6,684 matches
-
Iași, unde era student în anul II la Electromecanică. A primit o condamnare de 5 ani, redusă, în urma recursului, la 4 ani de temniță grea1. A fost transferat de la Suceava la Pitești la începutul lui noiembrie 1949 și ținut în carantină la o cameră de la subsol, împreună cu Bogdanovici, Lucinescu, Dan Dumitrescu, Cornel Pop, Păvăloaie, Mărtinuș și alți câțiva deținuți. A participat la bătăile din decembrie de la camera 4-spital, dar nu este foarte clar dacă în calitate de victimă ori de agresor. Bogos a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Banat, pe 6 noiembrie 1948. Student în anul IV la Facultatea de Mine-Metalurgie din cadrul Politehnicii Timișoara, a fost condamnat în octombrie 1949 la 10 ani de muncă silnică. A ajuns foarte repede la Pitești, iar după o scurtă perioadă de carantină, în luna decembrie a fost repartizat la camera 4-spital, unde trebuia să facă parte din primul mare lot de victime. A fost torturat în camera 4-spital și bătut inclusiv de gardieni și directorul Dumitrescu, realizând că nu există scăpare. A
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Brașov, într-un lot care redactase și răspândise manifeste anticomuniste regaliste, alături de Mihai Vintilescu, Theodor Th. Davidescu și Ion Brătilă, trecuți și ei pe la Pitești. A ajuns la Pitești din Aiud, în 13 februarie 1950, fiind repartizat prima dată la carantină, cu grupul său, dar și cu Mihai Livinschi și Gavril Vătămanu. Livinschi avea rolul de a obține informații de la ei, iar după ce s-a considerat că și-a încheiat misiunea, Davidescu a fost transferat la camera 3-biserică de la parter, în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
paralel și la Facultatea de Litere și Filozofie din Cluj, în 1946. A fost arestat de către comuniști în noiembrie 1948 și condamnat la 10 ani de muncă silnică. În Pitești a ajuns în toamna lui 1949 și a stat în carantină la camera 4-spital, unde i-a găsit pe Gebac, Negură și Onișor. Mai târziu, a stat pe celular cu Mihai Tufeanu, Dragoș Hoinic și Constantin Ispas, primul observând pe geam agitație la camera 4-spital, pe 6 decembrie 1949 (momentul declanșării
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
A fost condamnat de către Tribunalul Militar Iași pe 15 decembrie 1949 la 8 ani de închisoare, pe care i-a executat integral. Leonida a ajuns în Pitești pe la sfârșitul iernii 1949-1950, după ce trecuse prin Văcărești și Jilava. După perioada de carantină, a stat la etajul I, iar în vara lui 1950 a fost dus la camera 4-spital, unde a fost bătut de Țurcanu și obligat să bată. A condus acțiunea la camera 2 de la secția muncă silnică. Era cunoscut drept unul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
celulă își făceau rugăciunile, Lucinescu i s-a împotrivit public lui Bogdanovici. La scurtă vreme după sosirea în Pitești, pe 5 noiembrie 1949, a fost dus împreună cu Dan Dumitrescu, Costică Buțan și Alexandru Bogdanovici și alții într-o cameră de carantină. Denunțat de Bogdanovici administrației, pe 5 decembrie a fost mutat împreună cu Buțan și Dumitrescu la secția de izolare, unde au fost ținuți îmbrăcați sumar și cu geamul deschis toată iarna. Lucinescu a făcut cunoștință cu acțiunea violentă în camera 3-subsol
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
1948. Student la Iași, Mărtinuș a primit o condamnare de 15 ani de privare de libertate și a fost implicat în echipa lui Țurcanu încă de la Suceava. La Pitești a avut prima dată rolul de iscoadă într-o cameră de carantină, imediat după transferul său la începutul lui noiembrie 1949, după care a torturat în mai multe camere, începând din luna decembrie. La sfârșitul verii lui 1950, îl găsim în camera 1-subsol, iar una dintre victime îl descrie ca fiind 'mai
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de partea lui Țurcanu la Pitești. Muntean a stat în Pitești prima dată în toamna lui 1948, pe când lotul său era nejudecat încă. Pe 23 aprilie 1949, a fost condamnat la 15 ani de închisoare, fiind retrimis la Pitești, în carantină, la secția muncă silnică, unde a stat cu Virgil Lungeanu, Gheorghe Parizianu și Gheorghe Costea. A cunoscut acțiunea violentă la camera 3-parter începând cu luna martie 1950. Mihai Iosub l-a avertizat să aibă grijă ce spune, întrucât în cameră
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
