2,820 matches
-
trebuie să te miști repede, ochii pe butelie. Interesant la el mai era că avea program de lectură. Se scăpase odată când l-am întrebat dacă citise Cel mai iubit dintre pământeni, carte care mie unuia îmi plăcuse la nebunie. Cică nu, aia mai târziu. Peste vreun an avea fixată lectura. Asta era ordinea. Atunci când îl întrebasem, citea Hegel. La Hegel. Trei pagini pe seară. Nu înțelegea mare lucru, dar se chinuia cu un mare filosof. Și De veghe... I-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
apucase Șăfu să tragă de fiare. Venea la școală, la sala de sport. Sâmbăta trăgea de fiare și făcea jogging pe stadion. Se simțea amenințat și se pregătea. De atunci, mulți s-au temut de Șăfu. Au devenit mai servili. Cică după faza cu pricina Șubi l-a așteptat cu vreo patru malaci și l-a căpăcit, dar aici nu mai pot să bag mâna în foc dacă-i adevăr sau fabulație. De atunci și-a câștigat Șăfu respectul. Și chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
opțaid, că suntem oameni serioși! Povestesc din nou. Despre Ciocârtei, iar a dat-o afară p-aia, du-te la mă-ta. Nebun. Adevăru-i că trebuie să fii și prost ca să te lase femeia! Asta e concluzia lecției de viață. Cică aia n-avea sfârcuri la țâțe. Cum, mă, femeia trebuie obligatoriu să aibă sfârcuri. Ca să ai pe ce trage o limbă, să mai reglezi de-acolo potențiometrele. Urcuș. Pieptiș, opintire. Astea sunt cuvintele care trebuie folosite. Pământ și pietre, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dreptul să pronunți cuvântul. Se vede până departe. Un râu. Maluri rupte, călcate în picioare. O să înveți, o să mergi la facultate, undeva departe de aici, nici nu se vede locul acela. Unde oamenii se ocupă cu fututul caprelor în cur. Cică e o explicație. Că mâna de cioban, muncită, cu șanțuri, piei rupte, bătucite de cine știe ce ciomag e mai puțin tentantă decât o capră. Să faci terenul. Să ocupi un teritoriu. Să te înstăpânești peste el. Al tău. Dreptul primului venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vulpe.“ Așa vorbește despre ea. Și iar nu înțeleg de ce. Categoric, ceva îmi scapă. Nu e doar de la cele cinci sau șase beri. Suflă vântul pe la geamuri și hârâie muzica. Doi cocalari tâmpiți vorbesc despre un meci de Liga Campionilor. Cică portarul ăla a comis atunci, la nu știu care fază, „cea mai fatală greșeală“. Așa zice. Pif e cu capsa pusă și mi-e să nu se ia de el. Să nu i se pună pata. - Aoleu, cât mai e până dimineață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
derută de pe fața lui. Adică era posibil ca după o lungă perioadă de abstineță, în sfârșit, să-i fi ieșit și lui ceva și să nu mai țină minte. Ei, asta era absolut intolerabil. Vă spun, e un băiat fin. Cică acasă la el, la Târgoviște, unde se va întoarce ca funcționar la Primărie, ăsta e idealul lui de rebel, de azi, pentru că se poate răzgândi, acolo deci are acum iarna vreo două mămăi prin apartament. - A, de-aia nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
e mișto, pentru că pun pariu că o să mă ia și pe mine pe la restaurantele pe unde merge. Acum câteva luni, înainte să mă îmbolnăvesc, avea o rubrică despre câinii vedetelor, pisicile, și mergeam și io cu ea pe la toți troglodiții. Cică eram fotograful. Uneori io îi scriam textele. Cele mai mișto alea sunt. Textele mele. Dacă voi ajunge și io un scriitor cât de cât cunoscut, să știe cercetătorii ce pesudonime am folosit. Unul e al Mirunei. Mergeam cu ea prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
că se are bine cu Limbă și Ghenosu în Târgoviște. Să te ai bine cu ei, nu cu poliția. Toți ăștia care au făcut școală în libertate sunt niște idioți. Generația Pro cu un kil de fard pe ele! Neaoșist. Cică: - Bă, ai o limbă, vorbește-o! Auzi, manageri, nu directori! Utilizatori nespecifici! Așa scrie la bibliotecă, alumni, căcat, marketing! Când își ia mașină, omul își pierde sufletul. Ai un ban și-l dai pe 8989. Oameni serioși dau douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
