222,545 matches
-
din retrospecții înșelătoare, cînd copilul, adolescentul și adultul bîntuie același trup dematerializat, fluidizat sau împuținat cantitativ, corpul însuși devenind, periodic, o "vizuină luminată", un spațiu de siguranță dar și topos al unui teribil prizonierat. Tema încarcerării în structuri concentrice, de la "capul strîns puternic în scheletul craniului" pînă la "materia brută" ce-l izbește de pereții ei, dureros, este în fond drama zidirii în propriul destin: "Viața ta a fost așa și nu altfel", iată melancolia de a fi "unic și limitat
MAI by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13877_a_15202]
-
tril drăgăstos și infam. O plăcere stîrnită în eter și aceea a lui erea toată. Extinsă către fiecare val care-i săruta palma. Departe, perdeaua de la fereastră se prăvăli galeș. Suspină dintr-un soi de turbare sastisită și își lăsă capul pe spate să ajungă pînă la magma călduță a mării. Un potop de lacrimi și toate îi jucau lui în păr... Satie îl făcu să expire. Curenț mici îi învîrtejeau buclele într-un ciclon ud. Aurul lor strălucea ademenitor unduios
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
Înaintea mea sta o hotărîre esențială plină de răspundere, ivită magic în mine. "Trebuie să merg la Lovinescu", mi-am șoptit. Purtam în mine povara unei hotărîri inflexibile. Eram ca un condamnat în momentul în care avea să îi cadă capul sub butuc. Hotărîrea mea părea o sentință de care mă speriam. Cum să îndrăznesc, să caut adresa marelui scriitor, să sun la ușa lui și să-l rog să mă asculte? De ce să mă asculte?, mă întrebam încercînd să-mi
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
că nu pot în nici un chip să merg methodic dupa Kiril. Mă hinervează, mă! Caterincă: Pe munți zăpada a îngălbenit Pe mări vapoarele au adormit în ceață Din robinete curge numai gheață Cuvintele - un straniu zăngănit. Stau culcat pe burtă. Capul îmi atîrnă peste marginea ascuțită a lumii. Nu bănuiesc, nu știu dacă ghilotina va veni de sus ori de jos. Dar asta nici nu mai contează. De cînd cu histerical disphonia, e o liniște desăvîrșită. "Deschizi gura și nu se
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
-l solicită. Singura ipoteză plauzibilă ar fi că Mîșkin e cu "domiciliu forțat". Nu stă unde-i convine lui, ci autorului!! Bănuiesc că pentru "atmoferă". În seara de pomină, cînd Natalia Filippovna, își dă, ca să zicem așa, poalele sufletului peste cap, în fața musafirilor, Rogojin e împodobit foarte kitsch. "...avea la gît un fular nou de mătase, de un roșu aprins combinat cu verde, pe care stătea înfipt un diamant enorm, reprezentînd un cărăbuș, iar pe degetul murdar al mîinii drepte un
“Sinucigaș ratat, bășică de fiere spartă pe două picioare” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13979_a_15304]
-
noaptea pînă i se închide cercul. să nu mai întemeiezi focul zilnic de fiecare dată pierzi cîte puțin din mîinile scriitoare cîte un fragment, cîte un capitol din istoriile limbilor nevorbite; ce voi face cu-atîta revelat aur peste prosternatul meu cap încoronat de bucuria sfîrșită?! minuscule sicrie de zăpadă sunt urmele Tale pe străzi efemere grafii, păpuși în rochii de zahăr. nimeni nu are nevoie de mine - mari crini, fabuloase amprente căptușesc ferestrele săracilor, e cerul anticariat în care Bibliotecarul miop
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
-ți cer să ne suim la loc, Printre liane, în copaci seculari, Ci să ne amintim ce am uitat. Iar cînd vom fi nervoși și făcuți foc, În loc să ne certăm, ca niște oameni mari, Să ne-ndreptăm, tăcuți, spre pat. Capul liniei Simțeai: de nu va întoarce troleibuzul La capul liniei, vei fi Întocmai celui căruia-ntr-o zi I s-a deschis spre univers auzul. Și-a devenit, fără să vrea, deodată Stăpîn al Firii, domn necontestat Al fiarelor din
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
în copaci seculari, Ci să ne amintim ce am uitat. Iar cînd vom fi nervoși și făcuți foc, În loc să ne certăm, ca niște oameni mari, Să ne-ndreptăm, tăcuți, spre pat. Capul liniei Simțeai: de nu va întoarce troleibuzul La capul liniei, vei fi Întocmai celui căruia-ntr-o zi I s-a deschis spre univers auzul. Și-a devenit, fără să vrea, deodată Stăpîn al Firii, domn necontestat Al fiarelor din codri. Speriat A vrut să tacă. Palidă, încercănată, Iubita
