3,154 matches
-
parte cuvertura din partea ei de pat, se întinde și trage cearșafurile peste ea. Mă vâr lângă ea, în patul încă rece. Stă întinsă cu mâinile de-a lungul trupului, își încrucișează picioarele, unul îi alunecă, pentru că nu și-a scos ciorapii. — Nu trebuie s-o facem neapărat. — Știu. Ce amant gentil am devenit dintr-o dată! Ce ridicol trebuie să par! Nu avea nici un chef să se dezbrace. Ar fi rămas cu plăcere lângă perdeaua ușor trasă să privească lumea de la înălțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
peste tot, un burete ud pe masă, mătura lângă un scaun. La fel făcea cu ea însăși. Avea ochii perfect machiați, părul legat, dar nu era atentă, se ducea la w.c. și se întorcea cu o bucată din fustă în ciorapi. Mă apropiam și-i aranjam fusta, ca și cum ar fi fost o fetiță. Atunci îi simțeam trupul, îi respiram parfumul pielii. Erau momentele cele mai grele, cele în care aș fi vrut să iau o canistră de benzină și să aprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
zgomotul ploii îl acoperă pe cel al pașilor mei. Nu mă vede, pentru că își ține capul sprijinit între mâini. Îi privesc ceafa aplecată. Nu mai are părul de paie, acum îl are scurt, negru, lipit de pielea capului ca un ciorap lucitor. Acolo îmi așez mâna, pe capul incredibil de mic, pe părul ud. Tresare, gâtul, spatele îi vibrează ca și cum ar fi fost atinsă de o lovitură de bici. Nu mă aștepta. Chipul îi este o mască macerată de apă, dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
s-a făcut întuneric, Italia nu mai cânta, ascultam o voce care spunea că apa mărilor era agitată. Tremura, îi tremurau picioarele și mâinile uitate în mijlocul scobiturii albe și slăbănoage unde carnea devenea mai fragedă. — De ce nu ți-ai pus ciorapi? — Suntem în mai. Am dat mai tare căldura. După puțin timp, eu transpiram și Italia nu încetase să tremure. Poate e mai bine să ne oprim să dormim undeva. — Nu. — Cel puțin să mâncăm. Nu mi-e foame. Privea hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
așezat pe un povârniș, în înălțime, ducea cu gândul la craterul stins al unui vulcan. Casele de un ocru-deschis cățărându-se îngrămădite una într-alta păreau păreau bucăți de sulf cuibărite în stâncă. Femei greoaie în costumele lor tradiționale, cu ciorapi negri de lână, încălțăminte de lucru și șaluri pe spate, mergeau pe mijlocul drumului care ducea la cimitir și fără să se dea la o parte, ne priveau neîncrezătoare ca niște capre. Am sosit înaintând la pas în piațeta din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lui Valeriano sunt îngrămădite chinezării de budoar: vase cu dragoni, scrinuri lăcuite, un paravan de mătase. — Pe cine vrei să prinzi în capcană în pagoda asta? O regină orientală? Din spatele paravanului iese o femeie: părul scurt, rochie de mătase cenușie, ciorapi de culoarea laptelui. Visurile bărbaților nu se schimbă cu revoluția - spune ea, și din sarcasmul agresiv al vocii o recunosc pe trecătoarea întâlnită pe Podul de Fier. — Vezi? Există urechi care ascultă fiecare cuvânt al nostru..., făcu Valeriano, râzând. — Revoluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de Jad“; vorbesc despre ei pentru că nu există nimic mai rău decât părinții chinezi, contracte clare, cu ele și cu familiile lor, și plăteam cu bani peșin, numai să nu-i mai văd revenind mereu, mame și tați costelivi, în ciorapi albi, cu coșulețul de bambus mirosind a pește, cu aerul acela dezorientat, de parcă veneau de la țară, deși toți locuiau în cartierul portului; de câte ori, când trecutul mă apăsa prea tare, nu mă cuprinsese speranța unei schimbări totale: să schimb meseria, soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
meu norocos. — Ți-e foame? strigă Emmy din nou. — Mor de foame. Chemăm room service-ul? Emmy intră în camera Adrianei îmbrăcată în halat și papuci de hotel și începu să cotrobăie prin geamantan. Scoase o jartieră neagră și niște ciorapi din plasă și le ridică să se uite la ele. — N-ai măcar o pereche de boxeri sau ceva de genul ăsta? — Emmy, querida, în caz că nu știai, boxerii sunt pentru băieți. Se ridică în capul oaselor și băgă mâna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
