4,822 matches
-
-Mefistofel vino! -Da stăpâne. -Alungă leșii din Pocuția. -Așa voi face! -Cu granițele cum stai? -Am arestat armatele dușmane, i-am luat prizonieri la mine. Acum e liniște și pace. -Acum pleacă și veghează-ordonă Grațiani. Magicianul luă două păpuși de ceară și începu să-le înțepe cu sute de ace cu vârful otrăvit, bolborosind cuvinte neînțelese, de blestem și afurisenie. După care rosti: -Ludovic și Sigismund, vă dau lovitura de grație și vă trimit în iad-spuse Grațiani, înțepând în dreptul inimii păpușile
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
începu să-le înțepe cu sute de ace cu vârful otrăvit, bolborosind cuvinte neînțelese, de blestem și afurisenie. După care rosti: -Ludovic și Sigismund, vă dau lovitura de grație și vă trimit în iad-spuse Grațiani, înțepând în dreptul inimii păpușile de ceară. Mefistofel sufletele sunt ale tale. Ia-le! Radu voievodul principatului de sud îl trădă pe Petru. Intră cu coaliție polono-otomană, conjurații trădători. alungându-l din principat. Petru cu familia și curtenii credincioși din suită, se îndreaptă spre Hotin, de unde a
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
soi. Petru a avut o moarte bizară și neelucidată. A fost găsit a doua zi, fără suflare în pat. Vicenzo Grațiani astrolog, magician, spițer și vraci a dispărut fără urmă. În cabinetul lui Grațiani. hatmanul a găsit o păpușă de ceară cu înfățișarea lui Petru, înțepată cu sute de ace, din care unul înfipt în dreptul inimii. Înțelegerea a fost respectată. Mefistofel și-a primit plata. CRISTALE La curtea craiului Matei se aciuase un străin, despre care se vorbea că este foarte
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
împăratului îl spiona, doritor de a culege dovezile de trădare, se furișă nevăzut în apartamentele ducelui. Presupunerile lui Deodor că Serghei se ocupa cu magia neagră erau confirmate. Văzu zeci de flacoane care conțineau elixire secrete și o păpușă de ceară care avea înfățișarea suveranului, cu un stilet subțire înfipt în dreptul inimii. Din rană se prelingeau picături de sânge. -L-am prins pe trădător-îngăimă Deodor. Atunci la porțile palatului se auzi mare larmă și strigăte de desnădejde. Deodor fugi în grabă către
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
amprentă funcțională, după care se va turna un model de lucru, cu ajutorul căruia se vor confecționa ulterior machetele de ocluzie necesare înregistrării relațiilor mandibulo-craniene și a detaliilor în ceea ce privește montarea dinților. Tot modelul funcțional va fi utilizat pentru crearea machetei în ceară a viitoarei proteze totale mandibulare. Macheta în ceară a viitoarei construcții protetice va fi verificată în cavitatea orală a pacientei și orice neregularitate, în ceea ce privește adaptabilitatea, se va corecta din timp, înainte să se realizeze proteza finită (fig. 1.70). 3
Modulul 3 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (protetică şi tehnologia protezelor) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101014_a_102306]
-
model de lucru, cu ajutorul căruia se vor confecționa ulterior machetele de ocluzie necesare înregistrării relațiilor mandibulo-craniene și a detaliilor în ceea ce privește montarea dinților. Tot modelul funcțional va fi utilizat pentru crearea machetei în ceară a viitoarei proteze totale mandibulare. Macheta în ceară a viitoarei construcții protetice va fi verificată în cavitatea orală a pacientei și orice neregularitate, în ceea ce privește adaptabilitatea, se va corecta din timp, înainte să se realizeze proteza finită (fig. 1.70). 3. Pacientul A. I., 65 ani Următorul caz clinic este
Modulul 3 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (protetică şi tehnologia protezelor) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101014_a_102306]
-
în mijlocul lui Cuptor. S-ar fi topit fără ea. Flăcău în toată firea, bărbat nu alta. Înalt și gospodar, cu ochii de tăciune, cu buze ca zmeura coaptă, cu părul ca bobul de grâu curat și se topea ca ceara în foc când o vedea. Tăcea însă. Ori de câte ori trecea pe lângă ea, tăcea. Dacă Anica nu- l vroia? Din toate ce roiau în jurul lui, doar ea, doar ea nu-și umbla privirea spre el. Un gând îi fulgeră
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
