2,841 matches
-
foarte bine, șoptise ea și o podidiră lacrimile. Vino lângă mine, Enkim. Ca prima oară. Vreau mult. Se bucuraseră unul de celălalt, of, of. Apoi, Runa plânsese din nou. - Nici Vinas, nici celelalte, nu vor să audă Încă de vorbe. Cică să așteptăm. Să vedem ce se Întâmplă. Oricum, nici una n-o să vină să-l scoatem pe Krog din mâinile uriașilor. Măi, Enkim, măi, eu vreau ca pruncul nostru să vorbească precum Tatăl, așa cum l-am auzit În minte pe Krog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
apă cu niște case care plutesc, știe să tragă cu niște sulițe mici, nemaivăzute, știe numele tuturor oscioarelor și măruntaielor din om, și mai știe să Învie și să omoare oameni doar dacă se uită la ei dintr-o parte. Cică are grijă de femei la fel ca de oameni. Unii spun că l-ar fi zărit zburând precum vulturii, dar asta mi se pare o minciună, pentru că nici chiar Tatăl n-a zburat vreodată, nici măcar ca cintezoii. - Și merge pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Înțelegeau mai nimic din vorbele de Tată cu care ne vorbeam În gând. Cu toate astea, pricepură ei ceva, căci se holbară la Runa și o cântăriră din ochi. - Nu am femeie. Runa e femeia lui Enkim. - Mă gândeam eu. Cică Krog nu știe ce e femeia. - Ba știe. Numai că nu știe decât o singură femeie, și aia urâtă. Când vine vorba de lucruri din astea, ceilalți le pricep deîndată oricât de proști ar fi. Râseră de mine În hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vorbim cu vorbele Tatălui, numai că va fi urmărit de vrăjmași mulți-mulți. Eh, cu bătrâni sau fără, eu oricum auzisem de tine și mai aflasem și că ți-au luat unii urma... Dar, nu știam că-s așa de mulți. Cică sunt câtă frunză și iarbă. Sunt din patru sau cinci neamuri. Uriași ce poartă coarne de cerb, femei cu sulițe și ierburi de leac, slăbănogi cu părul creț care vorbesc prea mult și lungani cu părul blond și piele albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
blestemat ca să-i atrag tovarășii În cursă! Pe toți o să-i atrag În cursă! Las’ că știu eu cum! Logon dădu din cap. - Cred la tine, măi, Krog, măi. Minos spus la mine că nu e alt ucigaș precum Krog. Cică ăsta e cel mai puternic semn că tu ești cel așteptat. 26. Ajunsesem pe un tărâm cum nu se poate mai ciudat: ziua era la fel de lungă ca noaptea iar de plouat, ploua În fiecare zi, de ziceai că Tatăl dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și eu. - Moru mi-a zis că vorbele n-o să ne dea decât case mai mari, focuri mai calde, hrană mai lesnicioasă și haine mai călduroase. Înțelepciune, nu. N’jamo scoase un fel de păcănit și făcu semn că da. Cică toți Vindecătorii știau asta. Cică de-aia ajunseseră să nu mai cadă la Învoială când vorbeau despre ce-i de făcut cu cuvintele. - Jocul Îl știu până la sfârșit, dar te-am mințit puțin, Îmi mai zise el după o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zis că vorbele n-o să ne dea decât case mai mari, focuri mai calde, hrană mai lesnicioasă și haine mai călduroase. Înțelepciune, nu. N’jamo scoase un fel de păcănit și făcu semn că da. Cică toți Vindecătorii știau asta. Cică de-aia ajunseseră să nu mai cadă la Învoială când vorbeau despre ce-i de făcut cu cuvintele. - Jocul Îl știu până la sfârșit, dar te-am mințit puțin, Îmi mai zise el după o vreme. Dar, dacă ne-am juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și cum? Cuvintele vorbesc despre lucruri, deci cuvintele pleacă din lucruri, așa că, În ce fel ar putea fi ele spuse altfel? - Logon mi-a spus altceva când mi-a povestit ce au vorbit Minos cu cei ce-mi luaseră urma. Cică Scept și ai lui pofteau ca fiecare neam să vorbească pe limba lui. Da, nu era Barra omul care să priceapă unde băteam căci, odată se Îmbujoră și Începu să zică, furios: - Cum să vorbească fiece neam pe limba lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cenușie, zăpadă din casă, zăpadă văzută la asfințit, zăpadă călcată În picioare - ai ei se gândeau la toate astea cu cuvinte deosebite. Nunatuk mi-a cusut niște blănuri groase pe care trebuia să le pun chiar și În picioare pentru că, cică de la picioare te lua frigul cel mai rău, dar asta știam și eu de acasă. Ce-a mai făcut Nunatuk? Într-o zi, m-a luat cu ea ca să-mi arate cum oamenii din neamul ei coborâseră În apă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