chiar dacă era să moară. Fără să se străduiască prea tare așa cum făcea de obicei, Adriana alese la repezeală o bluză din cașmir, cu mâneci scurte, mulată, petrecută în față, pe care o asortă cu o fustă foarte strâmtă, conică. Niște ciorapi cu dungă — doamna de Souza susținea că vor rămâne mereu sexy încă de pe vremea când Adriana era o fetiță — și o pereche de pantofi cu tocuri de zece centimetri au completat ținuta. Se simțea ca o călugăriță. — Plec, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în vitrina celui mai scump magazin de lenjerie din SoHo, un loc unde era imposibil să cumperi zece centimetri de material la un preț mai mic de câteva sute de dolari. Orice sutien, orice pereche de chiloți, orice pereche de ciorapi din magazin era mai scumpă decât orice rochie pe care o avea ea, iar halatul acesta... ei bine ... pe el plătise din banii de chirie pe o lună mai mult decât vroia să-și aducă aminte. Cum de îndrăznise numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Între picioare! Asta e, zici că-i vie! Galateea mea! O să suflu peste tine! O să te miști, o să auzi, o să vezi... O să te vînd, pînă la urmă! N-o să mă pot culca, Galy, cu tine! Vie, o să vrei votcă, țigări, ciorapi! Pe ce să ți cumpăr? Începea să țipe, auzeau copiii din apartamentele alăturate, mamele, tații, posedatul răcnea și măscări cîteodată, trebuia gonit. Un pictor fără atelier era aproape ratat; unul fără alcool era aproape mort; un drog de care nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
repeziciune care mă face să mă întreb dacă nu cumva e schizofrenică. — Mi-a venit o idee. Hai să căutăm împreună și ciorapi-plasă, și logodnici! exclamă ea încântată. Fata asta crede că logodnicii se găsesc pe toate drumurile, ca și ciorapii. —Julie, de ce, Doamne, iartă-mă, vrei să te măriți? am întrebat-o. — Iâh! Nu vreau să mă mărit. Am spus că vreau un logodnic. Nu trebuie neapărat să ne căsătorim imediat. Ah, de-abia aștept. Mergem la vânătoare de Potențiali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
uitându-mă la șervețele, continuă Julie. Înainte să plece, mi-a smuls promisiunea să o ajut în „Campania PS“ - așa cum denumise ea vânătoarea de Potențiali Soți. Va obține un logodnic cu aceeași ușurință cu care ar găsi o pereche de ciorapi. Eram sigură de asta. Julie reprezintă exemplul cel mai strălucit de etică princiară din Park Avenue. Nu lasă nimic să-i stea în cale. Julie s-a întors în centru, iar eu m-am grăbit spre o întâlnire de afaceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
M-am întors și am pornit pe cărarea prăfuită spre castel. Poate o să dau nas în nas cu Micuțul Conte, mă gândeam. Nu-mi mai păsa. Probabil chelea și purta pantaloni din aceia îngrozitori, reiați, de-un roz țipător, și ciorapi cu buline din aceia atât de îndrăgiți de filfizoni. Peste puțin timp, cărarea a dat într-o alee cu pietriș. Am înaintat cu pietrișul scârțâindu-mi sub tălpi, am pășit pe-un grătar special, care împiedică vitele să intre pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
s-a ocupat de lenjeria mea, mi-a schimbat hainele, m-a înzestrat cu șosete noi. Acum sunt toate găurite, destrămate, pesemne ca să mi se poată spune ce și-a spus Don Quijote, Don Quijote al meu, când a văzut că ochiurile ciorapilor îi scăpaseră, și anume: „Oh, sărăcie, sărăcie!“ și cele ce urmează și pe care le-am comentat cu atâta pasiune în cartea mea Viața lui Don Quijote și Sancho. Joc oare o comedie, chiar și pentru ai mei? Nicidecum! Fapt e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
șut în fund la propriu unei colege de care voia să se descotorosească (fusese iubita lui), i-am ocolit tot timpul. Pe negri îi ocoleam fizic și îi detestam că o duceau mai bine ca noi și cumpărau fete pe ciorapi și sprayuri. În America, la același workshop cu mine erau și doi nigerieni. O femeie sclipitoare, cu un doctorat la Cambridge, și șeful Colegiului Ecumenic de acolo, fabulosul Father Stan. Îi admiram intelectual, îmi plăceau costumele lor și tobele aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tacâmuri de pui cu mai mult spate și gât decât cu gheare. Veneau spre casă, pendulând plasa și o crenguță de brad pe lângă pulpele lor încă suple pe care iarna nu le vedea nimeni. Umblam încotoșmănate cu două-trei perechi de ciorapi cu fire duse, chiloți cu mânecuță „moartea pasiunii”, pe deasupra lor ne atârnam izmene (iegării aveau să vină de-abia în postcomunism). Dragoste se