3,275 matches
-
decizia guvernului de a legaliza această formă de căsătorie. Aprobarea legii a stârnit reacții negative din partea Bisericii Catolice, inclusiv Papa Ioan Paul al II-lea, care se temea de o slăbire a valorilor familiale, și Papa Benedict al XVI-lea. Cardinalul Lopez Trujillo a spus că biserica face un apel urgent la libertatea de conștiință a romano-catolicilor, încurajându-i să se opună legii. El a adăugat că toți credincioșii catolici ai căror profesii au legături cu implementarea căsătoriilor între persoane de
Căsătorii între persoane de același sex în Spania () [Corola-website/Science/298946_a_300275]
-
d'Orléans. După moartea lui Ludovic al XIII-lea, când moștenitorul său nu împlinise încă cinci ani, copilul e crescut într-o familie mai puțin obișnuită, căci Ana de Austria, acum regentă, se spune că trăia cu primul ei ministru, cardinalul Jules Mazarin , un carierist italian inteligent și lipsit de scrupule. Împreună au supravegheat educația regelui-copil și nu este lipsit de semnificație faptul că Mazarin i-a devenit naș. Între 1648 și 1653, Franța a fost sfâșiată de un șir de
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
de un șir de revolte cunoscute sub numele de Fronde ("fronde" înseamnă praștie, "arma" puștanilor parizieni). Ludovic al XIV-lea a fost profund influențat de Fronde, neabandonându-și credința că ordinea și autoritatea reprezintă antidotul haosului. Ludovic a învățat de la cardinal să creadă că monarhia a fost rânduită de către Dumnezeu să se identifice cu Franța, să muncească din greu și să-și ia sarcina în serios. El a învățat, totodată, să se prefacă, însușindu-și cinismul și disprețul față de motivația umană
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
și a celei mai umile cameriste. La 7 septembrie 1651 "lit de justice" (o sesiune specială a Parlamentului din Paris) îl declară pe rege major. Încoronarea are loc la 7 iunie 1654 la Reims însă afacerile politice sunt în mâna cardinalului Mazarin în timp ce Ludovic își continuă pregătirea militară cu mareșalul Franței, vicontele de Turenne. Spre deosebire de regii contemporani, de exemplu cei din Anglia, Ludovic a avut posibilitatea de a-și alege politica și miniștrii fără a privi la parlament. Putea lua rapid
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
vârstă de 22 de ani, i-a privit cu răceală pe acești politicieni maturi, experimentați și capabili, care îl evaluau la rândul lor pe tânărul lor stăpân, întrebându-se pe care dintre ei îl va alege spre a-i urma cardinalului în funcția de prim-ministru. Atunci regele făcu să explodeze bomba, spunând că a venit vremea să guverneze el însuși; “vă dau poruncă să nu semnați nimic, nici măcar un pașaport, fără ordinul meu; să-mi dați raportul mie personal în
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
Sfătuit de Colbert, unul din primele proiecte ale lui Ludovic, este restaurarea castelului și grădinilor Tuileries, încredințate lui André Le Nôtre și Louis Le Vau. Interioarele sunt încredințate lui Charles Le Brun și pictorilor Academiei Regale de Pictură și Sculptură. Cardinalul Richelieu, sub Ludovic al XIII-lea a fondat Academia Franceză, iar Ludovic al XIV-lea a luat-o sub patronajul său. A creat alte academii, printre care Academia regală de Arhitectură, Academia regală de Științe. A fost patronul multor artiști
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
îndeplinită de Pietro Parolin. Cardinalul secretar de Stat prezidează Secretariatul de Stat al Sfântului Scaun, cel mai vechi și mai reprezentativ, relevant dicaster al Curiei romane. De pe timpul pontificatului papei Inocențiu al X-lea (1644-1655) secretar a fost întotdeauna un cardinal. În cazul în care acest oficiu devine vacant, un cleric - nu cardinal - poate acoperi această însărcinare de prosecretar de Stat, exercitând funcțiile sale normale, până în clipa în care se găsește o substituire apropriată sau prosecretarul este creat cardinal în Concistoriul
Cardinal Secretar de Stat () [Corola-website/Science/304497_a_305826]
-
întotdeauna un cardinal. În cazul în care acest oficiu devine vacant, un cleric - nu cardinal - poate acoperi această însărcinare de prosecretar de Stat, exercitând funcțiile sale normale, până în clipa în care se găsește o substituire apropriată sau prosecretarul este creat cardinal în Concistoriul imediat următor. Cardinalul Secretar de Stat, în calitatea de responsabil al activității politice și diplomatice a Sfântului Scaun, este considerat „prim-ministru” al Sfântului Scaun.
