1,982,238 matches
-
muzica spaniolă de Gaspar Sanz, spre exemplu. O muzicalitate clar formulată, o claritate a tonului, o fină coloristică timbrală ce argumentează departajarea netă a planurilor și, mai ales, susținerea interioară vie, permanent logică, de o dinamică echilibrată; ...totul desemnează în cazul lui Gallardo del Ray o personalitate artistică puternică, anume personalitatea unui muzician virtuoz de aleasă clasă. Se poate vorbi și în acest caz de un profesionalism de largă extensie, aspect ce atinge esența însăși a profesionalismului în domeniul muzicii, anume
Ghitara și cultura spaniolă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11526_a_12851]
-
a planurilor și, mai ales, susținerea interioară vie, permanent logică, de o dinamică echilibrată; ...totul desemnează în cazul lui Gallardo del Ray o personalitate artistică puternică, anume personalitatea unui muzician virtuoz de aleasă clasă. Se poate vorbi și în acest caz de un profesionalism de largă extensie, aspect ce atinge esența însăși a profesionalismului în domeniul muzicii, anume creația de specific ghitaristic; este prezentă prin lucrări din zona suitei de dansuri, gen ce continuă în zilele noastre; continuă cu aceleași pitorești
Ghitara și cultura spaniolă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11526_a_12851]
-
fost supralicitată în anii ´80, în mod similar cu aceea a lui Adrian Păunescu, iar reacția de revizuire din 1990 încoace mi se pare exagerată în sensul diminuării prea drastice a valorii. O răzbunare de același fel înregistrăm și în cazul prozatorului Ion Druță, ignorat. Simptomele negative (rezistențele la schimbare) puteau figura și ele în antologie. Însă Grigore Vieru și Ion Druță sunt victimele unor revizuiri tacite (în acest volum) și prea nedrept violente (în publicistica basarabeană). Sunt exagerări peste care
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
Rodica Zafiu Cazul neologismului mass-media e bine-cunoscut: cuvîntul este un împrumut din engleză, nu tocmai recent, folosit extrem de frecvent în mai multe registre ale limbii și care pune încă destule probleme de adaptare și fixare. Dificultățile de adaptare sunt obiective, produse de un
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
de faptul că în română elementele componente sînt persepute ca asociate stabil; cratima se explică și prin influența ortografiei franceze, limbă care a servit de intermediar pentru impunerea anglicismului. Mai complicată este însă chestiunea adaptării morfologice: cuvîntul mass-media este un caz tipic de neconcordanță între sens și formă, situație greu tolerabilă în sistemul gramatical al limbii române. Forma este ușor asimilabilă femininului singular articulat (ca și nutria); al doilea element al compusului se suprapune perfect, din punct de vedere formal, substantivului
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
mozaic. Privindu-l fără părtinire, dar nu fără pasiuni, poți să-ți mai dai seama cum era cînd viața noastră stătea pe verticală. E un exercițiu pe care, alături de o călăuză care nu complică niciodată lucrurile mai mult decît e cazul, bine-ar fi să-l faceți. Fiindcă, dacă deodată cu universul, devenit plan, și gîndirea ni s-a culcat, tot ar fi ceva măcar să nu adoarmă... Anca Manolescu, Europa și întîlnirea religiilor. Despre pluralismul religios contemporan, Polirom, Iași, 2005, 270
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
nu mai înghițea să i se aplice libertatea presei. Cînd ziarele locale n-au mai îndrăznit să-l atace pe Sechelariu, din motive economice, această victorie avea să-l pună pe butuci pe părintele orașului. Sechelariu a devenit astfel un caz pentru presa centrală. Din primar, a urcat la rangul de baron de Bacău. Iar cînd, înainte de ultimele alegeri locale, Sechelariu a încercat să-și recapete popularitatea împărțind bani și mititei băcăuanilor, cezarismul său de binefăcător al oropsiților a fost taxat
Lacrimile lui Seche by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11550_a_12875]
-
Mircea Mihăieș Relațiile mele de simpatie / antipatie față de familia regală au urmat, ca și în cazul altor intelectuali, o curbă sinuoasă. Dacă la începutul anilor nouăzeci vedeam posibilă o soluție dinastică în România, în ultimii ani o astfel de opțiune politică mi-a apărut din ce în ce mai puțin dezirabilă. În mintea mea, încântarea și dezamăgirea sunt legate strict
Prinț și delator by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11533_a_12858]
-
