5,189 matches
-
mențină o legătură telefonică secretă. — Dar nu-i normal să notezi un număr de telefon În agendă ? — În caz de ceva, agenda este printre primele obiecte supuse verificării, dar pe nimeni n-o să intereseze o cutie de chibrituri primită de la cafenea. Albumul cu fotografii pe care l-am văzut adineauri mi-a Înlăturat orice bănuială. Mi-am luat o piatră de pe inimă. Eram În mare dilemă deoarece cutia de chibrituri mă Încurca grozav, cu atît mai mult cu cît detectivii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de pe stradă se topiră una-n alta... Magazinele de pe strada principală se pregăteau de Închidere dar de Îndată ce am luat-o pe o stradă lăturalnică, ne-am trezit Într-o lume Însuflețită În care abia atunci parcă Începea să clocotească viața. Cafenele - mari și mici -, pasaje Între magazine cu jocuri mecanice, dughene cu băuturi, cu mîncăruri... și printre toate acestea, magazine cu aparate de fotografiat de mîna a doua, librării, anticariate, magazine cu materiale pentru Îmbrăcăminte europeană și altele mai arătoase, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu mîncăruri... și printre toate acestea, magazine cu aparate de fotografiat de mîna a doua, librării, anticariate, magazine cu materiale pentru Îmbrăcăminte europeană și altele mai arătoase, unde se vindeau discuri. La capătul lor, o porțiune numai cu baruri și cafenele și o singură farmacie. Am mai traversat o stradă principală și aceasta plină de baruri, cabarete și dughene cu băuturi. Coama clădirilor părea proiectată pe cerul Întunecat, luminată de tunelul de. neon din spatele nostru, dar acolo unde ne aflam noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și care o Întinerea mult. Nu știu de ce, dar Încă Îmi era imposibil să o suprapun peste impresiile pe care le-am cules, Încetul cu Încetul, din fotografiile În a căror studiere atentă mi-am pierdut două seri consecutive. — Camelia... cafeneaua ? Mi-am scos pardisiul și haina; mînecile și gulerul cămășii Îmi erau Îmbibate de sînge. În timp ce Încercam să scot petele cu o cîrpă din bumbac pe care mi-a adus-o ea și pe care am Înmuiat-o Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
chiar locul țintit, dar aveam senzația că-l voi putea considera măcar un punct de plecare. M-am oprit la intrarea În parcare și am privit Înăuntru. Coșul unei băi publice se Înălța proeminent, peste drum și În fața lui, o cafenea. Imaginea aceasta Îmi rămăsese În memorie, la fel de limpede ca o ilustrată. Inima Începu să-mi bată mai tare de nerăbdare. Am traversat strada oblic și am deschis larg ușa cafenelei. În clipa aceea, exact cum mă așteptasem, m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
publice se Înălța proeminent, peste drum și În fața lui, o cafenea. Imaginea aceasta Îmi rămăsese În memorie, la fel de limpede ca o ilustrată. Inima Începu să-mi bată mai tare de nerăbdare. Am traversat strada oblic și am deschis larg ușa cafenelei. În clipa aceea, exact cum mă așteptasem, m-am trezit, În sfîrșit, față-n față cu o ființă umană. Pe un scaun Înalt ședea picior peste picior o femeie cu un gît subțire de fetișcană. Am avut impresia că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mînecă cu individa, nu mă puteam abține să nu fiu gelos, fără să vreau. Bineînțeles că dacă aș putea Îndepărta peretele, lucrurile s-ar simplifica. Se spune că lumea e mai mulțumită dacă poate vedea cum se prepară totul În cafenele și restaurante. Fără zidul acela, rolul fetei ar părea dintr-o dată artificial, dacă nu chiar comic, În funcția de atitudinea bărbatului. Și prețul ar fi mai ridicat, normal, dar valoarea ei ar scădea, cel puțin pe jumătate. Dacă mă gîndesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se afla acolo nu era cel pierdut, ci acela care suferise pierderea. Cu alte cuvinte, nu orașul de pe platoul de după curbă a dispărut din drumul meu, ci probabil cealaltă lume, lăsîndu-mă doar pe mine, Între punctul dinaintea curbei și această cafenea. Dacă stau și mă gîndesc la ce-a fost, Îmi dau seama că acolo, la jumătatea pantei memoria mea nu s-a pierdut, ci mai degrabă a Început să lucreze. Ciudat, dar nu orașul care dispăruse constituia acum o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pantei memoria mea nu s-a pierdut, ci mai degrabă a Început să lucreze. Ciudat, dar nu orașul