KorAP: Find »[drukola/base=cheie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...101 102 103 ...1058 >

26,437 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937

liderii lor s-a redus atât de mult încât a ajuns să le pună legitimitatea în pericol și pe bună dreptate; Poate nici o altă idee nu este mai adânc înrădăcinată în cultura politică modernă decât convingerea că creșterea economică este cheia satisfacerii celor mai importante nevoi umane, inclusiv diminuarea sărăciei și protecției mediului înconjurător. Oricine îndrăznește să vorbească despre limitele ecologice care stau în calea creșterii economice, riscă să fie dat la o parte fără ezitare, ca fiind un adversar al

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
control asupra corporațiilor au continuat să se lupte cu abuzurile corporatiste la nivelul statelor, iar cartele corporatiste au fost revocate atât de către tribunale, cât și de legislaturile statale;” Totuși, treptat, corporațiile au dobândit suficient control asupra organismelor legislative ale statelor cheie, pentru a rescrie în principiu legile care stipulau propria lor creație. Legislatorii din New Jersey și Delaware au trecut în fruntea acțiunilor de slăbire a drepturilor cetățenilor de interveni în afacerile corporațiilor. Ei au limitat răspunderea juridică a proprietarilor și

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
limiteze de asemenea puterea banului de a exercita o influență asupra comportamentului electoral al cetățenilor obișnuiți. Abilitatea de a cheltui milioane de dolari pentru a satura mass-media electronică, mai ales televiziunea, cu mesaje negative despre adversarul cuiva, a devenit o cheie a succesului în alegeri. Atâta vreme cât victoria în alegeri este excesiv de costisitoare și singurele resurse de finanțare adecvată sunt puternicele cercuri financiare, politica va favoriza interesele acestora, față de interesul popular. Stabilirea unor scadențe și înlăturarea prin vot a beneficiarilor din funcții

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
lume (Europa); dar nu din spirit, ci din lipsă de curaj și de afirmare. Nu este vremea supt om, ci bietul om supt vremi» este o catastrofă pentru neam. Și când te gândești că această maximă este un simbol, este cheia destinului nostru! Orice proverb, orice reflexie populară românească exprimă aceeași timiditate în fața vieții, aceeași nehotărâre și resemnare. Va trebui să nu mai fie jignit acest neam lăudându i-se înțelepciunea! Adevărurile izvorâte din resemnare nu sunt un titlu de glorie

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
unor presiuni. Noua clasă politică ar putea fi recrutată din rândul oamenilor cu experiență sau cu studii superioare, care au demonstrat că sunt capabili. Înclin să-i dau dreptate, prin urmare, d-lui Silviu Brucan care spunea: „clasa mijlocie este cheia succesului în realizarea tranziției de la socialism la capitalism. [...] Deși nu are încă o reprezentare politică bine definită, mai multe partide disputându-și favorurile ei , clasa mijlocie dă tonul în viața culturală, dictează în materie de consum și constituie publicul principal

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

nimicuri. Când ceilalți o luară înspre casele lor, Andreas și Christine mai rămaseră o vreme, vorbind, fumând, bând o ultimă bere. În cele din urmă, ieșiră și ei. Se plimbară prin noaptea răcoroasă până la mașină. - Și acum? întrebă Andreas, învârtind cheia în contact. - Ți-e somn? zise Christine. - Nu. Ție? - Nu. Andreas deschise radioul și schimbă posturile până găsi ceva ce nu era nici techno, nici hip-hop, ci doar pop. - Ai ceva de băut acasă? întrebă Christine. - Sigur. - Atunci să mergem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
rău? Nu e groaznic? - Nu știu, repetă baba. Ești cu mașina aici? - Da, dar ce leg... - Ce marcă? - Un Nissan de teren, dar... - Uite, îți dau două rubine pe el, zise baba scoțând la iveală niște pietre nemaipomenite. - Bine. Poftim cheile. Baba Dochia se urcă la volan, instală pisica lângă ea, băgă o casetă cu Jefferson Airplane în casetofon și călcă acceleratorul. Locuia în Giurgiu, deci o luă înspre Ruse. Ajunsă acolo se chiorî o vreme peste Dunăre, dar cum nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
minute, mijeau zorii. Și tot nu muream. Ba chiar mă simțeam ceva mai bine, ceea ce era imposibil. Dar durerea devenise suportabilă. Mi-am privit cămașa. Era plină de sânge. Am mișcat din picioare. Funcționau. Am apăsat ambreiajul și am întors cheia în contact. Motorul porni din prima. - Dar acum o oră, înainte să se întâmple toată tărășenia, nu mergeai! am urlat. Acum de ce mergi, hă? Ce pula mea ai avut? Furios, am dat cu pumnul în bord și am pornit încet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
pisoi: îl trăgeau de coadă, dădeau cu un băț în el, îl aruncau în fața unor maidanezi osoși, iar îl trăgeau de coadă etc. Nasol lucru. Îmi era clar că trebuia să intervin. Mi-am pus pardesiul, am înfundat în buzunare cheile, portofelul, șase pachete de țigări și două brichete și am pornit pe scări în jos. Locuind la etajul unu, am ajuns în stradă în doar patru minute. Copii erau tot acolo, pisoiul și el. Joaca lor imbecilă continua. Îi cunoșteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
trecut atâta timp fără... - Ei, hai, ești încă tânără, am liniștit-o. Apropo, cum te cheamă? - Ana. - Ana? Un nume frumos. Bine, plec, mă-ntorc pe la 11. Pregătește patul, îmi plac cearșafurile curate. Deși oricum le vom murdări. Ai o cheie pentru mine? Îmi dădu o cheie. Am mai sărutat-o încă o dată, și mai abitir decât prima oară, și am ieșit, lăsând-o să se bucure de norocul chior care m-a scos în calea ei. Când m-am întors