făcea sub plapumă, eventual prin șliț. Ne spălam la lighean, pe porțiuni (la bucată), când puteam încălzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ta ? Îmi înăbuș un zâmbet la imaginea mamei mele cosând un nasture. — Ă, nu. Nu m-a învățat. — Pe vremea mea, spune doamna Farley, clătinând din cap, toate fetele bine educate erau învățate să coasă un nasture, să cârpească un ciorap și să întoarcă pe dos un guler. Nici una dintre aceste imagini nu îmi spune nimic. Să întoarcă pe dos un guler. Ce prostie. — Ei, pe vremea mea nu sunt, îi răspund politicoasă. Am fost învățate să studiem pentru examene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
haine pentru testul video. Dar, până la urmă... Bine, cred că am cam... exagerat un pic. Așa că lista mea finală de cumpărături sună astfel: 1.Jachetă Moschino 2.Fustă Barney’s până la genunchi 3.Lenjerie Calvin Klein 4.O pereche de ciorapi noi și... 5.Rochie de cocktail Vera Wang OK, bine. Dar... înainte să spuneți ceva, știu că nu era cazul să cumpăr o rochie de cocktail. Știu că atunci când Erin a spus „Vă interesează și o rochie de seară?“, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
el o cravată gri uni și - n-are de ales - culege o cămașă albă de pe un umeraș. Din păcate, nu se prea găsesc cămăși gri în comerț, deși sunt foarte practice, pentru că nu se observă depunerile de pe guler. În schimb, ciorapi gri și pantofi gri se găsesc pe toate drumurile. Îndreaptă o cută invizibilă a cuverturii întinse peste patul făcut impecabil și iese în vestibul. Ia din cuier un parpalac și o pălărie - vă las să ghiciți de ce culoare - și se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
rămân, zice Roman. Dacă tot mă las de băutură de mâine, în seara asta vreau s-o fac lată. Lionel intră în holul blocului. Vede, mai întâi, vârful unei cârje, pe urmă un picior în ghips și un altul în ciorap, pe urmă pe Robespierre sub o subsuoară de femeie și, la urmă de tot, figura dezolată a lui Liliane. O fată cu un picior în ghips poate fi omologată la categoria oloage? — Exact, spune Agnès în loc de bună seara. Domnișoara Liliane
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Liliane a găsit un mop în debara și, sprijinându-se în cârjă, încearcă să reducă din dezastrul pe care Lionel își dă silința să-l provoace. Fata mai mică se alege cu pantalonii bine storși. Lionel e acum în chiloți, maiou, ciorapi și pantofi. Constată că și chiloții sunt uzi, dar observă, în ultima clipă, că moștenitoarele și-au lăsat voaletele pe ochi, ca să nu vadă ce urmează. Speriată de numărul de striptease la care a asistat, Liliane îl întreabă: — Te rog
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dușcă de șampanie. Se relaxează. Se descheie la haină și își scoate cravata. Liliane, care s-a abțiguit bine, îi ia cravata și și-o leagă în jurul frunții, ca la petrecerile din nebunii ani ’30. Lionel se descalță. Își scoate ciorapii și își suflecă pantalonii până la genunchi. Ia frapiera, o pune sub masă și varsă în ea restul din sticla de șampanie. I se adresează lui Robert: — Să ne mai aducă o sticlă de șampanie, dar să fie tot Moet, că
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lui mari băltoace, cum a mai făcut nu demult. Taie trena rochiei în dreptul despicăturii, croindu-i astfel fetei o minijupă ultra sexy. Toți bărbații din sală pot observa cu ochiul liber că Liliane poartă un portjartier care-i susține doar ciorapul de pe piciorul valid. Foarte îndatoritor, Jean întreabă: — Trena să v-o punem la pachet? Te rog frumos, răspunde demnă Liliane. Lui Lionel piciorul fetei îi trezește o dorință nefirească, pe care și-o exteriorizează imediat: — Meștere Robert, nu știu ce m-a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fel, domnule! Bani prăpădiți, domnule... Dar domnul înalt, cu părul și barba și mustățile albe, perfect tăiate, nu o auzea. Nu auzea nici ciocănitul allegro al tocurilor pe caldarâm. Nu vedea curcubeiele fustelor fâlfâind în vântul subțire, luciul scurt al ciorapilor aurii sculptând în aer picioarele fus ale păsării flămânde, primăvara. Nu auzea, nu vedea nimic distinsul domn, cufundat în răsfoitul ziarelor. — Așa e omul, uită repede, se auzi iarăși vocea bătrână. Avem țara asta frumoasă, climă de rai... Dar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]