2,870 matches
-
o căciulă rusească, iar în spate ducea un rucsac greu și îi recunoscu primul, salutându-i de departe. Împreună cu el mai era un ins înalt, slab și negricios, cu ochelari, pe care Stelian avu impresia că-l cunoștea de undeva. Camaradul și prietenul meu..., îl prezentă cu glas scăzut în mod conspirativ Fănel Trifu. Își strânseră mâinile și se retraseră la marginea trotuarului, ca să poată discuta mai în voie. Aflară astfel că Fănel Trifu și cu prietenul său lucrau pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mână cu ace fosforescente, ca să se convingă că era suficient de târziu, își stinse țigara, strivind-o sub talpă, apoi dădu semnalul de plecare. Corneliu Caraiani, doborât de oboseala drumului lung și plin de riscuri, pe care îl făcuse împreună cu camaradul său din munții Muscelului și până la București, se lăsase furat de somn și tresări puternic și din tot trupul când simți mâna celuilalt scuturându-l de umăr. Hai, Cornele, îl îndemnă Fănel Trifu, având grijă să vorbească în șoaptă, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
păși înăuntru primul. În holul de la intrare era întuneric și nici un zgomot nu lăsa să se ghicească prezența chiriașilor care locuiau acolo. Fănel Trifu o luă la dreapta și începu să urce niște scări de lemn, prevenindu-l și pe camaradul său să pășească cu mare grijă. Totuși treptele vechi de lemn scârțâiau destul de tare la orice mișcare și nu avură ce face. Sus, în capătul scărilor ardea un bec economic de 25 de wați și îi întâmpină un câine mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Bine-ai venit, mă Fănele, că de când te-aștept! vorbi omul cu glas volubil și, poftindu-i pe amândoi să intre, le scutură bărbătește mâinile, apoi închise ușa cu precauție și o zăvorî bine. Fănel Trifu i-l prezentă pe camaradul său, constatând că socrul surorii sale, pe care nu-l mai văzuse de câțiva ani, nu se schimbase aproape deloc. Bărbat cu părul albit complet, ajuns la vârsta de șaizeci de ani, Titi Vlădăreanu nu se lăsase încovoiat de grelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un ton conspirativ el le făcu cunoscut că urma să rămână în locuința sa câteva zile, după care, pentru siguranță, trebuia să se mute în casa unui prieten de-al său, iar în acest timp aveau să se întâlnească cu camarazii din București și să pună la punct planul de asasinare a lui Dej sau a unui alt lider comunist important. Din câte văd eu, aici este vorba de un război în toată regula!... remarcă Fănel Trifu. Cam așa ceva, confirmă Titi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
București și să pună la punct planul de asasinare a lui Dej sau a unui alt lider comunist important. Din câte văd eu, aici este vorba de un război în toată regula!... remarcă Fănel Trifu. Cam așa ceva, confirmă Titi Vlădăreanu. Camarazii din capitală vor să vă puneți de acord în privința unei acțiuni comune, cu etape și cu termene precise. Fănel Trifu stătu puțin pe gânduri, ca să cântărească lucrurile mai bine. N-ar fi rea ideea, dar trebuie să avem grijă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
el niște lucruri, pe care le puse pe măsuță. Fănel Trifu îl privi și zâmbi: Pentru bătrân sunt gata să pun mâna-n foc, zise. E un om de absolută încredere. Nu e cazul să ne facem griji din cauza asta... Camaradul său mormăi ceva cu o mină încă sceptică și dădu la iveală din rucsac un pistol-mitralieră, pe care îl verifică atent și îl ascunse apoi sub pat. Pe stradă se auzi trecând un camion greu, care făcu gemurile să zuruie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zdravănă acestor "alții", care, cu nemernicia lor, s-ar fi făcut vinovați de complicitate cu regimul. Când își sfârși de fumat țigara, Fănel Trifu îi scutură din nou mâna și, urându-i mult noroc, o luă din loc grăbit, împreună cu camarazii lui, și dispăru în pădure. Când se văzu iarăși singur, pe cărarea care ducea la cabană, Virgil avu brusc sentimentul că strania întâlnire nici nu se petrecuse aievea, ci fusese doar o năzărire de-a lui... 10 ... Până în primăvară, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Victor legă prietenie la toartă. Unul, bucureștean din tată-n fiu, Paul Dobrescu, care stătea prin Vatra Luminoasă (tatăl său era nevăzător din timpul primului război mondial), iar celălalt, Mircea Cartojan, teleormănean de la Roșiori de Vede, serios