care dispăruse constituia acum o problemă, ci tocmai această porțiune care a rămas și nu s-a evaporat. Cred că pentru mine, cafeneaua aceasta Înseamnă chiar mai mult decît mi-aș fi Închipuit. Femeia care-i chemase Înapoi pe pietonii de pe străzi dispăruse și ea... N-aveam de gînd să mă las cu nimic mai prejos, așa că mă uitam și eu atent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și perete, Împingînd scaunele ce-i stăteau În cale. Am făcut repede ordine pe masă, aruncînd iar În buzunare toate acele lucruri de care mi-am dat limpede seama că erau de prisos. Batista (fără ințiale brodate)... chibriturile (de la această cafenea)... țigările (mi-au mai rămas patru)... nasturele de la haină... ochelarii. Ochelarii de soare? Poate aveam vederea slabă... CÎt timp am privit În fereastră, mi-am dat seama că autoportretul de funcționar pe care-l schițasem nu era departe de adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o asemenea absurditate ? Imposibil ca un om normal să știe ceva despre un loc necunoscut! Asta se putea Întîmpla numai unuia Închis ca mine În lumea sa mică, familiară. Dar triunghiul format de spațiul dinaintea curbei, intrarea la metrou și cafenea nu avea cum să fie mare. Era mult prea mic. Dar dacă Îl măreai de zece ori? Ce diferență putea fi Între un decagon și un triunghi? Să presupunem că eu sînt capabil să realizez că acest decagon nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de mașini. A apărut, În sfîrșit, o femeie. Mi-am dat imediat seama că ea este, pentru că nimeni altcineva n-ar fi trecut În felul acesta. Rămase țintuită locului, uitîndu-se atent În cabină și În jurul ei. Era ea... femeia de la cafenea care stătuse pe scaun picior peste picior, cu părul căzîndu-i pe umeri În jos. Mi sa părut cam ciudat, dar mi-am dat seama că era normal să fie ea. O luă pe stradă În jos pînă la cutia roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
adevăr niciodată nu se întâmpla ca domnul Pavel să o contrazică. Se treceau astfel după-amiezi fără noimă; se adăugau însă potrivit imaginației mele livrești bărbați - haiduci armați cu pistoale și cingători aurite, ori cutreierători ai cârciumilor de periferie, stâlpi de cafenea, liota marilor îndrăzneți pentru care închipuiam fotolii de lene, apoi pașale trăgând din narghilele, eunuci, cadâne, toți și toate făcând roată în juru-ne. Și doamna Pavel povestea... poate eu povesteam... 13. Diminețile trezite la rigoarea regulilor profesionale se succedau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
batjocură de la unul mai tare decât el, să strecoare o vorbă ascuțită ș-o privire de ură spre cel umilit. Și ieșind spre sară, își punea puțin pe-o ureche pălăria rotundă, își aprindea o țigară și se îndrepta spre cafenea. Acolo, după obiceiul tovarășilor, juca un domino, o spaniola, cetea o gazetă, și când nu se ducea undeva la o crâșmă, se îndrepta spre mahalalele lui iubite - căci un tânăr ca el totdeauna trebuia să aibă o dragoste. Dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
el mânile, se alătura, i se lăsa pe piept și-l întreba de ce-a întârziat. —Am stat târziu la cancelarie... șoptea el, lăsându-se pe marginea patului. Pe urmă, m-am mai plimbat cu prietinii... —De ce te duci la cafenea?... întreba fata, privindu-l cu teamă. El răspundea îndată ațintindu-și asupra ei ochii mari, negri: N-am fost la cafenea... Ce să fac acolo?... Îndată ce-am scăpat de ei - am așteptat o leacă să se facă sară, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
șoptea el, lăsându-se pe marginea patului. Pe urmă, m-am mai plimbat cu prietinii... —De ce te duci la cafenea?... întreba fata, privindu-l cu teamă. El răspundea îndată ațintindu-și asupra ei ochii mari, negri: N-am fost la cafenea... Ce să fac acolo?... Îndată ce-am scăpat de ei - am așteptat o leacă să se facă sară, și întins la tine am venit... Nu te-a văzut nimeni?... Nu m-a văzut.... Tudorița îl mângâia încet cu mâna stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Anonimi) înainte de a merge la lucru. — Te simți bine? A încercat să acopere un căscat. — Ne putem întâlni? — Sigur. Acum? Să vin la tine? — Nu. Simțeam o nevoie disperată să ies din apartament. Ce zici de Jenni’s? Era o cafenea deschisă non-stop. Din cauza problemelor ei, Rachel știa o mulțime de cafenele deschise non-stop. Ne