Cardinal Secretar de Stat () [Corola-website/Science/304497_a_305826]
-
cu celelalte State” (de obicei, un arhiepiscop titular: până pe 15 septembrie 2006 acesta a fost monseniorul Giovanni Lajolo, după această dată mons. Dominique Mamberti), ajutat de „Sub-Secretarul pentru Raporturile cu celelalte State” (un prelat) și asistat de o comisie de cardinali și de episcopi. După Conciliul de la Konstanz (1418), care a pus capăt marii Schisme a Occidentului, papa a luat tot mai mult dubla înfățișare de cap al Bisericii Universale și monarh absolut al statului Bisericii: pentru problemela afacerilor politice ale
Secretariatul de Stat al Sfântului Scaun () [Corola-website/Science/304499_a_305828]
-
statului Bisericii: pentru problemela afacerilor politice ale Curiei romane, Martin al V-lea, a instituit Camera secretă; în 1487, sub pontificatul lui Inocențiu al VIII-lea, funcțiile acestei „Camere” au trecut la „Secretariatul Apostolic”: o comisie compusă din 24 de Cardinali Secretari Apostolici și prezidată de un Cardinal „Secretarius domesticus”, căruia Papa Leon al X-lea i-a dat alături un expert în problemele politice (așa numitul „Secretarius Intimus”, care nu era întotdeauna un prelat, dar care în cele din urmă
Secretariatul de Stat al Sfântului Scaun () [Corola-website/Science/304499_a_305828]
-
Curiei romane, Martin al V-lea, a instituit Camera secretă; în 1487, sub pontificatul lui Inocențiu al VIII-lea, funcțiile acestei „Camere” au trecut la „Secretariatul Apostolic”: o comisie compusă din 24 de Cardinali Secretari Apostolici și prezidată de un Cardinal „Secretarius domesticus”, căruia Papa Leon al X-lea i-a dat alături un expert în problemele politice (așa numitul „Secretarius Intimus”, care nu era întotdeauna un prelat, dar care în cele din urmă a ajuns, practic, să asume direcția operativă
Secretariatul de Stat al Sfântului Scaun () [Corola-website/Science/304499_a_305828]
-
Intimus”, care era însărcinat și cu formarea și educarea Cardinalului Nepot. Sub pontificatul lui Paul al V-lea, titlul „Secretarius Intimus” este schimbat în Secretar de Stat și, de la Inocențiu al XI-lea, această însărcinare putea fi atribuită numai unui cardinal. Secretarul de Stat a devenit de sine stătător și cu puterea pe acre o are și azi abia în 23 iunie 1692, când Papa Inocențiu al XII-lea, cu bula „Romanum decet pontificem” (Se cuvine, este de competența pontifului roman
Secretariatul de Stat al Sfântului Scaun () [Corola-website/Science/304499_a_305828]
-
o gravă eroare istorică pentru care posteritatea ar acuza Sfântul Scaun cu mare asprime. Totodată l-a rugat, ca recompensă și încurajare, să-i promoveze pe episcopul Iuliu Hossu din Biserica Greco-Catolică și pe Márton Áron din Biserica Romano-Catolică, drept cardinali. Papa i-a exprimat episcopului Schubert recunoștință, mulțumiri și omagii pentru fidelitatea în credința catolică și multă mângâiere pentru a putea suporta boala și oboseala. Plecând din audiență, socotea că și-a îndeplinit datoria și misiunea încredințată și poate spune
Joseph Schubert () [Corola-website/Science/304608_a_305937]
-