închisoare, într-un lot din care mai făceau parte, dintre viitorii 'piteșteni', Constantin Jitariuc și Marcel Armeanu. A fost dus pentru executarea pedepsei la Aiud (prin vara lui 1949), iar din decembrie 1949, la Pitești. După vreo două săptămâni de carantină, în luna ianuarie a fost repartizat la camera 4-spital, unde i-a găsit pe Turtureanu, Sandu Mățăoanu, Mihai Jianu, Paul Mărăcine, Barbu, Țurcanu, Pușcașu, Roșca și Gherman. A intrat în torturi după o singură zi și mărturisește că Țurcanu le-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pentru a se declara 'membru periferic' al organizației, astfel că a primit o condamnare de doar 3 ani. A executat 4 ani totuși, trecând prin penitenciarele Timișoara, Văcărești, Jilava, Pitești, Gherla și Canal. A fost încarcerat în două celule de carantină înainte de a cunoaște torturile, stând cu cei din lotul său alături de ceilalți timișoreni (Emil Sebeșan, Ion Soare, Ion Angelescu). Într-una din aceste camere au auzit strigăte disperate din altă celulă, așa că s-au înțeles între ei ce să declare
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a fost chemat de Pușcașu și Andronache: primul l-a însărcinat să le comunice celorlalți deținuți să păstreze tăcerea asupra acțiunii lor, înțelegând prin aceasta că era recunoscut ca șef al 'comitetului'. Prima zi în Gherla a petrecut-o în carantină la camera 99, unde el, Pușcașu, Livinschi, Zbranca, Andronache și Bogos s-au organizat, hotărând să se împrăștie în fiecare cameră pentru a continua acțiunea; prin urmare, erau hotărâți de la început să îndeplinească ordinele lui Țurcanu de a continua activitatea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
A cedat în anchetă abia când și-a dat seama din confruntarea cu Ion Buliman plămânii și a făcut o hemoptizie masivă, vărsând aproape doi litri de sânge. A fost transferat la Pitești în toamna lui 1949, fiind dus în carantină la camera 4-spital, unde mai erau Țurcanu, Negură și Constantin Onișor, după care a fost repartizat într-o celulă din secția muncă silnică. Iarna dintre 1949 și 1950 a petrecut-o în celulă cu Romică Entușianu, Eugen Otparlic, Ion Popșa
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de Petru Cojocaru, anchetat în vara și toamna lui 1949. Condamnat la 2 ani de închisoare corecțională, a trecut prin arestul Securității Timișoara, penitenciarele Timișoara și Pitești, coloniile Cernavodă și Valea Neagră. După o perioadă la una din camerele de carantină, Răitaru a fost dus în camera 4-spital, unde a trecut prin torturile conduse de Țurcanu. În primăvara lui 1950 a fost mutat la Cernavodă, iar apoi la Valea Neagră, unde s-a îmbolnăvit grav de enterită din cauza apei. A fost
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ani de detenție pentru omisiune de denunț. A trecut prin penitenciarele din Oradea (ianuarie-mai/iunie 1949), Cluj (mai/iunie-octombrie 1949), Jilava (octombrie 1949), Pitești (5 noiembrie 1949-iunie 1950) și Gherla (iunie 1950-18 iunie 1951). A stat într-o cameră de carantină cu Cornel Pop, Dan Dumitrescu, Dan Lucinescu, Costache Păvăloaie, Costică Buțan, Alexandru Mărtinuș, Constantin Bogos și Iosif V. Iosif. Pe la sfârșitul lui noiembrie, începutul lui decembrie 1949, o parte dintre ei au fost duși la camera 3-biserică, unde li s-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
arestat în numeroase rânduri începând cu anul 1944, ultima dată pe 18 martie 1949 pentru apartenența la Organizația Național-Creștină. Condamnat la 5 ani de închisoare, a fost transferat la Pitești la începutul lui decembrie 1949, unde, după obișnuita perioadă de carantină, a fost inclus în primul mare lot torturat în camera 4-spital, format în marea majoritate din timișoreni. În mai 1950 a făcut parte din lotul transferat la Canal, dar returnat pentru că erau prea slăbiți și nu puteau munci. Printre deținuți
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și se pare că era înscris și în Partidul Muncitoresc Român, pe lângă activitatea pe care a avut-o ca legionar. La Pitești a ajuns cu al doilea lot de suceveni și a stat cu aceștia timp de o lună, la carantină. A fost mutat de către directorul Dumitrescu la camera 1-corecție, iar după trei zile a fost scos pentru o discuție cu Țurcanu, pe care l-a pus la curent cu ceea ce s-a întâmplat la Suceava după plecarea sa. Nu există
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ele editoriale semnate de Silviu Brucan. V.A. : Da. Cerea condamnarea la moarte a lui Coposu, de exemplu, în Scânteia, unde Tovarășul Take era adjunctul lui Sorin Toma, autorul pamfletului oribil care avea să-l pună pe Tudor Arghezi în carantină pentru mulți ani. A.M.P. : Era exact același limbaj ca limbajul folosit împo‑ triva noastră, a manifestanților din Piața Universității. Copiat identic. Le-am publicat în Opinia studențească, în mai 1990. Nu numai copiat identic, ci chiar erau părți care
