3,622 matches
-
amintire vagă, ceva intangibil ca o parte dintr-un vis. Realitatea însemna Mark, Harry și Lynn, cum fusese dintotdeauna. Miercuri a venit cu vești bune, vești proaste și o mâncărime urâtă. Iritația nu era ceva groaznic, doar niște punctișoare pe ceafă. Pe care le avea și Mark. Ne deranjau suficient de tare ca să mă hotărăsc să cer sfatul unui farmacist. Veștile bune au fost chiar fabuloase. Tally reușise să-l convingă pe Clive să-i dea înapoi lui Mark 65.000
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ridicat părul de la spate și a făcut cu grijă o cărare. —Aveți lindini. L-am privit prostită. —Lindini? —Păduchi, mai exact. Dar ce aveți dumneavostră sunt ouă și larve de păduchi. Mâncărimea e provocată de mușcături. Păduchilor le place la ceafă. E cald și... Mi s-a făcut greață brusc. —Vă rog să nu mai spuneți nimic. Am crezut că doar copiii au lindini. Aveam o vagă amintire despre asistenta care ne controla de lindini, trecându-ne un pieptene de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nărilor. Buza de sus descoperită, părea umflată de o permanentă durere de dinți. Niște ochi mobili, mari și albaștri, sprâncene vagi și părul acajù isprăvit cu un moț pe sprânceana dreaptă, desăvârșea fizionomia lui Marcu Fișic, dacă adăugăm bretonul de la ceafă, spinarea puțin adusă, mărul lui Adam jucăuș și mâinile albe și subțiri care s-au priceput, totuși, de câteva ori să înece în sânge pe cei ce au îndrăznit să se apropie pre mult de soră-sa, Laura. Împlinisem optsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
zise „mersi” și-și îngropă mai mult între subțiori, brațele groase, încrucișate și goale până la cot, cu care-și strângea mamelele uriași, prăbușite peste coama pântecului balonat de prea multe sarcini. Chipul ei, cu părul încă negru, lins, înnodat la ceafă, mi-a risipit timiditatea cu un surâs blajin pe o gură întinsă ce-i descoperea un șir de dinți prea albi, de porțelan, lungi la colțul drept al buzelor și tot mai scurți spre stânga, unde șeaua protezei de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din fața marilor hoteluri. Părea o dansatoare spaniolă, cu „cinciul” negru al părului, presat și bine lipit de frunte, între sprâncenele subțiri, prelungite cu creionul spre tâmple. Duminică, însă, pictorul confecționa Hildei un chip de zeiță greacă, cu părul retezat în jurul cefei și atât de lins, încât bătaia soarelui părea că poartă o cască sferică de oțel, cu reflexe albăstrii jucând după mlădierile ei grațioase. Îmbrăcămintea croită și chiar de dânsa cusută după schițele pictorului, era întotdeauna simplă și neagră, cu mâneci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
armonică uriașă cu care își însoțea cântecul nostalgic, tărăgănat și puțin nazal. Găseam în vocea Biancăi, același timbru. Când i-am luat căpșorul între mâini, buzele ei mici și uscate au primit strânse, ușoara mușcătură a gurii mele dornice, și ceafa i-a scârțâit feciorelnic. În clipa aceea sub sânul ei micuț și pe deplin rotund, părea că o pasăre abia prinsă își izbea ciocul, înnebunită de spaimă, de zăbrelele unei colivii, cu sălbatic dor de ducă. Câteva zile mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-i talia, spune-mi, unde și când ne-am mai văzut vreodată? - Mă cheamă Peppa, răspunse iubita lui Faust și degetele ei prelungi și reci îmi desfăcură nasturii cămășii la piept să-mi prindă sfârcul sânului. Atunci, mirosind-o la ceafă, am recunoscut-o încă o dată. Era femeia cu carnea dulce, pe care am întâlnit-o foarte rar, de care nu mă voi putea sătura niciodată. Era femeia bestie, pe care o ling și o scuip și în al cărei sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și galben. Când are de spus ceva, își dezlipește buzele, ca să întindă între ele o ață de scuipat. De când nu ne-am văzut, ciuperca din spatele urechii i s-a mărit cât țelina și supurează. Un craniu pleșuv, lațe blonde la ceafă, un ochi bulbucat și celălalt pătat de albeață, completează fizicul amicului meu. Zaharia nu e prost. Amarnic poate să se mai înșele cineva care judecă omul după înfățișare. El rumegă cuvântul îndelung și-l rostește rar și greu, de neclintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
