4,874 matches
-
o aveam. Acum era de-ajuns să ai noțiuni, toți aveau cu ghiotura, și cu atât mai bine dacă erau inactuale. Chiar și la universitate, unde pusesem din nou piciorul ca să văd dacă mă puteam oploși pe undeva. Amfiteatrele erau calme, studenții lunecau pe coridoare ca niște năluci, Împrumutându-și unul altuia bibliografii rău Înjghebate. Eu știam să fac o bibliografie ca lumea. Într-o zi, un student din ultimul an, luându-mă drept profesor (cadrele didactice aveau acum aceeași vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Înțeles că n-aveam s-o mai regăsesc. Totul se făcu de un roșu Înflăcărat, care treptat trecu la indigo și violet, iar ecranul se stinse. Durerea din frunte devenise insuportabilă. „Mysterium Magnum”, zicea Agliè, acum cu voce tare și calm, stând lângă mine. „Renașterea omului nou prin moarte și pătimire. Bună execuție, trebuie s-o spun, chiar dacă gustul alegoric a influențat puțin precizia etapelor. Ceea ce ați văzut era o reprezentație, e firesc, dar vorbea despre un Lucru. Iar gazda noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
este deja aici, uită-te bine” - și-și bătea pântecele, șoldurile, coapsele și fruntea. Așezată așa, cu picioarele depărtate Întinzându-i fusta, din față părea o doică solidă și Înfloritoare - ea, atât de fină și de elastică -, fiindcă o Înțelepciune calmă o ilumina cu o autoritate matriarhală.. „Pim”, nu există arhetipuri, există trupul. Înăuntru, În burtă, e bine, pentru că acolo crește copilul, acolo intră cocoșelul tău foarte bucuros și acolo coboară mâncarea bună și gustoasă, și de aceea sunt frumoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trupul lui nefiresc de lung. Peste două seri am primit un telefon de la Botoșani. Îl așteptam. Ce voia să știe Sabina era motivul zăbovirii mele în capială. Spune-mi sincer, e vorba de vreo femeie? Mă întreba cu o voce calmă, afectuoasă chiar. Asta m-a încurajat să fiu sincer, deși adevărul spus așa, direct, mi se părea puțin vulgar. Da, e vorba de o altă femeie. Un urlet de ființă înjunghiată a fisurat receptorul de sus până jos. Ca să atenuez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mustrător. V-ar fi ferit, barem, de o parte dintre încurcături. Dacă eram eu, unul dintre motanii Domnișoarei voastre, intuitiv, ți-aș fi spus: De ce n-ai fost atent la conținut, băi, deșteptul dracului? Nu am mobil, îi răspunde Îngerul calm, Poetului. Ți-am transmis mesajele mental, gândindu-mă la tine. După cum ți-l voi tasta și pe-al treilea, care oricum îți era pregătit și destinat. Atenție! În liniștea nopții, a clădirilor cu mortarul văruit de lună și a zidurilor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
limba unitară. Apoi, dacă scriitorii noștri se vor închide în provinciile lor, în mod fatal vom avea despărțiri tot mai pronunțate și în grai, iar în cele din urmă, nici nu ne vom mai înțelege frate cu frate! Neclintit și calm, bătrânul urmă: ― O mie sau două mii de ani, de când om fi existând, prin vremuri poate mai aspre decât cele de acum, văd că ne-am păstrat graiul cu toții la fel, fie aici, fie în Transilvania. Scrierile ce le-am avut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Taci din gură, obraznicule! Să taci, că imediat te trimit la poliție să-ți înmoaie oasele, nemernicule!... Eu îmi sfarm pieptul și-mi pierd vremea să-i învăț și să-i luminez, iar el necuviincios!... (Se reculese și continuă mai calm.) Ați apucat pe căi rele, nenorociților! Nu vă mai mulțumiți cu ce v-a dat Dumnezeu și vă lăcomiți la averea altora! Veniți-vă-n fire! Duceți-vă acasă și vedeți de munca voastră cinstită, care-i bogăția țării noastre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui are un romantism ieftin, nepotrivit cu împrejurările: ― Domnule, te rog să... ― E sora mea și aș avea dreptul s-o iau de urechi! făcu Jean cu o gravitate pe care Titu o socotea tot atât de deplasată. Atunci Tanța zise foarte calmă: ― Ascultă, Jenică, știi bine că eu nu-ți permit să-mi faci mie morală! Nici acuma, și niciodată! Să fim înțeleși! Așa că ar fi mai bine să-ți vezi de... Lenuța ta și să ne lași pe noi în pace
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
conștient cu noi, românește, cu ochii închiși . Medicul, (că era și un medic în salonul de reanimare), când a văzut că nepotul se zvârcolește, s-a apropiat și m-a întrebat (cu un ton ridicat de reproș) cine sunt eu. Calmă, i-am spus că sunt sora tatălui pacientului și că am vorbit cu șeful clinicii de chirurgie despre acest tratament. Menționez că am venit la șeful clinicii cu o recomandare din partea unui alt medic, cu mare influență. Abia așa l-