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
opresc de-odată, și-o să-mi aduc aminte. Am să mă-întorc pe banca de lemn negeluit. Ei îmi vor spune numai: "Noroc! Bine-ai venit! Sau poate îți e foame? Hai, ia, domnu^Săndel..." Șantan Timpul? A adormit cu capul pe masă, Delirînd despre Shakespeare, despre Eminescu... Slab, numai piele și os, mîncat de-un abces, cu Haina boțită, pătată, cămașa zoioasă. Păcat. Vorbea atît de frumos. Descu- Rajant de frumos. Îți venea să Plîngi. Să-ți spui: Nimic nu
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
încă dinainte de emigrare și de 1914, cînd el purtase fes și șalvari./ Și văzînd el, acum la întoarcere, putinile cu gura în jos [...] că au căpătat picioare cu degete uscate și cu unghii crăpate, a zis, scoțîndu-și șapca englezească de pe capul cărunt:/ «Ai, ai, tinerețea mea prefăcută în scîndură, cum își mai rîde ea acum de mine și de părul meu albit»" (p. 163). În privința personajului colectiv Păcatele Lumii, cu un spirit premonitoriu formidabil, Ștefan Bănulescu a radiografiat fenomenul contemporan nouă
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
este, pe linia best seller-ului semnat de Zaharia Stancu, proprietarul de sclavi în a cărui ecuație contează doar eficacitatea exploatării "șeptelului uman": "Mie îmi trebuiesc brațe de muncă, nu profesori și doctori Auzi dumneata Școală țăranilor Alintare și bătaie de cap Fugiți din fața mea"5 Itinerariul în istoria recentă este luminat de partid, care îi pune la dispoziție scriitorului o grilă de lectură infailibilă. Acolo unde precursorii cauționau ipoteze explicative "diversioniste", Sadoveanu rămâne fidel unui materialism dialectic care tranșează, o dată pentru
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
Insula avea mori de vânt zdrențuite pe lînga care corăbierii bătrîni jucau pelota, atunci cînd nu se hîrjoneau la o carafa de poșirca. Ci Haidoș mă trimisese c-un slujbaș al său, de Jos, ghebos și cu eczema pe țeasta capului. Rodioții îi spuneau Keran, fiindcă din gură-i ieșea cheratina. Nici tînăr, nici bătrîn, cu ochi de codoș priceput, cu fata că o hartă jupuita, Keran zălogit era să-mi fie paznicul nădejdilor de dragoste. Doar el ar fi izbutit
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
străjerul Keran. Ca să nu uiți vreodată, Kore-Persefona, mă vestea ghebosul la cîntatul cocosului, ca Haidoș ți-e bărbat legiuit și zeu cu picioare de foc! Doar trupul său de smead stăpîn să îl atingi pînă și-n vis! Blestem pe capul tău de vei pofti vreodată vreun străin, strigă către mine, amarnic, ghebosul, săgetîndu-l cu vorbele-i pe nevăzutul dulf Korin. Însă Baubo-i pritoci cursurile și-l potopi atunci cu mascări femeiești învățate de la fumătoarele de opiu: Kerane, cîine cu dinți
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
-nstelate și-o creasta de tigru buimac. Drept care spre subsuorile lui m-am scoborît, să mă-nghesui în ele, să mă preling, să-l molcomesc pe bărbatul pe jumătate tap, tuciuriu la piele și mai înalt decît mine c-un cap. El mă-nșfăcase de solduri că un neguțător prețăluind o cămilă, el m-atingea pe piept, ca un proprietar de sclavi, căutător de dinți sănătoși, el se lipea de mine ca o slujnica rîvnind să-și lingușească stăpînii, el phalusul
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
din adîncuri, un faun saltimbanc, cu arșiță-n carne, sau vreun înșelător de la bărbosul Haidoș, din iad? Haidoș Pe brațe avînd tatuate stripteuze albastre cu pojartier, pe piept, un catarg tremurînd în piele, ca un sfredel, în gură, mahorca, pe cap, cozoroc, si pe nas, ochelari de soare, astfel se-nfățișează zeul Haidoș că un al nimănui corăbier, dar și ca un mustăcind pișicher. Slujbași nu are ca să le mai poruncească, doar pisicile și cîinii de pripas se țin după el
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
e ridicat cu prea multe sulițe, ca să mai fie numărate, Haidoș își troznește degetele cu inele de-agate, apoi trage la cea dinții cafenea din port, ca sa-si mai vină-n simțiri și să-și mai tăinuiască înc-o zi smolitul cap de mort.