vedem acolo în treizeci de minute. Mi-am aruncat niște haine pe mine și am tulit-o pe ușă; nu mai puteam sta o clipă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să acopere un căscat. — Ne putem întâlni? — Sigur. Acum? Să vin la tine? — Nu. Simțeam o nevoie disperată să ies din apartament. Ce zici de Jenni’s? Era o cafenea deschisă non-stop. Din cauza problemelor ei, Rachel știa o mulțime de cafenele deschise non-stop. Ne vedem acolo în treizeci de minute. Mi-am aruncat niște haine pe mine și am tulit-o pe ușă; nu mai puteam sta o clipă în plus în apartament. În taxi, l-am văzut mergând pe Strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lipsit de inimă? Oare toată povestea asta cu etica muncii nu mersese puțin cam departe? Am încercat să mă gândesc la alte căi de a ieși din această dilemă: aș putea s-o sun pe Neris pe celular dintr-o cafenea de lângă birou, apoi să ajung la serviciu chiar după nouă. De fapt, aș putea chiar să încerc să sun de la birou. Numai că nu puteam: n-aș putea să savurez cum se cuvine conversația cu Aidan. Totul s-a limpezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sau în cluburile de noapte, manifestând un dezgust civic. — Scuzați-mă, am spus eu. Doriți niște bani. Uite - luați niște bani. L-am văzut pe împuțitul de pește care le avea în custodie. Un asiatic care aștepta nervos lângă colțul cafenelei, cu zâmbet, dinți și nădragi la fel de largi ca aripile unui rechin, în timp ce prin buzunarul strâmt, demodat, se reliefa ca o sulă un șomoiog de parale. Am ceva de spus: Selina clocește ceva. Asta e teoria mea. Da, Selina pune ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tipul povestește despre sistemul bancar italian sau despre nașterea corporațiilor americane. Nu știu de ce. Jucăm șah. Întotdeauna câștig. Sunt bun: șahul e singurul domeniu în care m-am realizat. Pe vremea tinereții mele jucam la repezeală pentru cinci lire prin cafenelele din Hampstead și localurile din Baywater... Îmi termin vinul. Ea golește scrumiera și închide ușa terasei. Totul e așa de civilizat. Apoi mergem la culcare, dar despre asta mai târziu. Mai întâi îl iau pe Shadow la o plimbare sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ciudate - Iar frunze, de veșnicul somn, Cad grele, udate. Eu stau, și mă duc, și mă-ntorc, Și-amanții profund mă-ntristează - Îmi vine să râd fără sens, Și-i frig, și burează. Seară tristă Barbar, cânta femeia-aceea, Târziu, în cafeneaua goală, Barbar cânta, dar plin de jale, - Și-n jur era așa răscoală... Și-n zgomot monstru de țimbale Barbar, cânta femeia-aceea. Barbar, cânta femeia-aceea... Și noi eram o ceată tristă - Prin fumul de țigări ca-n nouri, Gândeam la
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
sărut. Și ninge Și ninge în orașul mare E noaptea plină de orgii, Iar prin saloane aurii S-aud orchestre, și fanfare. Femei nocturne, singurele La colț de stradă se ațin, Desfrâu de bere și de vin Prin berării, și cafenele. De orbitoare galantare De diamant, și de rubin... Și de averi orașu-i plin, Și ninge în orașul mare!... Plumb de iarnă Și iar... aceeași oră de dimineață... Pe toate mocnind același secret; Un frig violet, și fața e creață - - O
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Cu inima beată De iubire Natura-i statică. Amorul renaște, Cu focul de vară, Cu diamante De iarnă. Metempsihoză, Metamorfoză, Și câte încă. La revedere, Sau la adio. Privește savant. Dacă nu-i Cu cine vorbi, Se scrie. * DE ARTĂ Cafeneaua Cu visători damnați. Trecutau ani, Simbolism, Curentul decadent. Broșuri, Bijuterii rare. Paradoxe Bizarul, Seri, Nopți, Efuzii de parfume Și naunțe. Orașul dominant. * BOEMĂ Se așeza să ningă - Ningea. Doream, Sunt ani de-atunci, Să te-ntîlnesc La sfârșit de stradă Ce
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mânecile suflecate și cu chelia cojindu-i-se. Nenorocitul! M-am grăbit afară și m-am uitat în jurul meu ca o nebună. Pentru un moment ce a ținut o veșnicie, nu l-am mai văzut pe Simon. Toate barurile și cafenelele își aranjaseră mesele afară, iar copacii erau deși de-a lungul trotuarelor largi, aruncând umbre înșelătoare asupra trecătorilor; una din două persoane părea a avea părul blond sau poate asta era doar reflexia soarelui printre frunze. Dar, într-un final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]