celor scrise mai sus, nu pot să nu reacționez, plin de indignare, la acțiunea vicioasă, iresponsabilă și trădând, la rându-i, o enormă cupiditate, a lui Paul Lambrino, autointitulat Paul de România. Din câte se spune, acest ins e primul caz semnalat în istorie în care un regim de esență comunistă a acceptat să-l avanseze, cum se spune în armată, ,la excepțional" pe un vlăstar al casei regale. Nu intru în chițibușăraiele dinastiei de Hohenzollern, la felul cum își stabilește
Prinț și delator by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11533_a_12858]
-
tale curg valuri de sânge nevinovat. Istoricii au adus numeroase probe că, în limitele puterii constituționale, Mihai a făcut lucruri demne de admirat. Oricâte ar fi fost acelea, nu puteau compensa crimele în masă comise de Ion Antonescu. Nu e cazul să intrăm, acum, în discuțiile nesfârșite pe aceste subiecte dureroase. Dar nici nu putem lăsa nesancționată încercarea lui Paul Lambrino de a împinge România pe pagina întâi a presei mondiale doar pentru a-i cădea și lui niscaiva parale din
Prinț și delator by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11533_a_12858]
-
să utilizeze româna cultă se află însă adesea în mare încurcătură: dacă rostesc ,doi septembrie", riscă să fie acuzați de ignoranță și ,stricare a limbii" de către unii; dacă aleg forma ,două septembrie", aceasta va suna ciudat - în cel mai bun caz prețios și arhaizant - celei mai mari părți din public. Noua ediție a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 2005) decide în favoarea uzului, considerînd admisibile formele de masculin: ,se acceptă și formele de masculin în indicarea datei: doi / doisprezece / douăzeci și
"Două Mai" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11542_a_12867]
-
cifra doisprezece. Tendința românei actuale este de altfel de a înmulți acest tip de construcții, care substituie mai greoaiele determinări prin numeral cardinal: mai telegrafic, etajul doi apare mai frecvent decît etajul al doilea. Uzul lingvistic se orientează în acest caz spre o simplificare a flexiunii și spre o regularizare a sistemului: se răspîndește forma unică, invariabilă după gen. Ar fi totuși o greșeală să credem că asemenea extinderi sînt automate și radicale: nimeni nu spune clasa doi în loc de clasa a
"Două Mai" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11542_a_12867]
-
simplificare a flexiunii și spre o regularizare a sistemului: se răspîndește forma unică, invariabilă după gen. Ar fi totuși o greșeală să credem că asemenea extinderi sînt automate și radicale: nimeni nu spune clasa doi în loc de clasa a doua. În cazul datei - ca și în cel al orei, pe care l-am discutat altă dată în această rubrică (ora unu, ora două, ora douăsprezece), norma cultă nu este tocmai ,logică". A explicat acest lucru, cu claritate, Mioara Avram, în Gramatica pentru
"Două Mai" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11542_a_12867]
-
I singular: ,Ați văzut vreun șef de partid, indiferent de vârsta pe care o are, spunând: hai să-i las pe ăștia mai tineri să facă treabă, hai să mă dau la o parte?" (FA 440, 2000). Și în acest caz, numeroase sînt formulele metadiscursive, prin care vorbitorul își explicitează și își subliniază mișcările dialogale și argumentative: Hai să încep cu Shri Mataji, că ați menționat-o" (FRL - 13.03.2002); , Păi haideți să vă dau un exemplu" (Nașul 24.03
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]
-
de-așa în grabă vedere, Nedelciu se îndură, în '84, de-un prim roman, Zmeura de cîmpie. Putem bănui că a fost, la vremea lui, lăsat în umbră de apariția, apropiată, a Tratamentului fabulatoriu, cu încurcata lui prefață. În orice caz, după douăzeci de ani (și ceva) - e, pesemne, o modă... - cînd editura Compania îl publică din nou, punîndu-i și lui o precuvîntare, a Sandei Cordoș, e loc de mai multe răstălmăciri. Prima lectură ne-o ,servește", luînd-o înapoi spre anii
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
muzica lui Nicu Alifantis, atît de variată și de modulată pe zonele pe care și regizorul, și scenograful au dorit, armonic, să le reliefeze este unul dintre însoțitorii minunați ai protagonistului. Și, de ce nu, ai spectatorilor. Nu cred că este cazul aici de școlărești evidențieri. Trupa de la Creangă este sudată, motivată, cu chef. Chiar dacă pe ici, pe colo, dar nu în locurile cheie, stridențele și excesele în jocul unor actori se arată. Cred că este cu mult mai important acest pariu
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
în portofoliu; și, ocolind mai multe filtre profesionale (de la cel al propriei exigențe la acela al redactorului de carte specializat pe poezie), obțin o victorie ŕ la Phyrrus. Rămân în graficul editorial, dar nu și pe o curbă creativă ascendentă. Cazul lui Mihail Gălățanu este totuși mai complex. Deși, din 1993 încoace, cele zece volume de versuri, două de proză și restul participărilor la antologii și partuze generaționiste par să ne confirme teoria, indicând o suspectă profuziune, o împrăștiere a sămânței