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
amânat momentul operației, din cauza afecțiunii cardiace a nepotului și de aceea nu mi-a interzis să-l ajut pe nepot. Medicul anestezist m-a lăsat în pace, mai ales că nepotul se liniștise, zvârcolirile au durat câteva secunde. Eu foarte calmă, am continuat să țin mâinile pe inima nepotului. În total, cred că intervenția mea și a colegului tânăr a durat 20 de minute. În acest timp, nepotul a reușit să se trezească complet, să deschidă ochii și săi țină deschiși
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
mâinile pe capul leșinatei: o mână pe frunte și o mână pe ceafă, cu palmele lipite de capul leșinatei, fără a apăsa. În scurt timp (maxim 8 minute), leșinata și-a revenit ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, era calmă. Privirea îi era îndreptată în jos. Și-a văzut pantofii prăfuiți și a început să-i șteargă de praf. I-am spus să privească spre cer și a executat. Agitația anterioară i s-a șters complet, acum era într-o
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
nu spună minciuni, să nu caute defectele celorlalți și să nu vorbească pe nimeni de rău. - Să acumuleze un volum corespunzător de învățături și cunoștințe, care să-l ajute să selecteze, să deosebească binele de rău. - Să învețe să fie calm, răbdător și cugetat. - La școală, elevii să învețe câte ceva, în orice moment. Dacă învață ceva, timpul acela este câștigat; dacă nu învață nimic, timpul acela este pierdut și nu se mai întoarce sau nu se mai repetă șansa de a
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
propria sănătate” scrisă de doctorul Emil Rădulescu, să învățăm să ne alimentăm corect, deoarece stilul actual de viață al oamenilor, le produce bolile de care suferă. Din cartea „ Autovindecarea ochilor” scrisă de Joanna Rotte, Koji Yamamoto, să învățăm să fim calmi, să facem mișcare (gimnastică), să ne alimentăm vegetarian și să ne respectăm odihna (somnul obligatoriu din timpul nopții). Din cartea „Puterea extraordinară a subconștientului tău”, scrisă de Joseph Murphy, să învățăm să utilizăm puterea divină care există în fiecare din
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
îmbătrânirea timpurie, boli și moartea. La o masă trebuie consumat un singur fel de mâncare. Alimentele trebuie bine amestecate în gură, până când se transformă într-o pastă fluidă. Abia atunci, pot fi înghițite. Ingerarea alimentelor să se efectueze în climat calm, în stare relaxată, fără zgomote. Atenția trebuie îndreptată asupra mâncării, fără a discuta alte subiecte sau să privim la TV. Pentru menținerea sănătății și tinereții, cele mai recomandate alimente sunt legumele, fructele și cerealele. Lactatele sunt recomandate de unii autori
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
de carne, s-a obișnuit, vine și stă în fața porții, mă păzește și își așteaptă masa. E așa de blînd și de bun ! Da’ ce să faci, mai sînt și zile proaste în viață, filosofează bătrîna doamnă, cu un zîmbet calm pe buze : azi s-a terminat pensia... Haita de cîini din mijlocul străzii îmi dă fiori. Noroc că sînt cu mașina și reușesc să trec nevătămat printre ei. Sînt însă, evident, furioși, latră și aleargă după mașină. „își apără teri
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
care lupta și revolta se pierd în abandonare, într-un sentiment, de multe ori abia simțit, alteori stringent, de nostalgie. Nostalgie de ce anume? Obiectul acestei nostalgii are de multe ori un chip nedefinit, dar în urma unei reflecții mai profunde și calme dobândește trăsăturile a ceea ce dă valoare vieții. Această intenționalitate globală este tipic religioasă iar acel chip nedefinit are trăsăturile Absolutului. «Nostalgia Absentului» se identifică cu «lupta pentru sens» căreia îi este și structura cea mai profundă, îi lărgește orizontul și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pianinei cu incrustații prețioase, pe macrameuri și pe trupurile fixe ale babelor în mătăsuri verzi și roz, cu pielea în jurul nasului lucioasă și cu ochi de apă. Abia simțită, ca o horbotă, ar fi umflat odăile o fugă concentrată și calmă de Bach.) Tăceam și priveam icoanele încadrate în rame negre și putrede și mă gândeam ce monstru trebuie să fie (și aspectul bătrânicios pe care i-l descoperisem de mult, în vocea răgușită, trupul mic și osos, dinții de liliac
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