Buffo", care deschide ciclul, "Settimo: ruba un po' meno", "Izabela, trei caravele și un pălăvrăgiu" și "Vorbim despre femei" , ultimul interpretat de Franca Rame. Nedezamăgind publicul obișnuit cu o atitudine revoluționară, nereverențioasă, "Mistero Buffo" atrase atenția Vaticanului care, prin vocea cardinalului Poletti critică dur limbajul transgresiv care domnește în toate spectacolele cuplului de artiști. Teatrul lui Fo posedă caracteristica de a surprinde actualitatea chiar și în subiecte care par departe la prima vedere; o altă constantă este anticlericalismul, elemente evidenti în
Dario Fo () [Corola-website/Science/304654_a_305983]
-
la propunerea Congregației pentru Cauzele Sfinților. Beatificarea a avut loc în data de 30 octombrie 2010 la Oradea. În cadrul ceremoniei, arhiepiscopul Angelo Amato, prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților, a dat citire decretului de beatificare. Celebrarea liturgică a fost prezidată de cardinalul Péter Erdő, primatul Ungariei, la invitația lui László Böcskei, episcop romano-catolic de Oradea, în Bazilica Sf. Maria. Episcopul Bogdánffy este primul martir pentru credință al Bisericii Romano-Catolice din România, din timpul prigoanei comuniste, care a fost ridicat la cinstea altarelor
Szilárd Bogdánffy () [Corola-website/Science/304703_a_306032]
-
de 3 octombrie, în fiecare an. Duminică, 31 octombrie 2010, papa Benedict al XVI-lea i-a anunțat pe credincioșii adunați în Piața Sfântul Petru din Roma cu privire la beatificare (în limba italiană): "Ieri, în catedrala din Oradea Mare în România, cardinalul Peter Erdö l-a proclamat fericit pe Szilárd Bogdánffy, episcop și martir. În 1949, când avea 38 de ani, el a fost consacrat episcop în clandestinitate și apoi arestat de regimul comunist din țara sa, România, fiind acuzat de conspirație
Szilárd Bogdánffy () [Corola-website/Science/304703_a_306032]
-
a durat din 1618 până în 1648 și a fost un război purtat sub pretext religios. Cauza principală a fost lupta pentru hegemonie în Europa, în special ambiția Franței, condusă de cardinalul Richelieu, de a se profila pe plan european în detrimentul Imperiului romano-german și puterii Habsburgilor. Astfel, regatul Franței, prin subsidii financiare și sprijin moral, a încurajat și amplificat resentimentele antiimperiale ale principilor protestanți germani. Aceștia, sub conducerea principelui elector Frederic al
Războiul de Treizeci de Ani () [Corola-website/Science/303487_a_304816]
-
îndepărtarea plăcii de marmură de la intrare care îl amintea pe canonicul greco-catolic Alexandru Breban, nașul său de botez, drept ctitor al bisericii. În interviul din 14 ianuarie 2012, acordat de arhiepiscopul Lucian Mureșan cu ocazia ridicării sale în rangul de cardinal, acesta a deplâns în mod special nerestituirea Catedralei din Baia Mare. Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 41/A/2012 din 28 martie 2012 a admis apelul pârâtei Parohia Ortodoxă Baia Mare și cererea de intervenție accesorie formulată în interesul pârâtei
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Baia Mare () [Corola-website/Science/303637_a_304966]
-
Alexandru al VI-lea. Potrivit serialului Alias, Rambaldi s-a născut la Parma și a fost crescut de călugării Vespertini și a lucrat ca student al artei până la 12 ani. La 18 ani, în timpul călătoriei la Roma a fost prezentat Cardinalului Rodericus și a fost reținut ca arhitect, consultant și profet, când Rodericus of Borgia (Borja) a devenit Papă în 1492. Scrierile și planurile sale sunt scrise în mai multe limbi, de la italiană sau demotică, până la simboluri complicate (inscripții pre-masonice incriptate
Rambaldi () [Corola-website/Science/303771_a_305100]