i-am povestit și lui ce aflasem. - Dyas mi-a spus că cei ce știu toate căile din marea asta, le spun pe dinafară Într-un cânt care Începe la răsăritul soarelui și care se termină tocmai la jumătatea nopții. Cică n-ajung să Învețe tot cântul decât după ce sunt oameni În toată firea. - Mda. Și după aia Îmbătrânesc și uită tot ce-au Învățat, se hlizi Logon. Aveam să aflu că În nopțile cu cer senin, celor ca Vishu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Nunatuk dădea semne că Într-o zi-două avea să nască. Atunci, Logon i-a trimis vorbă lui Scept că al lui erai. Zicea el că cine ține locul Tatălui În zilele astea brodise lucrurile cum nu se putea mai bine. Cică Îl găsise pe unul care aștepta venirea lui Scept cu limba scoasă, unul care poftea din tot sufletul să-i dea o mână de ajutor. Scept știa despre cine era vorba, așa că i-a ales pe cei mai puternici dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-le de spaimă Într-o parte și-n alta. Țineau mâna la gură, de parcă doreau să nu ne supere cu răsuflarea lor dar, așa fuseseră mereu bătrânele noastre. - Ea e Siloa, mumă-mea! se făli Zarge cu una dintre ele. Cică tare frumoasă mai era când era tânără. - Lasă măi Zarge, măi, se apără bătrâna, cu glas răgușit, și-și afundă chipul mai adânc Între blănuri. Am privit-o, cum să n-o privesc. Pielea de pe picioare Îi atârna, iar vinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
el a purtat insigna de polițist și s-a bucurat de protecția legii și a autorității sale.“ Păi cîte nu s-au spus pe seama lui atunci cînd l-au judecat pentru omorîrea lui Reese McLendon... sigur că l-au eliberat, cică era În legitimă apărare și În exercițiul funcțiunii. Atunci i-am spus tatălui tău: „Știi și tu la fel de bine ca și mine că a fost crimă pusă la cale cu bună știință, și nimic altceva“. Reese era un bărbat foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tulburat liniștea. Ei, și am auzit că-ncepuse să facă un scandal atît de mare c-au trebuit să-l scoată din celulă. Se spune că țipetele și urletele lui se auzeau pînă-n capătul pieței, și l-au dus jos, cică În temniță, dar nu era decît o pivniță veche, cu bălegar pe jos, care fusese odinioară un fel de grajd. Ei, asta a fost scăparea lui Hensley: a spus că a coborît ca să stea de vorbă cu el și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
potcoavă veche, aflată prin preajmă, și, cînd a intrat el, McLendon s-a aruncat asupra lui și-a vrut să-i spargă capul cu potcoava. Așa că, după spusele lui, a trebuit să aleagă Între viața lui și viața lui McLendon, cică i-a smuls potcoava din mînă și i-a trăsnit una-n frunte de l-a lăsat mort. La judecată, ceilalți au povestit că s-a Întors din pivniță plin de sînge și-a spus: „Ar trebui să aduceți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ștaif! Și ce-a ieșit! Dar în timpurile noastre doar istoria este un pic mai veselă decât nenorocirea, iar viața este un pic mai bună decât moartea. Și asta datorită unor criminali cocoțați în posturi înalte. Și de acolo ei cică fac istorie. Iar o scriu grijuliu, precum scribul antic. Deci, de ce Vinul de Post? D-aia! 1 aprilie, confiscat Fiecare la timpul lor au avut ceva de confiscat, sau de stricat. Comuniștii au confiscat averea guleraților, pentru care oricum munciseră
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
D-aia! 1 aprilie, confiscat Fiecare la timpul lor au avut ceva de confiscat, sau de stricat. Comuniștii au confiscat averea guleraților, pentru care oricum munciseră cam tot atât de mult cât și miliardarii din zilele noastre, unii după buntul din 1989, cică ar fi confiscat revoluția (vorbă să fie!), țărăniștii la rândul lor fiind prea tâmpiți de a confisca și ei ceva, s-au pus pe stricat ce se făcuse de bine, de rău, prin țara asta, cu mare greutate și suferință
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