stradă. Femeia și-a cerut scuze că de când e singură cam face greșeli gramaticale. Dacă nu mai obișnuiește să vorbească cu nimeni... Fata o mai corectează când vine pe la ea. Și asta o ajută, nu are de ce să se supere. Cică asta e, ăștia suntem toți în sat, niște corcituri. La ea odată a venit fata de la București fără bărbat. Imediat s-a zvonit că s-au despărțit, c-o să rămână fată bătrână. - Asta înseamnă să trăiești la țară. Dar îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sară“, potolindu-ne [setea] cu vinul acru de gust neaoș românesc, din vița ce n-a cunoscut altoiul străin și ră masă locului de la facerea lumii, așa cum o fi sădit-o, cu mâna lui chiar, tata Noe cel bătrân, care, cică, va fi fost pui de român - mai știi?... ...Însă vrăbioarele fragede de văcuță Îngrășată la povarnă, care-mi țineau locul cafelei cu lapte diminețile, la vadul măce larilor din gura pieței noastre Ghica-Vodă, la Oituz, unde patronul și lumea din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a avut loc în ultima zi de școală, înaintea vacanței de iarnă: iar ne-am luat după Cornel. De data asta ne-a învățat să ne furișăm seara la internatul fetelor și să ne uităm pe geam, el mai fusese, cică e un spectacol grozav. Într-adevăr, mai fusese, cunoștea locul. Ne-a condus pe o străduță întunecoasă, aflată în spatele fostului regiment care găzduia acum liceul agricol. Ne-am urcat pe un gard metalic. De acolo se zărea ca-n palmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
privesc cu drag cenușiul cerului, precum și eventualitatea unei plecări mai grabnice din Satulung, ceea ce se reduce de fapt la părerea de rău de a-l părăsi pe micul și luminosul Licurici. Vise... Reușim să luăm cu chirie casa în care, cică, ar fi locuit înainte Tomaziii. O casă întreagă la dispoziția noastră și încă un etaj... (Visul neîmplinit al celor care s-au născut și și-au trăit viața prin camere mobilate și închiriate.) Imediat îi convoc la noul sediu pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ăla caraghios avea lacrimi în ochi, plângea. În fața grupului era un milițian, altul în spate. Pe lângă băieți se învârtea un cățelandru. Ce-i cu ăștia, bre, ce se întâmplă? I-au prins în liziera de salcâmi. Da' ce-au făcut? Cic-au furat un lemn din plantație... Care, bre, ăsta care-i pe umărul lor? Da! Mă, da' ai dracului mai sunt! Porcii dracului. Păi asta-i o creangă uscată. Care lemne? Unde-s lemnele?? Știu eu? Scârbele dracului! Și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de inimă. Nici un țipăt de groază, nici o exclamație. Moartea le-a luat piuitul. Rien. Au supraviețuit 4 oameni. Mă gândesc mai mult la ei. Cum se poate supraviețui după moartea a 21 de oameni pieriți lângă tine, plimbându-vă, admirând, cică, frumusețile naturii? Cum se poate supraviețui la moartea a 21 de oameni care nu ți-au lăsat nici măcar amintirea unei silabe de viață? „Se poate supraviețui la orice, idiotule...” - îmi spun calm și răbdător. Se poate supraviețui din orice, din
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Și când îi termină pe ăia, știi ce face? Își pune halatul și iese în stradă. Să mor! I-a ras pe toți, până și pe Radu, ăla dintr-a noua, și pe Stelică, și pe tata lu’ Simona. Ba cică și pe sectorist; Radu zice că și pe milițian, ăla din borcanu’ de la intersecție. Fii atentă aici: vii sâmbătă să dormi la mine, luăm binoclu’ și mergem la pândă. Să vedem și noi cu ochii noștri! Vorbim și cu Camelia
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
În fața blocului era tot negrul acela cenușiu, nici urmă de rozaliu. Ne-am îngrămădit pe banca pe care în timpul zilei jucam toate jocurile posibile și imposibil de imaginat în cartierul acela prăfuit de periferie; acuma eram cam rebegiți; ziceau părinții cică să dormim, dar cine dracu’ putea dormi, că era urgia pe pământ. Pe negrul nopții se desena mișcătoare o macara, ce lucra la construcția unui bloc nou, iar noi, ca niște păduchi mici, adunați sub felinarul ăla spart, stăteam și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ajuns...“ Uite, e și tovarășa Maria aici, hai, fetelor, puțin antren. S-o zicem pe-aia cu «A zis mama ca mi-o da»“. „A zis mama că mi-o da/ zestre când m-o mărita./ două rațe crăcănate,/ astea cică-s vaci cu lapte.“ „Asta, știți, tovarășa directoare, nu intră în programul pentru tovarășa Găinușă. E doar așa, ca să vedeți ce voce frumoasă are Tanța și cât a exersat ea pentru ediția asta de la «Cântarea României». Aici o să fie un
