3,254 matches
-
lasă, Axinia. Lăcrimile îi curgeau șiroaie pe obraz. Cine ar fi recunoscut în omul codrilor, puternic, cu nervii tari, stăpâniți, care cu o lovitură de cuțit spinteca un mistreț, fără ca un nerv din făptura lui să tresară, ori, fără să clipească, ucidea un cerb... Cine ar fi crezut că în inima lui ascunde o floare atât de fragilă... atât de gingașă...! Clopotele de la Schitul din deal se auziră, ca bătăi de inimă, dăngătul lor, adus pe pale de vînt pătrundea în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
labe și se e uita la stăpân, cu ochi deștepți și blânzi, și cu urechile drepte și ciulite. - Măi Pârvule, măi băiete... știi tu ce‟i în sufletu‟ meu?!... murmura bătranul, privindu-l în luminița ochilor. Câinele înălță capul și clipi, pe rând, cu câte o geană. „Tari-i diștept Pârvu... îi ca un om... numa nu vroghești!...“ Să nu uit, să-i pun ragila la gât asupra nopții... să nu uit... își zise el grijuliu. Pe Pârvu l-a afumat
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sufletului său. Dupa o vreme, Anton continuă. La adăpostul întunericului, lacrimile îi șiroiau pe obraz, murmurând... Domnica o rămas vădană cu trei orfani de tată... O mulțime... o mulțime, și-au dat viața acolo!.. Și-au dat-o fără să clipească. Știau că-i pentru pământul strămoșesc, răzășesc... de la Tăcuta, Șuletea, Fălciu șî altele... Și, Anton tăcu... coborî din ceardac și se topi în întuneric... Sufletul îi atinsese prea-plinul... CAPITOLUL VI Anuca Trecuse demult de miezul zilei... Soarele scăpătase spre chindie
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de-a cu ești tu, bălăioaro? o întrebă văzând-o atât de isteață. - De-a lu‟ Chiuariu, păduraru‟, Domnu! îi răspunse cu o stăpânire de sine, care uimea. - Și, câți ani ai, fată frumoasă? - Opt, Domnu..! răspunse ea fără să clipească. - Și, îți place sa înveți? - Mult, di tăt, Domnu... da‟ n-am di pi ci! ...glasul ei suna rugător, schițând și un zâmbet. - Hm?! făcu învățătorul, pe gânduri. - Și, ai venit singură, fată curajoasă? o întrebă Anuca, fata pădurarului 125
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
când s-a născut Anuca... Clănțănind dinții, cu o căutătură în ochi, sălbatică și amenințătoare, fiara era gata să se arunce și să sfâșie. Privirile li se apropiară. Ochii fosforescenți albaștri ai lupului, sub privirea neagră sângeroasă a omului-fiară, au clipit, ferindu-i parcă căutarea.. Sfiala fiarei față de om reapăru. Pădurarul a tras... Și fiara s-a ridicat în salt odată cu glonțul... Anton nu a mai avu timp să încarce arma și s-o ducă la ochi, riscul să n-o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
își lungeau gâtul, cu botul în sus către lună, scoțând niște urlete atât de jalnice, parcă plângând, de-ți sfâșiau sufletul. Iar se lăsă o tăcere grea, mai apăsătoare și mai înfricoșătoare... Stăteau neclintiți, ca ciopliți în piatră, fără să clipească măcar, nici când vântul le spulbera în ochi zăpada. Dar prădătorii nu se grăbeau... urlau, urlau chemări ancestrale, numai de ei știute. În viața fiarelor se cunosc strategii și tactici, pe care animalul le folosește cu inteligența aproape rațională în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și așteaptă neclintit, cu urechile drepte, gura mare, o limbă lungă și roșie... care te înfricoșează. În neclintirea lui, Suru numai cu ochii de un albastru-cenușiu cu luciri stranii, îți urmărește mișcările și îți cântărește intențiile. Te urmărește, fără să clipească, parcă ți-ar desluși vorbele de pe buze... Văzându-l de-aproape, te trec toți fiorii... îngheți... - Cu animalele trebuie să știi să te înțelegi! ...zise deodată bătrânul, ca după o lungă chibzuință, desprinzându-și privirile de pe focul din sobă. Mulți
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
neascultate, din alte vremuri, care bucurau dar și întristau sufletul... Era atâta jale în cântecul lui, că-ți frângea inima, sufletul, de piatră să fi fost. Toți, la intrarea lui Lisandru, își țineau răsuflarea. Crâșmarul mic, spânatec, răsări de după tejghea clipind des din ochii lăcrimoși, în fața lui Lisandru. - Rachiu, măi Șmil... rachiu!.. îi șuieră el sprijinit într-un cot pe tejghea, privind înnegurat în jur. Crâșmarul dispăru pentru o clipă, ca un duh și se întoarse repede, punându-i dinainte pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