este chichirezul, nici pe departe, ci în ceea ce a spus mai sus prin sintagma "comercialismul zilelor noastre" care desigur este condamnabil, dar ei presupun că este cu atât mai condamnabil, cu cât o fac alții și nu biserica, instituția care cică ar avea voie sa facă orice fel de comerț pe teme de sfinți și biata de ea, de abia a început să se dezvolte în domeniu. Până când biserica va inventa iepurașul de ciocolată în formă de cruce, românul nu are
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
European, gata, tot ce se numește Severin în țara asta săși schimbe numele. Dar ce fac oare politicienii noștri, atunci când nu spun lucruri trăsnite? Nu prea am știut multă vreme, până când ne-au deschis ochii americanii. Nu direct fiindcă ei cică în general sunt foarte secretoși, ci prin intermediul unor așa zise scurgeri de informații diplomatice (vorbă să fie), date publicității (sunt sigur că sub strict control al CIA), de către un sait de internet numit WikiLeaks. Aici să vezi umor nene! Telegramele
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
când este însoțită și de un joc de glezne adecvat, pentru inducerea în eroarea a adversarului, nu se poate să nu recunoști imediat pe marele panglicar național, marele jongler cu vorbele, Bădica Traian, care ne-a încălecat mai an și cică se va da dus de abia peste cinci. Vorbe, vorbe, vorbe, atât am căpătat pentru bunăstarea noastră, că pentru scăderea continuă a acestei bunăstări, am primit destule acțiuni, cât se poate de directe. Citeam azi că o mare parte din
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
poetul orb) și în încheiere spune că dacă nu i-o dă, „nu-i nimic, rămâne ca în tren". Știți care este originea acestei expresii? N-o știți? Este destul de veche, dar nu destul de veche ca să-mi fi scăpat mie. Cică mai pe timpuri, când lumea circula doar cu trenul, un proprietar de prin nordul țării, care avea mari probleme cu autoritățile locale și care reclamase degeaba peste tot în județul său, s-a gândit să se ducă la București, pentru
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
chiar de ce „rămâne ca în tren". Și dacă tot este vorba de vorbe rămase în amintirea colectivă, nu aș putea încheia fără a aminti o urare mult îndrăgită de iubitul nostru conducător de la Cotroceni când cară vârtos paharele la gură. Cică ar zice la fiecare pahar: „Hai noroc, și ce-o zis Gheorghe!". Dar ce-o fi spus Gheorghe ăla? Văd că iar v-am prins cu tema nefăcută, așa că o să vă luminez tot eu. Cică trei prieteni din liceu, au
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cară vârtos paharele la gură. Cică ar zice la fiecare pahar: „Hai noroc, și ce-o zis Gheorghe!". Dar ce-o fi spus Gheorghe ăla? Văd că iar v-am prins cu tema nefăcută, așa că o să vă luminez tot eu. Cică trei prieteni din liceu, au făcut școala de ofițeri, iar la terminare, unul a nimerit la artilerie, unul la aviație și Gheorghe la cavalerie. Se întâlnesc ei după mai mulți ani la un păhărel și hai să țină câte un
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
câte un scurt toast. Fiecare au introdus cuvinte folosite în activitatea lor zilnică așa că toastul a sunat așa: Artileristul: Salve! Aviatorul: Și mii de bombe! Gheorghe: (a zis și el ceva din domeniul său) Hai noroc și... sula calului. Asta cică a zis Gheorghe dragii mei, ba încă la modul curat românește, nu eufemistic așa cum am scris eu aici. Eu sunt totuși un tip prea fin ca în încheiere să vă urez: „Hai noroc și ce-a zis Băsescu". Pe curând
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
dintre ei. Doar pentru că ei cred în Coran. Coranul e cuvântul lui Allah, revelat ultimului profet, Mahommed care măcar a avut buna cuviință să nu se autodenumească fiu a lui Dumnezeu, precum un ovreiaș șmecher de prin Betleem, pe care cică trebuie să-l venerăm toți acum. Coranul este un obiect sacru, care trebuie tratat cu bunăcuviință, precum Sfânta Scriptură, sau Tora. Respectându-le, nu respecți niște hârtii în formă de carte, ci respecți credința unor oameni. Și corul gibonilor cântă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]