sânii, o liniști. Se încălzi din răsuflarea ce îi bătea în ceafă și pe care o simțise la început ca un junghi. Două brațe puternice o strânseră, iar ea se lăsă topită lângă pipetul lui și s-au prelins ca ceara din lumânare pe patul moale. Mirosea a busuioc, calomfir, lămâiță...iar vântul era undeva departe. Țipătul țaței Aglaia opri nunta. Femeie trecută de mult de a doua tinerețe, țața Aglaia trecuse podul când observă de stâlp legată o funie ce
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
oprea, apoi, încovoiat sub piatra uriașă, mai alerga puțin, în felul în care aleargă hamalii și muncitorii cufi, cu pașii mărunți și grăbiți ai mizeriei, lovind pământul cu toată talpa. Jur-împrejur, penitenții, cu veșmintele murdare de praf și pătate de ceară, îl încurajau prin strigăte ori de câte ori îl vedeau că se oprește. La stânga bucătarului, mergea, sau alerga, în tăcere, fratele acestuia. Lui d'Arrast i se păru că va trece o veșnicie până când pâlcul de oameni va ajunge la el. Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
trotuare, în cafenele, la Universitate, pretutindeni oamenii erau veseli, parcă războiul i-ar fi scăpat dintr-o primejdie grozavă sau le-ar fi făgăduit o fericire cerească. În atmosfera aceasta, ultimele rămășițe de șovăire se topiră ca niște stropi de ceară. Se simțea mândru și fericit în uniforma cochetă de artilerie și saluta țeapăn pe toți militarii ce-i întîlnea, adânc convins că și astfel își împlinește datoria către țară. Două luni a urmat școala de artilerie, apoi a fost trimis
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ai răspuns la două scrisori și poate că te-ai supărat cine știe de ce. Scrie-i, dragul mamei, că Domșa e foarte cumsecade și-ți poartă de grijă ca un părinte. Apoi și fața-i bună și are sufletul de ceară, doar că-i tânără și nepricepută în viață. Mereu îmi spune că i-e dor de tine, dar iarăși nu poate sta nici prea retrasă și trebuie să mai glumească cu cei ofițerași de pe aici, că așa-s vremurile. Dacă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fi găsit o comoară. Scotoci prin sertare și în sfârșit dădu peste ce căutase adineaori: o cutiuță căptușită cu catifea albastră. Își scoase verigheta din deget și o puse în cutiuță, iar cutiuța o împachetă frumos și o sigilă cu ceară roșie. Apoi chemă pe Rodovica și o trimise cu scrisoarea și cu pachețelul la domnul avocat Domșa, poruncindu-i să i le dea chiar domnului în mână. Apoi ieși iar în cerdac și iar văzu inscripția pe mormânt și iar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dar scrie și la Sfintele Scripturi. Pune mâna, ia Biblia din raft - lasă integramele! și deschide-o la final, că toți o țineți În casă ca să nu zică lumea că n-o aveți, dar nu citiți versete nici picați cu ceară. Coboară Ierusalimul Ceresc, se lasă cu stres mare, unii scapă, cei mai mulți adio și n-am cuvinte, fum, pucioasă, suspans, nici supermen nu face nimic, viața merge mai departe de la momentul zero plus unu, o luăm de la epoca de piatră, reinventăm
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
oglinda lui cea plană Ca-ntr-o mândră feerie strălucește vioriu. Peste podul cel ușure, zâna Dochia frumoasă Trece împletindu-și părul cel de-auree mătasă, Albă-i ca zăpada noaptea, corpu-i nalt e mlădiet, Aurul pletelor strecoară prin mînuțele-i de ceară Și prin haine argintoase străbat membrele-i ușoare, Abia podul îl atinge mici picioarele-i de-omăt. Trece râul și ușoară nalte scări de stânci ea suie; La ivirea-i zi se face în spelunci de cetățuie, Ca o zi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Îndărătu-acelui munte, infinita întinsoare E frumoasa-mpărăție mândră a sântului soare Și pe coaste sunt palate, ce din verzile grădini Strălucesc marmora albă și senină ca zăpada, Cu intrări în veci deschise, cu scări netezi, colonade Lungi de marmure ca ceara în lungi bolte se îmbin. Pe-a ferestrelor mari laturi sunt lăsate largi perdele, Mreje lungi de aur rumăn - au țesut ani mulți la ele Mînile surorei albe. Aeru-i de diamant, El plutește-n unde grele de miroase-mbătătoare Peste
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
verzi și transparente coprind membrele rozalbe Și în lac ele aruncă roze cu mânuțe albe, Netezind a lor sprâncene, dând din frunte părul des. Într-o dulce și umbroasă, viorie atmosferă, Se ridică dintre lunce, cu-a ei cupole de ceară Închegate ca din umbră verde și argint topit, Transparănd prin diamantoasă fină de paingăn pânză, Monastirea alb-a lunei ce prin lumi va să s-ascunză, Cu coloane-nconjurate de a viței-ncolăciri. Ai grădinei arbori mândri cu întunecatul verde Conjurați ș-acoperiți-s