salon trebuiseră să le prelungească puțin. Era pur și simplu fascinată și le tot flutura prin fața ochilor ca să le studieze mai bine, întrebându-se în același timp cât de ușor ar fi să bați la tastatură cu unghii de ceară. Clipi de câteva ori zărindu-se în oglindă. Dacă ar fi arătat așa cu câteva luni în urmă, se întrebă, oare Aidan ar mai fi părăsit-o pentru Nieve Stapleton? Jackie, Helena și Gill erau toate încântate de cum arăta. Și fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
hotel, dar știa că probabil n-o să fie în stare să se uite la televizor, pe care îl deschisese. Se simțea de parcă venise din celălalt capăt al lumii ca să își petreacă timpul dormind! Cândva după miezul nopții, o trezi telefonul. Clipi de câteva ori și își dădu seama că femeia de serviciu intrase în cameră pe când ea dormea și închisese televizorul, trăsese draperiile și aprinsese una dintre veioze. Un bilet de pe noptieră o anunța că dacă avea nevoie de ceva, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mă pricep la automobile, spuse el scoțând mașina pe șoseaua principală. Dar mă pricepeam să vând. Mi-au dat până la urmă o slujbă de comisionar, iar atelierul e acum punct principal de desfacere. Eu sunt managerul de vânzări locale. Nieve clipi repede. Știa că tatăl ei se ocupa de așa ceva, dar își închipuise că era o slujbă neînsemnată și fără viitor. Evident, se înșelase. E grozav, domnule Stapleton, spuse Aidan. —Asta așa-i, îi zâmbi Stephen. După cum merg lucrurile mai nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
două, ca să ne familiarizăm din nou cu țara noastră. Încă o dată vă mulțumesc. În sănătatea voastră, prieteni dragi! Ridică paharul. Rosa o înghionti pe Darcey, care se încrunta privindu-l pe Aidan. —E un toast, șopti ea printre dinți. Darcey clipi și ridică și ea paharul. Sorbi șampania, care era foarte bine răcită și avea un gust minunat. Evident, Nieve servea șampanie excelentă. Însă era încruntată când puse paharul pe fața de masă albă de damasc. — Ce s-a întâmplat? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu cumva Darcey avea vreo surpriză neplăcută pentru amândoi. Nu... Darcey continua să se uite la masa cea mare, la care Aidan tocmai o sărutase pe Nieve pe buze. Hei, Darce! Glasul Rosei era ferm. —Întoarce-te pe pământ. Darcey clipi de câteva ori, apoi își întoarse privirea spre cele două. A spus ceva, vorbi ea lent. Aidan. Despre slujba lui Nieve. —Ce-i cu asta? întrebă Carol. — Compania pentru care lucrează ea. —Any Co? sugeră Rosa. Nu, spuse Darcey. Ennco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu sunt atât de dinamică și de eficientă pe cât încerc să mă conving că sunt. —Așa ești? întrebă el. Dinamică și eficientă? Cu ce te ocupi acum? —Lucrez în finanțe, zise ea. —Și cu ferma din Toscana cum rămâne? Darcey clipi nedumerită. —Mi-ai povestit de nenumărate ori despre ea, o lămuri el. —Păi, sigur, zise ea. Poate că într-o zi am să fac asta. Dar m-am schimbat. Îmi place munca mea. Mă pricep la ce fac. —Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fie dat de gol. Că era bună la ceea ce făcea. —...așa că... Reveni la realitate fără să fi auzit cuvintele lui Gordon, pentru că se temea de concluzie. —... credem că cea mai bună idee ar fi să îți oferim ție postul. Darcey clipi. Ce post? Nu îl auzise bine. Dar nu putea să întrebe; ar fi făcut impresie proastă dacă întreba. Ce părere ai? O priviră întrebători. Ea înghiți în sec. —E o schimbare importantă, zise Neil, care o privise în tot acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Și-l zări o trăsură Ce-și zise: E matur, poate-i...galant, M ajută să-l uit pe...cel'alt! Trăsura, cu mătase împodobită Și peste tot ...aurită, Radia fericită ! Deși mult mai tânără ca el, Trăsura discret a clipit Știți dumneavoastră-n ce fel! Calul?! A rămas înlemnit! Îngânând singurel: Sunt trecut mult de soroc, Cum așa mare noroc Să dea peste mine, Să-ncerc, o fi bine Sau nu? În...fine! Înțelept -sau nua gîndit: Nu mai am
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
căpăta contur și mă privea din ochii tăi fără să întrebe nimic 14 mai 2011 Doar câteva cuvinte despre viață viața este frumoasă chiar și atunci când nu este uneori se fandosește în fața oglinzii merge pe tocuri înalte mișcă lasciv șoldurile clipește din gene prelungi câteodată dă cu noi de pământ ne ia de guler ne ridică scutură praful de pe haine (dacă este binedispusă) și salută cu un deget la tâmplă de multe ori viața e croită prost (mâneci scurte pantaloni prea