E un miros de biblie rămasă de milenii, E-aroma cărții umede cu literele vechi. Isterică și mare e, cu sprinteneli de cal, Și totuși se alintă și zburdă ca o mânză. M-a cunoscut la strand superbul animal Cu ceafa grea și roșie și plină de osânză. Îndrăgostit de ea, i-am revăzut strămoșii, În sinagogi, pe bănci... Și azi parcă-i aud... Au bărbile cărămizii și au perciunii roșii, Și tălmăcesc o perifrază din talmud. Capitolul de dragoste, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dar fără să flirteze. Cu deux-pièces-urile obișnuite, Închise la culoare, și cu bluzele ei simple, Theodora avea ceva care nu invita la flirt. Era frumoasă, cu o siluetă suplă și dreaptă, cu trăsături clasice, ușor androgine. Părul, tuns scurt la ceafă, i se ondula ușor acoperindu-i pe jumătate fruntea și umbrind ochii negri, care observau atent lumea, fără a dezvălui prea mult din ce se petrecea pe dinăuntrul ei. Vocea ei avea un timbru jos și plăcut și nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a scrisorii a sosit, dar până acum nimic altceva. Doamna James ajunge la Carlyle Mansions În aceeași seară. În hainele bine croite dar demodate din satin negru și lână, cu părul alb tras pe după urechi și strâns În coc la ceafă, cu un ten bine spălat, neatins de cosmetice, părea să fi călătorit prin timp către Londra cea dărăpănată de război venind din epoca victoriană sau echivalentul său din New England. Insistă să Îl vadă pe Henry imediat, În ciuda faptului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dată În viață, lui Henry i se refuză o povestire, tocmai de către Atlantic, dintre toate revistele, care Îi fusese atâta timp client fidel. Reuși să plaseze Elevul rapid În altă parte, dar experiența Îi rămase ca o răsuflare rece În ceafă. Se Întoarse la tăieturile făcute la American cu hotărâre reînnoită. La urma urmelor, avea și un fel de satisfacție Îndârjită În urma luptei câștigătoare cu limitările arbitrare ale convenției teatrale și cu prejudecățile adânc Înrădăcinate ale actorilor-directori de trupă. Ajustarea materialului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Înainte ca el Însuși să fi avut posibilitatea de a li-l prezenta și de a descrie natura rolurilor pe care urmau să le interpreteze. Se duse la lectură, În miercurea următoare, hotărât să repare nedreptatea - să ia trupa de ceafă și să Îi arate cum se fac lucrurile -, numai pentru a constata că ceilalți i-o luaseră Înainte. La sosirea lui James, actorii erau deja adunați pe scenă, Într-un semicerc tăcut și posomorât, cu textul În mâini. Până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
hotărârea mea, au declanșat-o și care până la urmă m-au împins pe calea serviciului militar. Fapta mea nu se lasă minimalizată pentru a se încadra în prostia juvenilă. Nu exista nici o presiune de sus care să mă apese pe ceafă. Nici o vină pe care să mi-o fi inculcat singur, de pildă îndoieli în ceea ce privește infailibilitatea Führer-ului, și care cerea să fie compensată prin zel voluntar. S-a întâmplat în timpul serviciul de ajutor la Luftwaffe, care nu era unul voluntar, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu reușește să găsească drumul care iese din pădure, se împiedică mergând fără să bage de seamă în cerc, scoate din săculețul de pâine ceva pesmeți sfărâmați, deșurubează capacul bidonului, bea, moment în care casca de oțel îi alunecă pe ceafă. El nu știe cum trece, minut cu minut, timpul, nu are la îndemână nimic cu care ar putea pune întrebări viitorului, dar îi este dor de un tovarăș care nu are încă nume și acum încearcă zadarnic să fie acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și pe urmă își scotea o țigară, am auzit următoarele: „Dacă ar fi ca Ivan să pună totuși laba pe noi, ai încurcat-o, băiete, cu podoaba aia de la guler. Pe ăia ca tine îi împușcă direct. Un glonț în ceafă și gata...“ Probabil că el a „procurat“, cum se spunea în germana infanteriștilor, nu mai știu de unde, un veston normal de Wehrmacht. Fără găuri de glonț și pete de sânge. Mi se și potrivea. Acum, fără runa dublă, îi plăceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să ne placă fiartă în supă obișnuită de linte...“ Și imediat numerota picioarele scroafei, de la copite până la osul genunchiului, de asemenea potrivite spre a fi fierte. Apoi ajungea de la pulpele din față până la șunca pulpelor din spate. Și continua de la ceafă, trecând prin fileu, până la cotlete și burtă. Între timp, auzeam adevăruri de nezdruncinat: „Ceafă e mai zemos decât cotlet la porc...