2,726 matches
-
bătrâne, mirate și ele de atâta rod, bunicul își găsește de lucru din primăvara asta până în cea viitoare. Încă din mustul zăpezii, trece de la copac la copac, cercetează crengile uscate, ciocănește în coaja copacilor bătrâni și vorbește cu ei: Ei, cireșule! Vezi că ți s au uscat câteva crengi. Cred că e timpul să ți le dau jos, nu? Ce zici? Bună dimineața, nucule! Furtuna de aseară ți-a rupt un braț. Hai să mai vedem ce mai putem face! Așa
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
nuc, nici nu se putea apropia! Brrrr! O luă frigul numai când se gândea la gustul iodat al frunzelor amare. Te rugăm, dragă omidă, lasă-ne să ne bucurăm și noi de soarele acestei primăveri! Uite ce frumos au înflorit cireșii! Uite ce miresme vin dinspre vișini! Iar caisul, uite ce bucuros este, răspândind în jurul lui petale ca de fluturi în zbor. Pe crengile ninse răsar mici fructe verzui. Trebuie să trăiesc și eu! Asta este legea firii: unul trăiește, altul
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
fi îmbolnăvit copacii și ar fi îngreunat rodirea timpurie. Acum stau mulțumiți și privesc cum livada înflorită mai ieri, azi își pârguiește poamele la soare. Ici-colo cireșele zâmbesc printre ramurile mulțumite de greutatea lor. Dar ce-i asta? În vârful cireșilor au apărut niște arătări cu haine și căciuli, cu rochii și batice asemănătoare gospodarului și gospodinei care au îngrijit până acum livada. La început graurii s-au speriat și au zburat mai departe. Mai ales dacă bătea vântul se auzea
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
asemănătoare gospodarului și gospodinei care au îngrijit până acum livada. La început graurii s-au speriat și au zburat mai departe. Mai ales dacă bătea vântul se auzea un zgomot sinistru provocat de mișcarea sacilor de plastic așezați pe vârfurile cireșilor. Acum graurii au înțeles: bunicul voia să-i sperie! Nu-i lăsa să mănânce și ei cireșele coapte care le făceau cu mâna și le mutau ciocul din loc cu mirosul lor de fructe parfumate. Deci așa îi răsplătea! Dragii
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
mă pe mine mai întâi să culeg cireșele, apoi vă las și vouă hrană. Voi tăbărâți ca lăcustele în stol și-mi luați toate roadele! Și graurii au înțeles spusele bunicului și au venit mai târziu la ospățul mult așteptat. CIREȘUL Am visat cum astă-noapte Eu mâncam cireșe coapte! Și când s-a făcut lumină, Bunul, iute, din grădină, Mi-a adus un coș întreg! Voiam eu să le culeg! Pe furiș deci m-am urcat În cireșul încărcat. Și gustând
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
ospățul mult așteptat. CIREȘUL Am visat cum astă-noapte Eu mâncam cireșe coapte! Și când s-a făcut lumină, Bunul, iute, din grădină, Mi-a adus un coș întreg! Voiam eu să le culeg! Pe furiș deci m-am urcat În cireșul încărcat. Și gustând din rodul care Stătea-mbujorat la soare, Cea mai dulce aventură S-a sfârșit la mine-n gură! S-a-ntâmplat să n-am habar Ce e un cireș amar! POVEȘTILE LIVEZII Multe au povestit copacii, și glasurile
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
le culeg! Pe furiș deci m-am urcat În cireșul încărcat. Și gustând din rodul care Stătea-mbujorat la soare, Cea mai dulce aventură S-a sfârșit la mine-n gură! S-a-ntâmplat să n-am habar Ce e un cireș amar! POVEȘTILE LIVEZII Multe au povestit copacii, și glasurile livezii îmi aduceau întâmplări petrecute demult, când bătrânii copaci erau niște puișori slabi, fără sprijin. Unii au fost plantați de bunicul bunicului, alții de tataia, și așa până în zilele mele. Ascultam
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
sau nu, cântă pețitorilor. Muzica autentică este acompaniamentul major spre absolut. Fără puțină obrăznicie, talentul nu - și poate croi drum spre consacrare. În artă, excrementele nu au statut de îngrășăminte. Avangardiștii sunt artiștii suciți care vor să mănânce mere din cireș. Arta are în atenție, mai ales maladiile eului. Fără Shakespeare, Dostoievski și Eminescu, literatura universală ar fi avut dealuri, nu munți. Scriitorii prolifici nu se lasă până nu compromit un evantai de teme. Unele înjghebări artistice strălucesc precum uleiurile murdare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