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
de noapte tramvaiul îl spintecă de la un capăt la celălalt în intersecție s a oprit o mașină fata de la volan are părul lung galben și mătăsos (îmi imaginez) fumează fumul se înfășoară în jurul gâtului șarpe albastru toxic mușcătură letală semaforul clipește în urma ei nu rămâne nimic nici măcar fumul doar o lacrimă cât o lume la colțul intersecției pregătită să se rostogolească din gând în gând 28 mai 2011 Cu sufletul pe urmele mele orizontul nălucea în coasta pădurii fugisem din propria
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
să fac cu ele (recunosc) așa că le abandonam prin buzunarele largi găseai acolo praștia capacele de bere bancnota de cinci lei mototolită cu ea îmi cumpăram dreptul la vise în cinematograful de lângă piața chibrit 3 noiembrie 2011 Scenă ultimul reflector clipește obosit într-un colț al decorului a împietrit un poștaș cu mustață stufoasă odată aducea pensia de două ori pe zi (la matineu și seara) fluiera romanțe în fața porților de carton poate că acest personaj ambiguu rămâne doar o iluzie
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
era, Îi Împrumuta celuilalt, tânărului spilcuit, o siguranță evidentă. — Herr Gunther? Sunteți Herr Bernhard Gunther? Se opri În fața mea și l-am săgetat cu cea mai dură privire a mea, cea care l-ar face și pe un urs să clipească: nu mă interesează oamenii care mă abordează În fața casei la ora unu noaptea: — Sunt fratele lui. El e plecat din oraș acum. Bărbatul zâmbi larg. Nu se lăsă păcălit. — Herr Gunther, detectivul particular? Șeful meu ar dori să discute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
din cafea și m-am gândit că aș fi putut să-i spun lui Six că bunica mea nonagenară fugise În secret cu iubitul ei, Führerul, că valetul tot și-ar fi văzut În continuare de servirea băuturilor, fără ca măcar să clipească. Jur că nici n-am observat când a plecat din cameră. — Fotografia pe care o priveați a fost făcută cu doar câțiva ani În urmă, la absolvirea fiicei mele. După aceea, a devenit profesoară la Arndt Grammar School, În Berlin-Dahlem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu toată vorbăria aia de duh, apoi vrei să te tocmești cu el. Dă-i banii nenorocitului și gata. — Ei, și tu, dacă nu aș Încerca să mă tocmesc cu el un pic și aș spune pe loc, fără să clipesc, că Îi dau atâția bani, și-ar imagina că valorez mult mai mult. Bruno, de cum l-am văzut intrând pe ușă pe nenorocit am știut că seara asta o să mă coste ceva. Înainte de a pleca din Kripo, el și Wecke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un joc la dublu eficient, trebuia să recunoști asta. — Să tot fie șase luni, răspunse celălalt. Nu mai cumpăra Încă una, aici nu e societate de binefacere, doar știi. Probabil că spunea asta de mai multe ori pe zi. Umerașu’ clipi din ochi plictisit. — Vedeți? Ce v-am spus? Uitați, mergeți În altă parte, dacă credeți că ați putea obține mai mult pe ea. Numai că vederea banilor gheață fu prea mult pentru bătrân și el capitulă. Am pășit În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
auzit, stângacii nu o duc prea bine În KZ-uri. Neumann se uită posomorât În ceașca lui: — Ticălos nenorocit, oftă el. Ați spus două bătrâne și ceva pe deasupra. — O sută acum, și Încă două dacă-mi furnizezi informația. Începu să clipească nervos: — Nu știți ce-mi cereți, Herr Gunther. E implicată o frăție. M-ar ucide dacă ar afla că i-am arătat cu degetul. Frățiile erau sindicatele foștilor condamnați, dedicate oficial reabilitării infractorilor. Aveau nume respectabile de cluburi, iar regulamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
scos din nou portofelul și i-am pasat două de cincizeci. El ridică bancnotele Înspre fereastră ca să se uite cu atenție la desenele vizibile numai În lumină. Cred că glumești, i-am zis. Neumann se uită la mine fără să clipească: — În legătură cu ce? Strecură repede banii În buzunar. — Las-o baltă. M-am ridicat, am lăsat niște mărunțiș pe masă și l-am Întrebat: — Încă ceva. Îți amintești când anume ai auzit de recompensa pusă pe capul lui Mutschmann? Neumann păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]