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
ești încă tânără, am liniștit-o. Apropo, cum te cheamă? - Ana. - Ana? Un nume frumos. Bine, plec, mă-ntorc pe la 11. Pregătește patul, îmi plac cearșafurile curate. Deși oricum le vom murdări. Ai o cheie pentru mine? Îmi dădu o cheie. Am mai sărutat-o încă o dată, și mai abitir decât prima oară, și am ieșit, lăsând-o să se bucure de norocul chior care m-a scos în calea ei. Când m-am întors cărând strictul necesar pentru primele zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
le-ai adus nouă, tuturor. - Maestre, mă ameninați? am zis eu scuturându-mă de râs. - Dacă te ameninț? Dacă eu te ameninț? Noi? Râdeam din ce în ce mai tare. - Și cam ce aveți de gând să-mi faceți? Îmi zgâriați mașina cu o cheie? Îmi băgați căcat în cutia poștală? - Groh, a făcut maestrul turbând. Ce îți facem? Nici nu îți poți imagina ce îți vom face! Planetele nu iartă! Marea cunoaștere este răzbunătoare! Galaxia fantomelor albastre te pândește la colț! Înțelepciunea universală... - Domne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
dispăru cu cartea la fel de repede cum apăruse cu nota. - Mersi, zise Suki. - Eu îți mulțumesc, răspunse Shuoke. Chelnerul cel rapid îi înapoie cartea de credit și Shuoke și Suki se ridicară de la masă. Shuoke își pipăi buzunarul drept de la pantaloni. Cheile mașinii erau încă acolo, la 13 centimetri sud-vest de pulă. Cinematograful la care merseră era în centrul orașului, dar Shuke găsi un loc de parcare fără plată la 30 de metri de intrare. Avea un noroc aproape proverbial în privința locurilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Te rog! Te iubesc, Shuoke, nu pot să... - Nu-i nevoie. Vin să te iau. Așteaptă-mă. - Bine, Shuoke, nici nu știi ce griji... - Te iubesc, Suki. - Și eu te iubesc, Shuoke. - Vin acum. Shuoke închise din nou telefonul, luă cheile de la mașină de pe birou și năvăli pe ușa apartamentului, trântind-o după el. Se grăbea, trebuia să se întoarcă repede, să aștepte instalatorii. Și Shuoke și Suki trăiră fericiți încă cinci luni împreună. FRIGIDERUL Cele ce urmează s-au petrecut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