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
erou al rezistenței prin cultură fusese acest extraordinar satirist, textier și comediant. Cine l-a văzut pe Mircea Crișan în spectacolul „Eu și materia moartă“ sau în reprezentația pe care a dat-o artistul leningrădean Arkadi Raikin, abia scos din carantină, dacă nu chiar din Gulag, recital în care Mircea Crișan i-a fost tălmăci și partener, își amintește de el ca un artist inegalabil. Sufo cat de cenzură, a plecat devreme din România, fiind la fel de prețuit și în Occident. La
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Vianu, ce încerca a-l "ispiti" să publice cîteva poeme în presa vechiului regim. Estetul va fi refuzat cu un nu atît de categoric, încît acesta a trebuit să părăsească urgent încăperea. Vorbind despre E. Lovinescu și menținerea acestuia în carantină, de refuzul regimului de a-l "anexa", un citat din criticul de la "Sburătorul", la care apelează autorul, este suficient pentru a argumenta de ce corifeii realismului socialist continuau să nu-l cuprindă în chingile ipocrite ale "moștenirii literare": "Prin însăși structura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unde adastă autocarele, fac turul castelului prin exterior, vrând să-i evaluez dimensiunile. Un loc liniștit, izolat, cel puțin așa pare la acea oră vesperală. Să te izolezi aici ca să scrii un roman... Cu singura condiție: să intre banchetele în carantină. 28 iunie, miercuri Riga VASILE GÂRNEȚ: În trenul spre Riga. Plouă neîntrerupt, o vreme închisă, ce nu dă semne să se limpezească. Acum suntem într-o stație de triaj, așteptând trenul care ne vine în întâmpinare. Pe geam se văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
severe critici la adresa Occidentului invadator pe care-l reprezint (destul de prost, la drept vorbind) în ochii lor. Nu mai credem în voi. Vă ziceți democrați și susțineți în Pakistan un dictator ajuns la putere cu tancurile, dar îi țineți în carantină pe prietenii noștri din Hamas, aleși prin vot universal. Iar voi, francezii, ați făcut același lucru în Algeria. Deformați toate acțiunile noastre, dar în realitate voi sunteți cei care conspirați contra democrației. Aici, în Iordania, noi reprezentăm pluralismul, alternanța. Noi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Dubrovnic. Cetatea Fortul Lovrienec unde se joacă Hamlet Fortul Miceta pe sub zidurile căruia trece drumul construit de Ducele de Ragusa, mareșalul Marmont În drum spre Argentina am văzut diferite palate ale patricienilor, lazaretul construit pentru călătorii și mărfurile din Orient (carantina pentru a evita molipsirea de ciumă). Singurul lazaret care a rămas în Europa după războiul din urmă. [Dubrovnik 1956 april]* Drumurile de legătură dintre R.P.R. și Jugoslavia nu sunt în stare bună. Am trecut prin Vârșeț (către Belgrad), localitate unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
este "exportat'', dar constituie și obiect de trafic ilicit în regiune. La 29 martie 2008 presa din Panama informa asupra "introducerii ilegale prin aeroportul Tucumen a 30 de cocoși de luptă cubanezi, care au fost confiscați și sacrificați de autoritățile carantinei agro-zootehnice''! Despre desfășurarea unei lupte de cocoși în "epoca Fidel Castro'', corespondentul la Havana al cotidianului spaniol "La Vanguardia'' scria la 15 februarie 2010: "Luptele de cocoși cunosc o perioadă de aur în Cuba. La ferma din Pinar del Rio
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
dat, prin Crucea Roșie, pachete cu pesmeți și șuncă. „Când am văzut merindele de la noi, am început să plângem“, mi-a spus. I-au pornit la 15 mai în România, unde au sosit după 8 zile. O lună au făcut carantină la Cotroceni și pe urmă le-a dat drumul acasă. Mulți însă au rămas în lagăr, fără să le spună de ce îi rețin. Toate aceste spuse ne fură confirmate mult mai târziu, când, reîntoarse în București, am primit la spital
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
precise și mai dese de la Iași prin Papiniu și alții, care văzuseră înainte de plecare pe Ionel, și știam că tot ce se face este cu asentimentul lui. internații germani din moldova revin D. Gustav Bauschka, ginerele d-nei Peski, după ce făcuse carantină o lună și jumătate într-un lagăr la Ploiești, ne-a spus că în Moldova fuseseră mult mai bine tratați, și ca hrană, și pentru a călători de la Huși la Focșani, decât cum îi trataseră germanii când au intrat pe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]