și foarte bun camarad. Cei doi îi deveniră încă din primele zile atât de apropiați, încât ceilalți avură impresia că s-ar fi cunoscut între ei mai dinainte. În scurt timp ei, cu prietenia care-i lega, ajunseră să facă o notă aparte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fiului său. El, fiind văduv de atâta vreme și înaintând mereu în vârstă, nu putea să mai trăiască singur ca un pustnic. Singurătatea nu-i făcea bine unui om atât de sociabil ca el, care trăise mereu înconjurat de colegi, camarazi, superiori și subalterni și, nu în ultimul rând, de propria familie. De-acum încolo n-o să mai plecăm nicăieri! Cu matale o să rămânem! îl asigură Virgil, coborând din autocamionul cu care își adusese de la Brănești familia și calabalâcul, și dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
hipnoză Începuse. Pierric, proptit În perne, cu ochii pe jumătate Închiși, era neobișnuit de calm. Psihanalistul, sub supraveghereea medicului, Îi vorbea cu glas blînd, monocord. - Ești complet destins, Pierric, ai șase ani, e noapte, te ții după sora ta și camarazii ei, te ții după ei... - Gwen... Pierric Începuse să șușotească. În mod absolut surprinzător, vocea lui avea un timbru de copil, diverse expresii se succedau pe chipul lui pe care Lucas și Marie Îl urmăreau cu sufletul la gură, fascinați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
exclusiv, așa cum am remarcat la cei pe care-i consideram normali. Și cert este că reușeam aproape întotdeauna să mă întorc până la urmă în realitate, înainte ca situația să devină critică pentru mine. Astfel îi păcăleam pe profesori, părinți sau camarazii de joacă. Când am studiat la școală, la ora de literatură, motivul alter ego-ului, am înțeles îndată că despre El era vorba. Deodată, pentru scurtă vreme, părea că totul capătă sens. Apoi, am început să am îndoieli vizavi de lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu începe aici, și trebuie să aflu de unde mă trag. Hotărîrea mea este luată. Mîine, în zori, voi fi deja departe de locurile astea pe care le îndrăgesc atît de mult. Șocul celor auzite o cutremură pe Hana. Singurul ei camarad pleca? Dar pentru ce? Cine-l alungase? Te-au speriat lupii tineri, Lupino! Te-au amenințat; te amenință de-o bună bucată de vreme, și tu n-ai avut altă treabă decît să-i asculți... reuși să îngaime, gîtuită de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Ar fi fost un efort inutil să parcurgă împreună cu Lupino drumul pînă la haită și înapoi. Rămăsese să se odihnească dar și să pîndească. Fusese liniște, semn că vietățile dăduseră uitării apropierea lor de adăpost. Acum, înțeleptul îi întîmpina pe camarazii lui Lupino cu bucurie. Era o ceată mare, căci numai forțele lor unite puteau să facă față confruntării cu Oamenii și lupii lor. Se consultară cu privire la modul în care urmau să acționeze. Era de necrezut și de neînțeles felul în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să accept invitația. Eram încă destul de șocată, dar nu eram nici sigură că aveam nevoie să fac schimb de povești de groază cu o grămadă de străini. — știu că sună nițel cam ciudat, recunoscuse Phil, dar e ca și cum am fi camarazi de război. Toți ne-am spus poveștile în fața familiei și prietenilor, iar ei ne-au ascultat cu răbdare și au încercat să ne înțeleagă. Dar nu pot. Trebuie să trăiești asemenea povești pe pielea ta ca să le înțelegi. Phil nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
un sentiment straniu de bine, știind că toți oamenii ăia ispășiseră la Grant Books și reușiseră să supraviețuiască și să-și spună poveștile. Acum păreau destul de echilibrați, dar, ca și mine, știau ce înseamnă să fii în tranșee cu patru camarazi, să faci o pauză scurtă ca să mergi la latrină și să te întorci, numai ca să găsești totul distrus și camarazii dispăruți. Oamenii ăia știau ce înseamnă să lucrezi într-o zonă de război profesională, știau ce înseamnă să te ferești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-și spună poveștile. Acum păreau destul de echilibrați, dar, ca și mine, știau ce înseamnă să fii în tranșee cu patru camarazi, să faci o pauză scurtă ca să mergi la latrină și să te întorci, numai ca să găsești totul distrus și camarazii dispăruți. Oamenii ăia știau ce înseamnă să lucrezi într-o zonă de război profesională, știau ce înseamnă să te ferești de gloanțele care zburau din biroul lui Vivian, ce înseamnă să porți negocieri într-un teritoriu ostil, care îi cuprindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
