesem ideea de a-i spiona pe Hartley și pe Ben, nu din rațiuni morale, ci pentru că gândul mă îmbolnăvea de emoție și teroare. O căsnicie este un lucru odios de privat. Oricine trage perdeaua în mod ilicit, poate fi trăsnit de către o zeitate răzbunătoare, într-un chip cu totul neprevăzut. Asemenea eretic poate fi persecutat de atunci și până la sfârșitul vieții de cine știe ce oribilă și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
evident: teribilele tonuri ale glasurilor și senzația că toate astea se mai întâmplaseră și înainte, de multe, multe ori. Îngrozitorul țipăt al sufletelor prinse în gheara vinovăției și a suferinței, detestându-se unul pe celălalt, înlănțuite, unul de celălalt. Infernul căsniciei. Nu puteam și nici nu încercam să descifrez înțelesurile și implicațiile lucrurilor pe care și le spuseseră. Clar era că domnul (brusc, începusem să-l numesc în gândurile mele „domnul“) era nemulțumit de apariția mea în scenă. Mă rog, foarte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
nedespărțită de mine în toți anii ce vor urma? O, Hartley, aș putea să te fac atât de fericită, știu că a[ putea! Dar dă-mi voie să-ți mai spun ceva: dacă aș ști că ești fericită, fericită în căsnicia ta, nici nu m-aș gândi să te tulbur cu declarațiile iubirii mele stăruitoare, mi-aș consuma dragostea în tăcere, poate chiar aș disimula-o, poate că aș pleca. Bănuiesc, si iartă-mă că vorbesc de acest lucru, că ai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
să crezi că toată viața a fost atât de rea, nu a fost. Eu nu ți-am povestit decât părțile rele, și ți-am creat, probabil, o impresie greșită. — Acum ai să începi să-mi spui că ai avut o căsnicie fericită! — Nu, dar n-a fost tot timpul așa de rău, Ben n-a fost întotdeauna un tiran cu Titus. Ben e un fel de Doctor Jekyll și domnul Hyde sau poate că toți bărbații sunt așa. Numai faptul că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
întrebat ce trebuia să fac. O fi reușit Hartley să traverseze torentul și să ajungă la drum? Poate că stâncile astea îi erau mai familiare decât mie. Poate că obișnuia să vină cu Ben pe aici și să facă picnicuri. Căsniciile sunt întreprinderi atât de misterioase! Oare ce se ascundea în căsnicia ei, să fi fost revărsările lui Hartley doar semivisurile exaltate ale unei femei isterice? Ce gândea Ben cu adevărat? Am hotărât să cobor pe drum și să mă întorc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
torentul și să ajungă la drum? Poate că stâncile astea îi erau mai familiare decât mie. Poate că obișnuia să vină cu Ben pe aici și să facă picnicuri. Căsniciile sunt întreprinderi atât de misterioase! Oare ce se ascundea în căsnicia ei, să fi fost revărsările lui Hartley doar semivisurile exaltate ale unei femei isterice? Ce gândea Ben cu adevărat? Am hotărât să cobor pe drum și să mă întorc la turn. Mi-au trebuit cinci minute de precaută cățărare ca să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
eu acum în mintea mea: plâng și țip. Am învățat că există momente când nu-ți rămâne altă posibilitate decât să-ți încrucișezi mâinile. Văd bine ce ai de gând să faci, și știu și de ce. Vrei să-mi zdrobești căsnicia, s-o faci să explodeze. Dar nu se va întâmpla așa. E indestructibilă. Vorbești de parc-ar fi o închisoare. — Oamenii trăiesc în închisori. — Nu, dacă pot evada. — Ba, uneori, chiar și în cazul ăsta. Dar... tu nu înțelegi. Tu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
producă o peremptorie probă negativă, la orice i-aș fi răspuns eu. — Hartley, iubito, te-ai împotmolit în mâl. Ai recunoscut tu singură că ești nefericită, și chiar adineaori ai vorbit de suferința acestei nefericiri. — Suferința e altceva, în orice căsnicie există suferință, viața însăși e suferință... dar poate că pentru tine... toate au trecut pe lângă tine, fără să te atingă. — Poate că da, slavă Domnului. — Știi, de atâtea ori, acasă, în nopțile liniștite, mă gândeam la oamenii din lagărele de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]