-
următorul motto: de aici lacrimile mele, de aici durerea mea (Lacrymae hinc,hinc dolor). Lui Henric al II-lea îi urmează la tron Francisc al II-lea care avea 15 ani. În ceea ce a fost numită o lovitură de stat, cardinalul de Lorena și ducele de Guise -a căror nepoată Maria, regina Scoției fusese căsătorită cu un an înainte cu Francisc, preiau puterea a doua zi după moartea lui Henric. Aceștia se instalează la Luvru cu tânărul cuplu. Ambasadorul englez raportează
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
măsură a inclus, de asemenea, difuzarea de ideologia comunistă în școli și universități. De asemenea, ca parte a unui efort de a separa biserică de stat, instruirea religioasă a fost denunțat că propagandă și a fost eliminată treptat, de la școli. Cardinalul József Mindszenty, care au opus naziștilor germani și fasciștii maghiari în timpul al doilea război mondial, a fost arestat în decembrie 1948 și acuzat de trădare. După cinci săptămâni în arest, el a mărturisit la acuzațiile formulate împotriva lui și el
Republica Populară Ungară () [Corola-website/Science/304090_a_305419]
-
în mod deschis încercări sovietice de a influența situația politică din Ungaria. Acest punct de vedere a fost susținut de Radio Miskolc, care a cerut retragerea imediată a trupelor sovietice din țară. Pe 30 octombrie Imre Nagy a anunțat eliberarea cardinalului József Mindszenty și a altor deținuți politici. Nagy a informat, de asemenea, că guvernul său intenționează să elimine sistemul de partid de stat. Zoltán Tildy, Kéthly și Anna Farkas Ferenc au anunțat reînființarea Partidului Micilor Proprietari, a Partidului Social Democrat
Republica Populară Ungară () [Corola-website/Science/304090_a_305419]
-
() a avut loc pe 28 octombrie 1599 și s-a dat între oastea Țării Românești condusă de Mihai Viteazul și oastea Transilvaniei condusă de cardinalul Andrei Báthory. Bătălia s-a terminat cu victoria clară a armatei condusă de Mihai Viteazul care și-a deschis astfel drumul spre cetatea Alba Iulia, unde a înfăptuit prima unire a Transilvaniei cu Țara Românească. Chiar dacă alianța (din 27 mai
Bătălia de la Șelimbăr () [Corola-website/Science/304133_a_305462]
-
care i-a expulzat pe reprezentanții împăratului Rudolf. Revenit în Ardeal, Sigismund Báthory l-a chemat din Polonia pe vărul său Andrei Báthory, care era cardinal. I-a cedat acestuia tronul principatului Transilvania, iar Dieta Transilvaniei l-a recunoscut pe cardinal în aprilie 1599 ca principe. Schimbarea lui Sigismund Báthory era cu totul defavorabilă lui Mihai, Andrei Báthory fiind inamicul lui Rudolf al II-lea, împăratul nemaiavând drepturi în Transilvania. Luându-și măsuri de siguranță spre Dunăre și Moldova, Mihai a
Bătălia de la Șelimbăr () [Corola-website/Science/304133_a_305462]
-
Făgărașului, ajungând la Tălmaciu la 25 octombrie. Armata sa, întregită cu grupul secundar condus de Radu Buzescu și Banul Udrea, înainta spre Sibiu, așezându-și tabăra la Veștem în ziua de 26 octombrie. Sperând tergiversarea bătăliei, pentru a primi întăriri, cardinalul Báthory își stabili tabăra la nord de cetatea Sibiului, pe malul stâng al Cibinului. La 28 octombrie, dimineața, Mihai Viteazul înainta spre Sibiu. Andrei Báthory, depășit și luat prin surprindere de pregătirile militare ale lui Mihai, fu nevoit să-și
Bătălia de la Șelimbăr () [Corola-website/Science/304133_a_305462]