gîndește, analizează. Studentul a dat imediat fuga la Spitalul Colțea care era peste drum și a solicitat să fie operat. După aceea s-a întors în stradă, observă Poștașul, trăgînd cu ochiul pe diagonală. Locul meu este pe baricade, alături de camarazii mei, i-a zis unei infirmiere care l-a privit ca pe un nebun. Ai tras prea mult la măsea, măi băiatule, o să te alegi cu un glonț în cap fără să-ți dai seama, nu ar fi asta o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sărind de pe banchetă din cauza unei bufnituri. Pe lîngă nervii ăia de care n-a mai reușit să scape nici pînă în ziua de azi, la mititica unde a stat șapte ani bătuți pe muchie a dat peste tot felul de camarazi care au avut grijă să-i bage în cap o grămadă de alte prostii. Poezioare, spovedanii, convertiri, lepădări, rebotezări, zice Curistul, am auzit și eu povestioare berechet despre floarea intelectualității și alte alea, răbdare, posturi, rugăciune, izbăvire și ură, nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care îl rănisem pe Bobby De Witt și, după câteva zile de parteneriat temporar, ne distram vorbind amîndoi stricat în germană ca să ne omorîm timpul între două interogatorii. Pe mine Fritzie mă săpunea mai puțin și se purta ca un camarad - unul cu răutatea-n sânge. Vorbea mult despre Dalia și râvnita lui avansare la gradul de locotenent, dar nu pomenea nimic despre înscenări și, de vreme ce n-a încercat niciodată să mă atragă într-o acțiune ilegală, iar rapoartele lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
apretate și perne Înfoiate, slujit de trei servitori și două surori medicale de profesie care fac cu rândul, În timp ce tinerii mor În noroiul din Țara Nimănui, În tranșee mizere, pe tărgi zgâlțâite sau În paturile spitalelor de campanie, printre gemetele camarazilor răniți. Dar, dintre cei alcătuiesc micul grup de ajutoare ale autorului, numai Burgess Noakes știe ce Înseamnă moartea pe frontul de vest, iar el nu dorește să vorbească despre ea. E mulțumit că a scăpat cu o rană Încasată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că ajunsese În apele mai calme ale vârstei de mijloc, că supraviețuise tuturor pericolelor și problemelor, dorințelor nedefinite și dezechilibrelor fizice asociate cu sexul la bărbații tineri, se simțea la adăpost cultivând prietenia unor tineri care Îi Împărtășeau vederile. Vechii camarazi ca Du Maurier și Gosse erau, desigur, inestimabil de valoroși; dar sprijinul lor era, la urma urmelor, de la sine Înțeles, iar laudele aduse operei lui trebuiau luate cu un dram de rezervă. Nimic nu era mai dulce pentru orgoliul rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să stea la pat trei săptămâni, ordin căruia i se supusese cu multe Împotriviri și proteste. Cu prima ocazie când ajunse la Londra, Henry se duse să Îl vadă În Oxford Square. În fața casei Îl Întâlni pe Tom Armstrong, vechiul camarad al lui Du Maurier din „perioada Trilby“ de la Paris, acum distinsul decan al Colegiului de Arte Frumoase de la Kensington. Venise cu aceeași misiune, drept care Îl vizitară Împreună pe invalid, luând loc pe scaune cu spătar Înalt, lângă pat. Aspectul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
târziu a venit ordinul de retragere de la cartierul general al batalionului, dar ar fi fost prea târziu dacă am fi apucat să ieșim la luptă. Ceilalți trei ofițeri din Compania C au fost omorâți și o mulțime de flăcăi și camarazi de-ai mei. Și nu era mai mult de șapte dimineața... Îmi amintesc că m-am uitat la ceas și m-am gândit că, dacă eram acasă, abia acum mă dădeam jos din pat, mă spălam și mă rădeam, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-și declanșeze atacul. Își extrase ușurel pumnalul de tablă afară. (Mai târziu, aveam să ne informăm.) Între timp, nu-și abandonă nici strategia primitivă și, turuind, nu neglijă să-și verse și năduful asupra nefericitei Nicoloaice ce-l pusese pe camaradul său negricios să-și crape liniile norocului din podurile palmelor, săpând șanțuri. - N-o vezi, bre, cât e de perversă și infectată, că zici se baricadează, doar ca să nu-i înțepăm noi băutura?! D-asta o scobit-o 58 DANIEL
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]