locul înțepăturii, apoi o întinseră încet pe spate, trăgând pijamaua pe ea. Nu trebuia să miște capul cel puțin douăzeci și patru de ore. Cele mai multe dintre bolnave nici nu se uitaseră, Lavița plânsese să se omoare cu fața în cearceafuri, Paula stătuse calmă cu fața la perete. Doar eu și cucoana aceea cu pareză facială priviserăm totul, eu răsucindu-mi pe deget, cu destulă nervozitate, buclele, ea cu o expresie de arlechin, zâmbind cu o jumătate de față și plângând cu cealaltă, clipind dintr-un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în voia iadeșului. Acesta o târa ca un câine pe care l-ai purta în lesă. Noi ne țineam după grasa în mov, înzorzonată ca o paparudă. Era aproape de ora unu și în lume era o tăcere scânteietoare, sub cerul calm care avea să fie toată săptămâna bun cu noi. Iadeșul trăgea spre poartă, așa că am ieșit în strada pustie. Am cotit-o la stânga, spre câmp. Abia ne țineam după Balena, care făcea niște pași caraghios de mari, zdruncinîndu-și halcile la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
există nici un supraviețuitor, din toate milioanele de oameni născuți acum o sută cincizeci de ani. Ce e arma nucleară pe lângă asta, pe lângă timpul exterminator, timpul care nu lasă răniți? Ce sânt conflictele, ce este lupta pentru putere față de victoria meticuloasă, calmă, blândă aproape, a timpului împotriva tuturor? Bombele, războaiele, cutremurele, bolile, potopul sânt superflue, nu fac decât să grăbească nesăbuit opera timpului, sânt priviri aruncate în viitorul apropiat, ridicări indiscrete ale unui colț de cortină." La care studentul începu din nou
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vorbească, nici eu n-am mai putut s-o întreb; ci ne priveam fix, fermecați, stăpâniți de același fluid suprafiresc de dulce, incapabil să ne împotrivim, să ne scuturăm de farmec, deșteptîndu-ne. Mi-e greu să descriu emoția. O fericire calmă și în același timp violentă, în fața căreia sufletul nu opunea nici o rezistență; o beatitudine a simțurilor care depășea senzualitatea, ca și cum ar fi participat la o fericire cerească, la o stare de har. La început, starea se susținea numai prin priviri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
același birou, pe scaunul pregătit mai dinainte de Maitreyi. Am început a scrie mecanic, copiind titlurile cărților, fără să ridic ochii de pe fișe. ― Ai dormit bine? o întreb eu după câteva minute, ca să curm tăcerea. ― N-am dormit deloc, îmi răspunse calmă. M-am gândit că e timpul sî pleci din casa noastră. De aceea te-am și chemat... Încercai s-o întrerup, dar Maitreyi avu un gest de desperată implorare, și o lăsai să vorbească, din ce în ce mai turburat și mai surprins de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
le asumăm! - Ieronim, îmi sperii fata! se prefăcu mânios Antim, încruntîndu-se. Ieronim îi privi pe amândoi, derutat. - Un geniu, o principesă a Spiritului, să se sperie numai de atît? exclamă cu emfază. Când... - Eu știu ce este nenorocul, îl întrerupse calmă Maria. De când mă cunosc, mă urmărește nenorocul. Cum îi spuneam și Maestrului... Tăcu, pălind brusc. În prag, cu uniforma de general atîrnîndu-i până aproape de genunchi, dar cu mânecile mult sumese și părând prea scurte, cu fața mânjită de praf și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
viața omului cotidian este reprezentat de inspirația și actul creației artistice. Individualitatea ce posedă o tainică înclinație pentru deschiderile frumosului și armoniei sensibile se poate întâlni cu clipe de extaz în care își proiectează întreaga sa ființă spre metafizica unei calme așteptări. A fi în așteptare înseamnă a preîntâmpina, a prevedea întâlnirea ce se anunță conformându-te, pregătindu-te întru anticiparea a ceea ce stă să vină. Astfel, apropiem virtual noutatea ce urmează să puncteze imedialitatea noastră, ne-o familiarizăm obișnuindu-ne
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
punctată de viețuitoare ar cunoaște ritmicitatea cosmică ce impune retragerea graduală a zguduirilor din apă și vârtej urmată de reîntoarcerea îmbălsămărilor solare. Și conștiința umană pătrunsă de rezonanța cu impulsiunea artisticului se așează în rarele momente extatice, sub spectrul așteptării calme a unei intense furtuni. Desigur, este vorba despre o furtună de ordin spiritual. Sufletul dăruit răscolirilor artistice se manifestă într-un astfel de context special asemeni unei forme modelante ce-și pregătește golul circumscris pentru revărsările de conținut copleșitor. Începutul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]