2,949 matches
-
și iluziile spulberate! În magazinul de ciudățenii ai împachetat veri foșnitoare care mă îmbâcseau, gelozii en gros, nori încărcați cu iluzii plesnitoare, inconștiențe duse în răspăr, vagi urme de iubire ivite palid conturate printre cioburi de ametist și te-ai calmat călcând munții peste un copac anemic pe care l-ai crescut cu lapte de la sânul tău și, smirnă din cuibarul părăsit; ai evitat verdeața impusă mocnit de Împăratul Verde, ca să zbori spre palatul de cleștar și ai sorbit ploaia repezită
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
însă Edy, îmi spuse sigur pe el: - Ai răbdare, în seara asta vom bea și vom mânca pentru o lună! Oricum, alți bani nu voi mai vedea, dar am cartelă și știi bine că nu mă interesează arhivarea lor. Mă calmă astfel, cu promisiunea unei cine copioase. Am trecut pe la poștă să scoatem banii și ne-am continuat drumul. Îmi era simpatic acest băiat, nu că ar fi fost tot constănțean, ci fiindcă semăna cu mine... nu ca înfățișare, el fiind
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
secunde după ce ușa s-a închis în urma ei, am avut o senzație ciudată: m-am simțit singur. Dar sentimentul de singurătate se combina cu sentimentul de ușurare și în scurt timp cel de ușurare a devenit mai puternic, copleșindu-mă, calmându-mă și căluzindu-mă încetișor înapoi spre fotoliu și spre cei doi prieteni și tovarăși de încredere, telecomanda televizorului și cea a aparatului video, așezate fiecare pe câte o cotieră. Am deschis aparatele, am apăsat pe play și Kenneth spuse: — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la căcatul ăla de televizor! Ridicase tot mai mult glasul, până când aproape că răcni ultimul cuvânt. Apoi se așeză din nou și își trecu mâinile prin păr. — Și cum e cartea ei? am întrebat, după ce l-am lăsat să se calmeze un pic. — Maculatură obișnuită. O mulțime de persoane din mass-media, dinamice și nemiloase. Sex la fiecare patruzeci de pagini. Trucuri ieftine, o intrigă artificială, dialoguri cretine, putea s-o scrie un calculator. Probabil chiar a fost scrisă de un calculator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Doamna Tonks nu mă asculta. — Cred că va trebui să apelăm la domnul McGanny, spuse ea. Veniți cu mine, vă rog. M-a dus la recepție și a dispărut câteva clipe într-un alt birou, lăsându-mă singur cu secretara. Calmat de bătăile ei ușoare pe tastatura computerului, m-am cufundat în speculații, încercând să ghicesc care dintre membrii familiei Winshaw îmi șterpelise manuscrisul (sau, mai probabil, angajase pe altcineva s-o facă). Candidatul cel mai evident era Henry: în fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se refăcuse relația dintre noi. Jurasem să nu mai vin niciodată aici, de teamă că vreun membru al personalului m-ar putea recunoaște și ar face vreo aluzie stânjenitoare - pentru că ne dădusem în spectacol atunci - dar acum, descoperind că eram calmat și înveselit de prezența Fionei, această îngrijorare părea absurdă. În fond, era unul dintre cele mai populare restaurante din zonă și când mă gândeam câte mii de clienți or fi venit și or fi plecat de aici în ultimii doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cinci de milioane. De pui, nu de kilograme, desigur. Într-o după-amiază, când aveam aproape douăzeci de ani, m-am certat cu Verity în casa părinților mei și când am terminat cu cearta, am ieșit să mă plimb ca să mă calmez. Ca de obicei, ea își bătuse joc de aspirațiile mele de scriitor și, pe bună dreptate, sufletul mi-era zguduit de o sfâșietoare autocompătimire când am pornit valvârtej pe o alee în direcția pădurii pe care o exploram în plimbările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care îl ține în mână Mircea. Mă reped să-l pup și am impresia că se uită la mine cam străin. Cum se poate să mă fi uitat doar în trei zile ? Așa îmi trebuie dacă am plecat de lângă el. Calmează-te, îmi spune Mircea, are numai câteva luni. Câtă memorie crezi că încape în el ? Dar eu sunt mama, ce avem noi e dincolo de memorie... Și nu știu cum reușesc, dar, când să plec la Berlin, citesc aiurea biletul de avion, încurc
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