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
n-aș mai putea citi nimic! Și acum, încă mai adînc! Nu frica, nu groaza, ci neputința, certitudinea că nu mai pot scrie ceva care să-mi placă, că nu mai am spațiul necesar, mă determină să mă arunc cu capu-n jos și sufletul în sus în plicurile ce se cască zilnic ca niște prăpăstii ocrotitoare! Dar să nu uit un amănunt esențial. Aceste scrisori, sînt scrise vis-a-vis de dumneavoastră. Vă implică tot atît de mult ca și pe mine
Se va citi pe melodia Gui gău iau by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14084_a_15409]
-
precis, mai necruțător; dacă tot sînt pus pe scalpare, apoi scalpare să fie! Pentru zilele cînd voi putea, deci, să vă scriu despre Dolhasca, să nu uit următoarele "personaje" absolut reale: 1) ardeleanca Nuța, cea care l-a bătut în cap cu chiloții pe electricianul Vasilescu; 2) profesorul de istorie Secrieru cu vorba lui preferată "perfect-izmene" 3) Octav, omul de la sfatul popular, care chema oamenii la ședință, cu un ochi scurs (făcusem chiar, pe atunci, și-un distih: "De la sfat privește
Ce coșmar delicios, ce lume nouă și bulbucată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14035_a_15360]
-
ziare!); 9) magazionerul Topoliceanu care, ca să mă convingă că nu minte, mi-a zis (autentic, autentic!): "Puteți să mă expectorați între ochi, dacă vă mint, dom^doctor!" etc... etc...etc... Oare v-am scris aforismul acesta care-mi umblă prin cap de vreo două săptămîni? Între "misticism" și "miticism", la Ion Alexandru, e-o diferență de-o literă! Cu stimă și grație, Emil Brumaru 23-VII-980 P.S.: Totuși, pentru ultima dată, numerotez! Ba nu, voi numerota permanent! Prea sînt curios să văd
Ce coșmar delicios, ce lume nouă și bulbucată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14035_a_15360]
-
braț. Le vor împărți fiecare într-un perimetru precis delimitat, toată săptămîna, tot anul și în orice sezon. În diminețile de primăvară și de vară, țigăncile vînzătoare de flori, "merg cîte una, cîte două și cîte trei, cu grădinile pe cap". Coșurile largi pe care le poartă pe creștet le dau o ținută impunătoare, iar în aer adună albine și lasă miresme, culori, vorbe multe. Dacă n-ați văzut această imagine, scrie pentru cititorii anului 1935 Mircea Damian, în cartea sa
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
Bulevardul Brătianu, este, spre sud, dincolo de Universitate, pur oriental: pe uluci, șiruri lungi de covoare oltenești. Cîte un negustor își sporește șansele străbătînd Calea Victoriei cu covorul în spate, ca o mantie lungă pînă în pămînt, cu pălăria de paie pe cap și cu ochii sfredelind mulțimea în căutarea fizionomiei cumpărătorului de covoare. Înainte de Paște, se vînd miei, jupuiți și duși în spate, iar de Crăciun castane calde. Fiecare vînzător are un public bine delimitat: negustorii de dulciuri sînt înconjurați de copii
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
corzi. Dar acum textele sunt mai scurte, memoria poate fi mai puțin homerică, iar în plus, cântărețul trebuie să fie teafăr, fiindcă are de cucerit castelane ori de pornit oricând în cruciadă. Bineînțeles, asta dacă nu cumva își vâră în cap să moară la propriu, precum Jofre Rudel, de dorul niciodată văzutei de către dumnealui prințese din Tripoli și, pe deasupra, nu prea atestată documentar. Universul sub un deget de copil Rezumând și neidealizând, accesul orbilor de rând la literatură era cu putință
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
mîna dreaptă, cînd trăgeai sfoara stîngă, și piciorul stîng, cînd trăgeai sfoara dreaptă. Acum nu mai mișcă nimic. Și nimeni nu poate face nimic. Nimeni nimic. Gata. Ea are ochiul bleg și plîngăreț, gura strîmbă, și din cot, și din cap și din gît: tărîțe, tărîțe, tărîțe. N-avea numai tărîțe în ea. Sîngele s-a scurs și nu s-a văzut. Dar viața a rămas sugrumată, și vîrîtă aici printre paie, printre sdrențe, printre lemne, sub pupila bleagă de cîrpă
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
care, încă din 1931, mișcau mîna dreaptă și piciorul stîng ale păpușii cu tărîțe. Mai mult, sînt sforile destinului care fac din om jucăria sorții, marionetă care joacă așa cum îi comandă păpușarul invizibil, ca și cum n-ar avea decît tărîțe în cap. Un om derizoriu, trist, extrem de departe de cel exaltat de clasici ( frumos și sănătos) sau de romantici ( damnat întrucît genial), un om cu gura strîmbă și pupila bleagă, un om bătrîn, căci, imaginea păpușii înainte de sfărîmare este o caricatură a
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
cineva unui lucru acela este și cel potrivit". Tatăl "o învață pe Josette sensul adevărat al cuvintelor. Scaunul este o fereastră. Fereastra este un toc. Perna este pîine. Pîinea este covorașul de lîngă pat. Picioarele sînt urechi. Brațele sînt picioare. Capul este fundul. Fundul este capul. Ochii sînt degete". Că acest limbaj este funcțional, la fel ca celălalt, că această convenție e la fel de bună ca oricare alta o demonstrează Josette, care preia perfect noul limbaj: "Am zece ochi ca să merg, am
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]