“ Împachetat în aluat, fileul trebuia introdus în cuptor. Și alte indicații, pe care le mai urmez și astăzi. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de la copite până la osul genunchiului, de asemenea potrivite spre a fi fierte. Apoi ajungea de la pulpele din față până la șunca pulpelor din spate. Și continua de la ceafă, trecând prin fileu, până la cotlete și burtă. Între timp, auzeam adevăruri de nezdruncinat: „Ceafă e mai zemos decât cotlet la porc...“ Împachetat în aluat, fileul trebuia introdus în cuptor. Și alte indicații, pe care le mai urmez și astăzi. Pe noi, care aveam zilnic dreptul la numai câte un polonic de zeamă lungă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
încă nu gata cu porc.“ Precum, odinioară, biblica Salomeea arăta cu un deget lung spre capul Botezătorului, tot așa arăta el cu creta spre capul schițat al porcului, pe care-l numerotase pe tablă așa cum făcuse mai devreme cu șuncile, ceafa și codița îmbârligată: „Acum făcem delicioasele răcituri din cap de la porcul, dar, rog frumos, fără gelatină de la fabrica...“ După care urma încă un principiu. Piftia - la el se numea piftie - trebuia obținută din fălcile grase, din rât și din urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
limbii desprinse de beregată, ridica falca eliberată de pătura de grăsime - o bucată consistentă - și începea, în timp ce tăia agil tot ce obținuse astfel în cuburi, să înșire tot ceea ce se mai cuvenea adăugat, pe lângă bucata slabă de piept sau de ceafă fiartă deja, în zeama care încă mai fiebea la foc mic: ceapă verde tocată mărunt, castraveciori acri tăiați felii, boabe de muștar, capere, coajă de lămâie rasă, boabe de piper negru zdrobite grosolan. Și, după ce feliase fin ardei verzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și fuma pipă. O chestie indefinibilă, înrudită de departe cu tutunul. Arăta de parcă nu ar fi supraviețuit numai războiului ăstuia, ci, după cel de treizeci de ani, și celui de șapte: un tip atemporal. Boneta militară o avea trasă pe ceafă. Și a intrat în vorbă cam așa: „Ei, puștiule, nu prea știi încotro, nu?“. Piciorul de lemn nu se vedea, putea fi doar bănuit sub materialul vopsit, abia mai târziu a devenit important. „Păi hai să dăm o fugă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un coate-goale. Cine venea din străinătate, străin rămânea. Am băut nemăsurat, ca și când s-ar fi cerut potolită și setea invitaților care lipseau. Mirele, martorii și - cu zel deosebit - mireasa își dădeau silința să fie binedispuși, să se veselească. Friptura din ceafă de porc era însoțită de alcool din pahare de apă. Cine a băut mult, cine a băut mai puțin, asta nu mai știu. Pe masă se afla din belșug țuică de cartofi și cine știe ce altceva se mai găsise pe piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
despre jocul alternant cu persoane în carne și oase, dar pentru început vreau să mă limitez la starostele calfelor, Korneff, chiar dacă nu este sigur cum se numea el în realitate. Adevărul e că suferea de furuncule. Sensibilă din cale-afară era ceafa lui, brăzdată de cicatrice groase. De fiecare dată, primăvara - la fel și în primăvara lui ’47 - acolo plesneau câteva abcese care mai înainte se umflaseră: asemănătoare la formă și mărime cu un ou de porumbel și care promiseseră câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
așa ceva. De când am venit În Nord, sunt sătul de Încăperi. Descrie-mi acum secretariatul. — I-o debara barosană. P-un birău dă stejar stă Olivetti, și mai sunt niște foteluri dă mai mare dragu, care matale v-ați afunda până-n ceafă, o pipă turcă aproape putredă, care tre că face un munte dă parai, un candelabru cu clopoței, un covor persan, futurist, un bust a lu Napoleon, o bibliotecă cu buchi serioase: Istoria universală de Cesare Cantú, Minunile lumii și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
admirabila zgârcenie, Nemirovsky arunca pe inele și vulpi paraii care Îi rotunjeau portofelul ca pe-un purceluș de lapte. Cu riscul ca vreun cenzor viperin să-l eticheteze de plicticos, el burdușea cu asemenea daruri repetate atât degetele, cât și ceafa pe care Madame Hsin le avea În dotare. Domnule Parodi, Înainte de a continua, Îngăduiți-mi să fac o stupidă lămurire. Doar omul care are cap numai ca să nu-i plouă În gât ar Îndrăzni să presupună că atari exerciții penibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]