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
speculație cu totul aberantă). Pe derizoriul subiectului s-au grefat supralicitările criticii, dând naștere unei întregi comedii a interpretărilor, anticipate de Academicianul din textul romanului, un comentator detașat autoironic. Admirația nemăsurată față de romanul mediocru Povestea cu cocoșul roșu e un caz flagrant de autoiluzionare a criticii basarabene. Regret că trebuie să constat acest lucru, dar îl spun cu strângere de inimă. Acest roman e o victimă a regionalismului folclorizant și a unei mentalități provinciale, o simplă curiozitate negativă pentru un cititor
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
Marius Chivu Faptul că, deși majoritatea scriitoarelor au trecut prin asta, s-a scris relativ puțin sau prost despre graviditate, dovedește dificultatea temei sarcinii și a nașterii. În acest caz, se creează ușor confuzia între literatură și viață, scriitorul fiind tentat să-și reducă travaliul transfigurator, mizînd pe expresivitatea în sine a unei emoții, în fond, universale. Purtarea în pîntece a unui copil ține de miracolul ființei și nu trebuie
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
hiperrealismului, cu cât descrierea unui cadru e mai minuțioasă, cu atât ambiguitatea prozei e mai mare. Povestirile din Trompete după-amiază sunt, prin chiar configurația lor, greu de rezumat și articulat într-un story critic, la a doua mână. Într-un caz (După ce lovitura s-a dus), tehnica epic-disjunctivă a prozatorului nici nu funcționează, schița ratând și în planul construcției, și în cel al psihologiei (numitul Crin încearcă o teamă, ,teama de a rămâne cu sine însuși", pentru ca, la alineatul următor, să
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
împotriva ororilor războiului de cotropire și spre slava unei păci creatoare." Iată și alte declarații: A.E. Baconsky: Scriu versuri lirice pe care le voi aduna probabil într-un volum. Când va apărea, e o problemă de viitor. În orice caz 23 August 1959 va fi pentru mine termenul ideal și dacă aș reuși să public cartea în cinstea acestei zile aș încerca sentimentul unei depline participări la marea sărbătoare a poporului nostru."; Mihai Gafița: ,Mai întâi mă gândesc la articolele
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
Ion Simuț Dacă există o literatură regională, trebuie să existe și o critică regională care să o susțină? Mă gândesc în mod special la Basarabia, dar se pot constata (astăzi!) cazuri de partizanat local și în Ardeal, Banat, Muntenia, Dobrogea și Moldova. Înclin să cred că, dacă nu s-au pierdut de tot, semnele culturale distinctive ale provinciilor istorice s-au estompat foarte mult, până la a fi inoperante estetic. Dacă poate
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
bolșevismului: va fi literatura sovietică moldovenească. Situația era mai ingrată decât ne putem închipui, pentru că întemeierea acestui monstru ideologic-cultural se realiza prin două traume: ruptura de identitatea românească și ruptura de propriul trecut. Mutilarea a fost mai gravă decât în cazul literaturii române proletcultiste. Critica basarabeană nu putea apela la o tradiție de la care să se revendice, fiindu-i interzisă racordarea atât la literatura română (în general), cât și la trecutul interbelic al culturii basarabene. Pe de altă parte, critica basarabeană
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
de flagelul crizei, că ne aflăm nu în terenul aglomerat al creatorilor de toate calibrele, ci în terenul consumatorilor, cititorilor, care sunt oameni extenuați în proporție de masă, astăzi, de aiuritoarea luptă pentru supraviețuire, pentru subzistență. Să nu facem atâta caz și să ne lamentăm de criza poeziei, ci să scriem poezie, să fie scrisă ca să fie și găsită la o adică, de puținii ei cititori din orice timp. l în fine, câteva rânduri, cu drag, în beneficiul lui Bogdan Crețu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
personajele, oricât de episodice, sunt superb interpretate. Amuzant e că juriul de la Cannes și alți câțiva critici de film străini au considerat că ,replicile sună adevărat". Nu, scenariul e prea bun să fie adevărat, le-aș replica. Mai ales în cazul doctorului de la tomograf, asupra căruia scenariștii Cristi Puiu și Răzvan Rădulescu par să-și fi revărsat toate darurile sarcasmului. Regizorul povestea că un critic argentinian, mare suporter al filmului, spunea că, în fiecare spital, doctorii se comportă ca niște șerifi
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]