să le topească în adevărul unor fapte trăite de ea, de el sau de alții. Dacă se întâmplă să se înflăcăreze pledând pentru vreo idee anume, ca „un intelectual care se respectă”, cum se scuză el, Teodora știe să-l calmeze, adresându i-se pe un ton oficial-ironic cu „Domnule Profesor”. Ceea ce îl face să-și lepede imediat „haina cărturarului”, pentru a redeveni „omul propozițiilor simple” (cum se dorește mereu, fără a-i reuși totdeauna...), așa cum l-a cunoscut odinioară în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
facă și el casă și unde putea să-și facă decât pe locul tatălui, dar s-a lovit de împotrivirea mamei lui. Și i-a administrat Grapina o mamă de bătaie cu un par, de au intervenit vecinii și au calmat-o, întrebând-o de grădină. Nu-i grădina lui Dumitru? Ba da. Și Dumitru nu-i tata lui Petrache? Ba da. Și atunci pe al cui pământ vrei să-și facă și el casă? Grapina, neavând argumente, l-a lăsat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
rezonabil, te rog? interveni soția sa. — Sunte prea al dracu’ de rezonabil. Ai mâncat vreodată ceva atât de infect ca aici? — Nu-i bună mâncarea? Întrebă calm Wilson. — A, nu-i mai rea decât restul chestiilor. — În locul tău m-aș calma, băiețaș. Unul din băieții care ne servesc Înțelege puțină engleză, continuă Wilson pe un ton foarte coborât. — Mai dă-l dracu’. Wilson se ridică de la masă și se Îndepărtă pufăind din pipă. Îi spuse ceva În swahili unuia dintre băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
în spatele bolovanului. — Aici suntem în siguranță. Nu vezi că barbarii supraveghează tabăra? Poate că pregătesc o ambuscadă. Nu se uită spre noi; suntem prea în spate. Mai bine ai grijă să potolești câinele. Dar Lurr stătea nemișcat, lângă ei. — Și calmează-te. Ce fel de bărbat ești? — Sunt medic, un biet medic, murmură Valerius. Se înveli mai bine cu pătura de lână și-și cuprinse genunchii cu brațele. Își sprijini capul de mușchiul care acoperea bolovanul. Neînarmat, se simțea neputincios; își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
batistă ezoterică a Întemeietorului antropozofiei. Misticul austriac i se părea incapabil să interpreteze În mod accesibil creștinismul artistului Înnămolit În munca de asigurări. Astfel Încît zbuciumul, Împotmolirea kafkiană, teama lui incontrolabilă de-a nu lua o viroză În restaurant mă calmează, alină, Împrospătează. Eu sînt un artist Înglodat În munca editorială. Probabil că asta se numește frustrare, valuri de sifon turnate peste o tot mai slabă dar autentică disperare, saxofon pe malul oceanului, sunete În formă de cochilie, de molie, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
deveni bogat și faimos, prima fiind cîștigarea concursului „Vrei să fii miliardar”. E totuși straniu că, plecînd eu de la Cline, am ajuns În catalog drept un soi de doctor literar ce vrea cu orice preț să vindece, să domolească, să calmeze, să ungă. Nici prin cap nu mi-a trecut. Dar, cine știe, s-ar putea să aibă dreptate criticii. Mă gîndesc că mi se-ntîmplă să plîng tot mai des de la un timp. De pildă, zilele trecute eram În metrou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
simt nevoia irepresibilă să-și facă datoria, caută cu ochii injectați victime, le găsesc, și tabără Întotdeauna asupra a cîte unui singur om, făcîndu-l zob. În fața sediului PNL, care arată ca după cutremur, un bărbat este bătut bestial. Încercînd să calmeze spiritele, un bătrîn prost inspirat abate atenția asupra lui și i se aplică același tratament. ȚÎra nu mai rezistă și deși Încercăm să-l reținem, intervine pentru a opri incredibila brutalitate. Cineva din mulțime zbiară: „Și pe el, și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și nu de neglijat vezi antologica scenă cu melcii și whisky-ul, interviul dat francezilor, ori colosala „dă-i salam” adresată mamei copilului care-i un fanatic al salamului, Îl caută, doarme cu el În mînă și nu poate fi calmat decît cu această delicatesă națională, sînt momente cînd rîzi cu lacrimi trist, așa cum e și normal să rîzi de tine, de lumea-n care te-ai născut fără vină, dacă nu cumva ai ales-o tu, de-acolo, de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