vrei să-i povestești cartea la telefon? Așteaptă să auzi ce spune ea. — Vino tu - spune Ludmila - da, acasă la mine. Acum nu sunt acasă, dar n-am să întârzii. Dacă ajungi înaintea mea, poți intra și mă poți aștepta. Cheia e sub preș. Un mod de viață simplu și dezinvolt, cheia sub preș, încredere în aproapele ei, probabil mai nimic de furat. Alergi la adresa pe care ți-a dat-o. Suni. Inutil. Cum te anunțase, nu e acasă. Găsești cheia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
spune ea. — Vino tu - spune Ludmila - da, acasă la mine. Acum nu sunt acasă, dar n-am să întârzii. Dacă ajungi înaintea mea, poți intra și mă poți aștepta. Cheia e sub preș. Un mod de viață simplu și dezinvolt, cheia sub preș, încredere în aproapele ei, probabil mai nimic de furat. Alergi la adresa pe care ți-a dat-o. Suni. Inutil. Cum te anunțase, nu e acasă. Găsești cheia. Intri în penumbra creată de storurile trase. O casă de fată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Cheia e sub preș. Un mod de viață simplu și dezinvolt, cheia sub preș, încredere în aproapele ei, probabil mai nimic de furat. Alergi la adresa pe care ți-a dat-o. Suni. Inutil. Cum te anunțase, nu e acasă. Găsești cheia. Intri în penumbra creată de storurile trase. O casă de fată tânără, singură, casa Ludmilei: locuiește singură. Asta vrei să verifici în primul rând? Dacă există semne ale prezenței unui bărbat? Sau preferi să eviți să afli asta pe cât posibil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
femeie extravertită și lucidă, senzuală și metodică, care pune simțul practic în slujba fanteziei. Cineva s-ar putea, oare, îndrăgosti de tine numai văzându-ți bucătăria? Cine știe: poate Cititorul, favorabil dispus încă dinainte. Cititorul continuă cercetarea casei a cărei cheie i-ai dat-o. Ai acumulat în jurul tău o grămadă de lucruri: evantaie, cărți poștale, flacoane, coliere atârnate pe pereți. Dar fiecare obiect văzut de aproape se dovedește a fi special, într-un mod neașteptat. Relația ta cu obiectele e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
tocmai pentru că sunt pronunțate de o voce străină, de vocea acelui tăcut nimeni, făcut din cerneală și spații tipografice, pot deveni ale voastre, un limbaj, un cod al vostru, un mijloc de a schimba semnale și a vă recunoaște. O cheie se învârte în broască. Tu taci, de parcă ai vrea să-i faci o surpriză, sau să-ți confirmi ție însuți și ei că e natural să te găsești aici. Dar nu sunt pașii ei. Încet, un bărbat se mișcă prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
să hotărăști imediat ce atitudine să iei. Ești contrariat să-l vezi intrând în casa ei de parcă ar fi casa lui, dar ești și tare jenat că te ascunzi acolo. De altfel, știai prea bine că apartamentul Ludmilei e deschis prietenilor: cheia e sub preș. De când ai intrat, ți se pare că simți umbre fără chip. Măcar Irnerio e o fantomă cunoscută. Și tu îi ești cunoscut lui. Ah, tu erai! Te-a băgat în seamă, dar nu se miră. Dezinvoltura pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

că nu. Adesea Dumnezeu nu este interesat de motoare. Mă ocup de mașinile câtorva preoți și toate au probleme mari. Servitorii Domnului nu sunt șoferi foarte buni. Acum, confruntat cu agonia motorului diesel, își recuperă cutia cu scule, scoase o cheie franceză și începu să demonteze carcasa motorului. Nu după mult timp era complet absorbit de îndeletnicirea lui, ca un chirurg aplecat asupra unui pacient anesteziat, dezgolind motorul spre inima lui tare, metalică. Fusese un motor excelent la vremea lui, produsul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
cu tine mai întâi, dar nu m-a ascultat. A adus copiii și n-am mai avut cale de-ntors. Mi-a fost foarte greu. Se opri. Un bărbat trecu în drum spre cutia lui poștală, scotocindu-se în buzunar după cheie și bombănind ceva ca pentru sine. Mma Ramotswe îi aruncă o privire rapidă, apoi se uită în ochii domnului J.L.B. Matekoni. Deci, zise ea, ai fost de acord să-i iei pe copii. Iar acum ei cred că vor rămâne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
mai aproape, Rra? întrebă fetița. N-o să stau în drum. Domnul J.L.B. Matekoni încuviință dând din cap și, după ce fetița se apropie în scaunul cu rotile, îi arătă unde era problema. — Vrei să ții asta? o rugă el. Așa. Luă cheia franceză și o ținu ferm. — Bravo, o lăudă el. Acum răsucești asta aici. Vezi? Nu prea mult. Așa e bine. Luă cheia franceză de la fată și o puse în cutia de scule. Apoi se întoarse și se uită la ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
în scaunul cu rotile, îi arătă unde era problema. — Vrei să ții asta? o rugă el. Așa. Luă cheia franceză și o ținu ferm. — Bravo, o lăudă el. Acum răsucești asta aici. Vezi? Nu prea mult. Așa e bine. Luă cheia franceză de la fată și o puse în cutia de scule. Apoi se întoarse și se uită la ea. Se aplecase înainte, cu ochii strălucitori de curiozitate. Cunoștea genul acela de privire; era expresia cuiva căruia îi plac motoarele. Nu poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
fetiță care va ajunge un mecanic formidabil. Asta-ți dorești? Am dreptate? Modestă, dădu din cap a încuviințare. — Mi-au plăcut dintotdeauna motoarele, îi mărturisi. Mă uitam cu drag la ele. Mi-ar fi plăcut să lucrez cu șurubelnițe și chei franceze, dar n-am avut ocazia. — Ei bine, îi promise domnul J.L.B. Matekoni, asta o să se schimbe. O să te iau cu mine în diminețile de sâmbătă, să dai o mână de ajutor. Ți-ar plăcea? Am putea aranja un banc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]