răstit. A înflorit liliacul... ...Și zilele, săptămânile, lunile s-au scurs mai departe, călcând ca un tăvălug, nepăsător peste viața întregii lumi... A venit primăvara... Totul lucește verde... Totul reînvie... În aerul limpede e ceva subtil... ceva greu de înțeles. Cireșii în floare străluceau ca făclii aprinse. Cucul își trimitea chemarea de undeva, din fundul văii, o chemare asemănătoare, ori poate ecoul ei, răspundea din apropiere. Primăvara a venit cu zarzări și cireși înfloriți... Apoi, a înflorit liliacul, a înflorit și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
limpede e ceva subtil... ceva greu de înțeles. Cireșii în floare străluceau ca făclii aprinse. Cucul își trimitea chemarea de undeva, din fundul văii, o chemare asemănătoare, ori poate ecoul ei, răspundea din apropiere. Primăvara a venit cu zarzări și cireși înfloriți... Apoi, a înflorit liliacul, a înflorit și salcâmul... toate, toate după rânduiala lui Dumnezeu. La piciorul dâmbului, în poiană, la marginea pădurii, se înălța casa pădurarului. Acoperământul din draniță, pe care, de atâta vechime, a crescut mușchi verde, sclipea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sfârșit, toate frunzele s-au desfăcut de-a binelea. În sfârșit, primăvara aducea o risipa de lumină, flori și miresme, făcând ca totul să râdă în jocul soarelui... Ochii ți se umpleau de zăpada fragedă a petalelor de zarzări și cireși înfloriți, și zborul rândunelelor și a fulgilor de păpădie. Un vânticel cald, mângâietor, sufla ușor în după-amiaza aceea, sub cerul albastru ca toporașul, peste pădurea înfrunzită. În toate părțile, împrejur, dealuri rotunde cu dumbrăvi pe coamă, acoperite cu păduri de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să părăsească codrul în goana cea mai mare, și să se întoarcă acasă. Anuca se învățase să-l aștepte... și să-l ierte. * Încă o iarnă a trecut cu zăpezi, viscole și singurătăți... Și, a venit primăvara... cu zarzări și cireși înfloriți. Anuca cu mâinile în poale, în ceardac aștepta... Un gând o purta înainte cu un an... în ziua aceea geroasă a bobotezei, când tatăl ei, vânăt de supărare, intra în casă, scoase din buzunarul de la surtuc puiul de lup
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu făcuse, precum alții ca el, ani de detenție (informație totuși nesigură; de fapt anii lui de detenție, fuseseră concretizați, zice-se, în pedepsirea cu domiciliul forțat undeva prin Bărăgan), amintea, prin alura mobilei de nuc, de trandafir și de cireș, de faimoasele saloane vieneze despre care se trezea mătușa Karin povestind cu nostalgie. Camerele înalte, spațioase, cu ferestre înalte și largi, greu de încălzit iarna și răcoroase vara, parchetate și lustruite la patru ace, puteau fi încă de la început, de când
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
treceai în somn cumva, spre concubin, te trezeai automat lovindu-te la genunchi, la coate sau la șolduri, asistasem la primele audiții radiofonice. Un radio mai mult decât vechi, cu cutia dintr-un lemn de culoare închisă, pare-mi-se cireș de pădure, la care nenea Epa și Tata căutau impacientați și în șoaptă, pe o scărișoară de sticlă pe care fugea încolo și încoace un cursor de culoare roșie, diferite posturi radiofonice foarte greu de prins. Când prindeau, în sfârșit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și din acest moment pentru mine nu mai exiști. Costel pleacă la un alt grup de colegi. Ceilalți îl urmează și Corneluș rămîne singur. N-a fost invitat la întîlnirea de zece ani. Nici la celelalte. Un om prudent Grigore Cireș s-a debranșat de la rețeaua de termoficare și avea ca sursă alternativă cuptorul de la aragaz și un calorifer electric. Acesta era utilizat numai în caz de forță majoră. Omul acesta, adică Grigore, fusese un excelent croitor și declara mereu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bunica Zamfira, o zgripțuroaică extrem de vigilentă. Dinu aproape alerga și a apucat pe cărarea care tăia pădurea de la sud la nord-est. Dorea să nu întîlnească prea multă lume că și așa au cam ieșit vorbe. Într-o poiană înconjurată de cireși falnici, Dinu vede o superbă căprioară. Aceasta parcă gemea abia auzit și se vedea că este cuprinsă de panică. Ar fi fugit, dar ceva parcă o reținea. Deși omul se apropia încet de superba creație a lui Dumnezeu, aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nas și alte țevuști cu ace la mîini. L-a bătut Dumnezeu, au concluzionat colegii de muncă, fericiți că au postit frumos, ca niște creștini ce sînt. Datini de Crăciun și de Anul Nou Cu cîteva zile înaintea Crăciunului, Vasile Cireș a început să mediteze ceva mai profund decît de obicei. Stătea lungit în pat, cu ochii în tavanul nenorocit al unei cămăruțe atașată unei căsuțe bătrînești. Oamenii nu mă mai primesc nici cu colinda, nici cu uratul, oftează cu obidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu expresii flatante ca "boieri mari", "gazde bune" și altele, dar nu reușește să închege nimic. Ce ciomege merită ăștia pe schinare, anafura mamii lor de hoți! Nu mă primesc ăștia nici dacă mă tîrăsc ca o rîmă! Puțin furios, Cireș plimbă ochii prin cămăruță și constată, a cîta oară, că este un calic și jumătate. Sub o cuvertură ponosită, dar groasă, doarme Răducu, băiețelul lui de trei ani. Cum dă cu ochii de copil se moaie de tot și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