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ținea. Și țările-nflorite și-ntunecata mare La glasul lui puternic gigantic se mișca. Dar nu se miră lumea de brațu-i ce supune, Ci de a lui adâncă și dreaptă-nțelepciune. În sala cu muri netezi de-o marmoră de ceară, Pe jos covoare mândre, cu stâlpi de aur blond, Cu arcuri ce-și ridică boltirea temerară, Cu stele, ca flori roșii pe-albastrul ei plafond, Cu arbori ce din iarnă fac blândă primăvară Și-ntind umbre cu miros pe-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
părul ei blond disfăcut, care curge în valuri Pe umeri în jos, îmflat cu dulce de miroase și cântec, Care tremură-n veci în aerul fin al serei. D-umerii goi abia se ține o mantie albastră, Mînile albe de ceară se joacă cu cozile blonde Și cu mărgeanul ce cade pe sâni și cu creții de mantă. {EminescuOpIV 181} ADÎNCA MARE Adânca mare sub a lunei față, Înseninată de-a ei blondă rază, O lume-ntreagă-n fundul ei visează
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
flaut; E menirea-mi: adevărul Numa-n inima-mi să-l caut. {EminescuOpIV 202} PUSTNICUL Sala-mbrăcată cu-atlas alb ca neaua, Cusut cu foi și roze vișinii, Și ceruită strălucea podeaua Ca și-aurită sub lumine vii - Lumini de-o ceară ca zăharu - o steauă, Diamant topit pe-oricare din făclii. Argint e-n sală și de raze nins E aerul pătruns de mari oglinzi. Copile dulci ca îngerii - virgine - Prin sală trec purtând cununi de flori; Ah! vorba înger scapă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-a lene În brațu-unui bărbat ce, de sub gene, Ș-aruncă ochi-ntunecoși sălbateci, Setoși de patimi c-ale unei hiene. Iar una stă cu ochii ei să soarbă Pe-un vechiu ostaș cu-ntunecime oarbă Și degețele fine ca de ceară Și-mpleticește-n-a lui neagră barbă. Un râs, un chiot, o vuire multă - Cu toții strigă, nimeni nu ascultă; Ocări frenetici sunt o desmierdare Și desmierdarea deveni insultă. Toți se iubesc - ș-o spun în gura mare. Toți au făcut din viață sărbătoare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și astăzi simți că strângi la piept pe-o Iudă. Te-nnalță-n cer invidia vulgară Căci știi din lorzii jungh ați a face Lui Fabiano a mărirei scară. Tu ești regină și astfel îți place. Cine te vede, slab obraz de ceară, Știind furtuna vieții tale - tace. {EminescuOpIV 249} E ÎMPĂRȚITĂ OMENIREA E împărțită omenirea În cei ce vor și cei ce știu. În cei de-ntîiu trăiește firea, Ceilalți o cumpănesc ș-o scriu. Când unii țese haina vremei, Ceilalți a vremii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Spre al meu trist mormânt încet-încet. {EminescuOpIV 254} AH, CERUT-AM DE LA ZODII Ah, cerut-am de la zodii, De l-al sorții mele faur, Dulcii sânului tău rodii Ș-al tău cap scăldat în aur. Ș-ale tale mâni de ceară, Fruntea-mi rece să desmierzi, Fața albă-n părul galbăn Și îndărătnici ochii verzi. Ș-astăzi tu de bună voie 10Fericită-n brațe cazi-mi; Capul tău scăldat în aur De-al meu umăr tu îl razimi. Astăzi tu de bună
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cuvinte-n vânt. Vis nebun, deșarte vorbe! Floarea cade, rece cîntu-i Și eu știu numai atâta C-aș dori odat-să mîntui! {EminescuOpIV 257} FEMEIA?... MĂR DE CEARTĂ Femeia? Ce mai este și acest măr de ceartă, Cu masca ei de ceară, și mintea ei deșartă, Cu-nfricoșate patimi în fire de copilă, Cu fapta fără noimă, când crudă, când cu milă, A visurilor proprii eternă jucărie? Un vis tu ești în minte-i - și astăzi te mângâie, Iar mâne te ucide
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
despoiată, Din sânge și din flegma, scârbos e închegată. O, ce rămase-atuncea naintea minți-mi? Vai! Nu-mi mrejuai gândirea cu perii tăi cei deși, Nu-mi pătrundeai, tu idol, în gând vr-odinioară; Pentru că porți pe oase un obrăzar de ceară Păreai a fi-nceputul frumos al unui leș. Oricât fii mlădioasă, oricum fie-al tău port, Și blândă ca un înger de-ai fi cântat în psalme Sau dacă o heteră jucând băteai din palme, Priveam de o potrivă c-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tremur sângele tău sub tâmplă Și-n primitorii creeri îndată el încheagă Poftite chipuri albe - femei cu firea dragă. Nu fluerați de-aceea urechea-n versul iambic: Picioru-ușor se mișcă în saltul ditirambic, Fără de rânduială, și dulce și molatic Ca ceara ea îți face sufletul muieratec. De vrei să scapi de ele, de-urmarea lor amară, Astup-a ta ureche tu singur chiar - cu ceară. 25Nu spune-un basmu numai poetul cel vorbăreț De eroul Odissev cel mult meșteșugareț; Și-au
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]