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lui Huxley se pierduse însă undeva între conceperea ei pe hârtie și „implementare“. Ne rămânea egalitatea aia strâmbă. Pentru toată lumea era la fel de sordid. Trist, îmbâcsit, stupid, gri. Egalitatea asta noi am fi zis că e o gogoriță. Amestecătură, promiscuitate. Dar cică nu-i așa, zic niște voci larg audibile în zilele noastre. Așa cum diferențele de clasă, nu-i așa, dispăruseră și, într-un entuziasm comun, muncitorii, profesorii și gunoierii câștigau cam aceeași bani lunar, aveau - dacă aveau - aceeași Dacie prăpădită și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pic. Cu alte cuvinte, în loc să șteargă diferențele dintre noi, orele astea nu făceau decât să ne dea prilejul să le trăim mai din plin decât în clasă, unde mișcările ne erau limitate de obligația de a sta locului. Sau armata. Cică făceam și noi, fetele studente, armată. Dar nu chiar cot la cot cu băieții, de fapt. Noi făceam armata sâmbăta dimineața. Era de râsul lumii. În primul rând, îmbrăcămintea. Mai ales iarna. Îmi era o groază teribilă de diminețile de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
am avut de depus nici un efort: ni s-au dat așa, pe de-a moaca, tot felul de drepturi la care noi chiar am mai fi renunțat, dar vezi că nici asta nu se putea. Îți dă omul și tu cică nu, că să vedeți, că eu nu țin musai... Îmi aduc aminte, când am ajuns în Franța - și pe vremea aia nu înțelegeam nimic, le luam pe toate la gradul 1 de comunicare, între timp m-am mai deșteptat -, cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
încoa’ c-un păhărel de oarece, c-am zburat azi de m-am împrăștiat!“ și alte tâmpenii din astea. Am râs de-au venit și mama, și tata în cameră să ne facă scandal, că mâine avem școală, iar Dragoș cică el nu merge la școală, merge la facultate și de aia îi zice facultate, fiindcă-i facultativă. În fine, frate-meu s-a hlizit de mine cum dorm cu ciorapii în pat: „Așa, Gigi, puneți-i bine, ca să-ți găsești
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mai au, iar bunica n-are prin cine să le mai trimită. În drum spre casă, cum mă lălăiam cu fetele, fază: a început Daria să ne povestească de una Beatrice dintr-a XII-a de la Național, vecină cu ea. Cică a rămas gravidă și ai ei n-au reușit să miște nimic, deși îs destul de mahări, așa că tipa o să cam nască prin mai! Adică pierde bacu’, admiterea, tot! Bineînțeles, gagiu’ ei și-a pus coada pe spinare, ai lui nici
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pantofi fără tocuri. Norocul meu, că și-așa strigă idioții pe stradă după mine „Cinci metri fără cap!“ și „Cum e vremea pe-acolo pe sus?“. Da’ lasă, i-o mare fericire să fii așa ’naltă și subțire, Tudorițo nene, cică o să aflu eu de ce mai târziu, când o să le aflu pe toate. Mama a venit, apa - ba. A bolborosit la un moment dat ceva prin țevi, m-am dus în baie cu sufletul la gură, am spus și vreo două
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
din streșini de paie. (Lucian Blaga,) CAPITOLUL I La început a fost legenda Motto: Căci tu Doamne, cu cel bun te arăți bun. Cu omul drept te porți cu dreptate. (Biblia. A doua carte a Regilor. Cap.22. Versetul 26 Cică, după ce Dumnezeu a făcut lumea cu toate ale ei, a stat și s-a hodinit ca la un ceas de vreme și mai apoi a cujetat El, să meargă pela oameni să vadă cum s-au rânduit aceștia pe la casele
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
nu putem încheia capitolul privitor la așezarea satului fără să vorbim despre o frumoasă poveste a unei drumeții pe crestele Făgărașului la vreme de iarnă, auzită de la preotul paroh Ilarie Budac, în vremea în care păstorea pe binecredincioșii satului Oprea. Cică într-o însorită duminică de august din 1965, către sfârșitul slujbei religioase din ziua aceea, o foarte distinsă doamnă, la o vârstă mai mult decât venerabilă, a intrat în biserica din Oprea, s-a plasat undeva la peretele de nord
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]