străbate-n diagonală ecranul. Și cîinele alb se plimbă prin film, dar este singurul ce apare și În vis și-n realitatea ficțiunii. În toată această ficțiune a ficțiunii În ficțiune, e normal ca Faye să fie extravagantă, să se calmeze, atunci cînd se simte părăsită, de pildă, strîngînd iar un șurub, de data asta la lampă, să se simtă tînără În vreme ce-n plan secund, la fel ca-n Oblomov, apar omuleți brueghelieni, sau copacul din fața fermei. Faye suferă-n permanență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cotizație pentru vameș, numai că eu n-aveam de gînd să marșez, eram cinstit, ziarist, și-am Început să-mi fac bagajele hotărît să mă dau jos, să rămîn dracului la Episcopia Bihorului Înjurînd În timp ce Mașa mă ruga să mă calmez, n-a mai fost nevoie, n-a părut necesar sacrificiul meu de-a rămîne singur pe peronul acelei ultime gări românești dinaintea Vestului, mita țiganilor Întrecuse cu siguranță orice așteptări, vameșul nici n-a mai intrat În compartimentul nostru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vor cu mine?" " De dimineață, ceartă cu Maitreyi. Ea se simte jicnită pentru toate nimicurile și amenință să nu vorbească cu mine o săptămână. Azi i-am spus că nu-mi pasă, orice ar face ea. Faptul acesta m-a calmat și m-a ajutat să lucrez. Lilu a venit să intervină, spunîndu-mi că "poeta e nespus de deprimată". I-am răspuns că eu nu sunt supărat, dar dacă lucrul acesta o amuză... Cât de banale sunt toate femeile, înțelegeam eu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să-și Întindă picioarele. Am auzit că traversăm azi. Ei, chiar n-are rost s-o mai lungim pe-aici. — Tu nu mergi nicăieri. — Ce-ai, Harry? N-are rost să te iei de mine. — Nu? DĂ-te jos. — Of, calmează-te. I-am dat una-n față, și atunci s-a ridicat și a coborît pe doc. — Eu nu ți-aș face așa ceva, Harry. — N-am de gînd să te mai car și pe tine degeaba. Atîta tot. — Bine, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Auzi, cine dracu’ e rănit mai grav? Tu sau eu? — Tu ești, spuse negrul. Da’ eu n-am fost Împușcat niciodată. Nu intra În planurile mele să fiu Împușcat. Nu-s plătit ca să fiu Împușcat. Nu vreau să fiu Împușcat. — Calmează-te, Wesley. Nu-ți folosește la nimic să vorbești așa. Se apropiau de chei. Erau deja În vad și, pe măsură ce intrau pe canal, vizibilitatea era tot mai redusă, din cauza soarelui care se reflecta În apă. Negrul baîși ieșea din minți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
gîndi. „Nu ne caută ei pe-așa vînt.“ — Crezi c-o să iasă? Întrebă negrul. — Sigur. De ce nu? — Bate prea tare. — Ne caută. — Nu cînd i-așa. De ce vrei să mă minți? Negrul vorbea cu gura aproape lipită de un sac. — Calmează-te, Wesley. — SĂ mă calmez, așa zice omu’ Ăsta, continuă negrul. SĂ mă calmez. De ce să mă calmez? Pen’ că mor ca un cîine? M-ai adus aici. Scoate-mă acum. — Calmează-te, Îi spuse bărbatul cu blîndețe. — N-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe-așa vînt.“ — Crezi c-o să iasă? Întrebă negrul. — Sigur. De ce nu? — Bate prea tare. — Ne caută. — Nu cînd i-așa. De ce vrei să mă minți? Negrul vorbea cu gura aproape lipită de un sac. — Calmează-te, Wesley. — SĂ mă calmez, așa zice omu’ Ăsta, continuă negrul. SĂ mă calmez. De ce să mă calmez? Pen’ că mor ca un cîine? M-ai adus aici. Scoate-mă acum. — Calmează-te, Îi spuse bărbatul cu blîndețe. — N-o să vină. Știu că n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Sigur. De ce nu? — Bate prea tare. — Ne caută. — Nu cînd i-așa. De ce vrei să mă minți? Negrul vorbea cu gura aproape lipită de un sac. — Calmează-te, Wesley. — SĂ mă calmez, așa zice omu’ Ăsta, continuă negrul. SĂ mă calmez. De ce să mă calmez? Pen’ că mor ca un cîine? M-ai adus aici. Scoate-mă acum. — Calmează-te, Îi spuse bărbatul cu blîndețe. — N-o să vină. Știu că n-o să vină. Crede-mă, mi-e frig. Îți spun, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
prea tare. — Ne caută. — Nu cînd i-așa. De ce vrei să mă minți? Negrul vorbea cu gura aproape lipită de un sac. — Calmează-te, Wesley. — SĂ mă calmez, așa zice omu’ Ăsta, continuă negrul. SĂ mă calmez. De ce să mă calmez? Pen’ că mor ca un cîine? M-ai adus aici. Scoate-mă acum. — Calmează-te, Îi spuse bărbatul cu blîndețe. — N-o să vină. Știu că n-o să vină. Crede-mă, mi-e frig. Îți spun, nu mai suport durerea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]