îngeraș venit cu colinda? Se repede la copil, îl trezește brusc și, fără o pregătire care să-l pună în temă, strigă: Hai să te învăț colinde și urături! Copilul scîncește, însă o palmă zdravănă pune ordine în casa lui Cireș. Începe lecția și puștiul, cu ochii fixați pe Vasile, încearcă să învețe. Florile..., hai spune, mă, măgarule! Florile... Și mai cum? Și mai cum? repetă puștiul. Ce urmează, mă? Urmează... (privește speriat spre maică-sa). Mama, tot mamă, suflă: Dalbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
apărare, Răducu se străduiește din răsputeri să învețe. Reușește performanța de a memora, fără cusur, o strofă. Scapă de alte chinuri datorită faptului că nici Vasile, tăică-su, nu știa mai mult. Acum hai să înveți și urătura. Prin capul lui Cireș treceau scene ipotetice, cu gospodari generoși cu "îngerașul ăsta" și cu bănet adunat pentru băutură. Răducu a învățat și o bucățică de urătură, după ce a primit nenumărate palme și pumni în cap. Ajunul sosește și pe la amiază Vasile echipează copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
casei cu vopseaua desprinsă în cruste subțiri și contorsionate, la geamurile crăpate și la stîngăcia cu care erau puse cîteva foi de carton pe șindrila putrezită. Își aminteștește mesajele cu care o încîntase scriitorul Viorel Pacoste: Stau în Vila "3 cireși"... Miruna vede doi cireși rătăciți prin curte și zîmbește. Unde-i al treilea? Era pregătită să întîmpine realitatea și în ce privește scriitorul. Probabil fotografia a fost făcută acum cîteva decenii. Dar cunoștințele de pe internet sînt făcute și înțelese cu anumite precauții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în cruste subțiri și contorsionate, la geamurile crăpate și la stîngăcia cu care erau puse cîteva foi de carton pe șindrila putrezită. Își aminteștește mesajele cu care o încîntase scriitorul Viorel Pacoste: Stau în Vila "3 cireși"... Miruna vede doi cireși rătăciți prin curte și zîmbește. Unde-i al treilea? Era pregătită să întîmpine realitatea și în ce privește scriitorul. Probabil fotografia a fost făcută acum cîteva decenii. Dar cunoștințele de pe internet sînt făcute și înțelese cu anumite precauții. Te uiți după al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
prin curte și zîmbește. Unde-i al treilea? Era pregătită să întîmpine realitatea și în ce privește scriitorul. Probabil fotografia a fost făcută acum cîteva decenii. Dar cunoștințele de pe internet sînt făcute și înțelese cu anumite precauții. Te uiți după al treilea cireș, nu? o întîmpină în ușă scriitorul. Sinceră să fiu, da. L-am tăiat acum cinci ani, dar am păstrat numele vilei. Hm... Mă rog, al casei. Pentru mine este regatul lui Pacoste. Miruna se uită atentă la cel care constituia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
părea că-i citește gîndurile și i se adresează direct, jovial. Sînt cam departe de un Făt-Frumos. Poți s-o spui de două ori. Frumos n-am fost niciodată. Isteț însă ești. M-ai amețit pe internet. Auzi, Vila "3 cireși"... Mi-ai spus că ai publicat trei cărți. Ți le arăt, hai înăuntru. Pacoste a scris trei cărți, le-a aranjat singur pentru tipar și a plătit editurii cîte o sută de exemplare. Toate pentru el. S-au vîndut ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Doamna E. agită aerul În cele trei Încăperi Într-un perpetuum mobile, schimbă caseta, pune florile În vază, răspunde la telefon, aduce de la bucătărie platouri noi cu lacherdă, limbă În aspic, pateuri cu ciuperci. Pe servanta veche din lemn de cireș sculptată În motive florale, se află cele douăsprezece pahare de cristal cu picior Înalt negru - amintire de la o prietenă care a plecat definitiv În Canada. „Nu-i așa că paharele astea seamănă cu niște rîndunele care așteaptă să-și ia zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]