3,228 matches
-
mamon de copchil”, cum mă dezmierda bunica, săptămânal, duminica le ofeream acestor femei văduve un ritual plin de farmec și naivitate, ele înfruptându-se copios din ghiveciul meu preoțesc și îmbunătățindu-și starea de spirit. Îmbrăcat cu o haină lungă cusută cu fir aurit și paiete, moștenită de la bunicul, cu capul acoperit de potcap, aveam în mâna dreaptă o cruce din lemn și un sfeșnic vechi din bronz, cu care le atingeam capul, iar în mâna stângă cădelnița cu care le
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fotbal, decât la pașii de unu cu unu și doi cu doi. Apropierea spectacolelor o găsea pe bunica într-o stare paroxistică de agitație, ocupându-se de procurarea costumului popular format din: cizme din piele, ițari, cămașă de tort, chimir cusut cu mărgele, bundiță cu dihor și căciulă de astrahan, toate împrumutate de la o rudă apropiată, Nelucu lui Arcadie Baltag, un băietan mai mare decât mine cu doi ani. La școală, în pauzele dintre ore, cei mai mulți dintre băieți eram foarte activi
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
alții... avorturi... da... Că aveau doctor care-i cunoștea. - E adevărat că frații Arnăuțoiu omorau copiii născuți în pădure? - Nu... Au omorât un băiat mic... Nu i-a mai dat piept să sugă... Toma Arnăuțoiu era un băiat înalt, curățel, cosea, aduna prune cu noi. I-a dat afară din serviciu că erau țărăniști și ei au fugit în pădure. Maria Plop a murit în pușcărie, cu maică-sa. Maria era servitoarea lor, adusă din Basarabia la 12 ani. O luase
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
de la trecerea în lumea umbrelor a genialului narator? Harap Alb pleacă la Ierusalim cu Ochilă, cu Flămânzilă și cu Setilă, în căutarea fetei Împăratului Roș, iar Spânu așteaptă să i se aducă totul la tălpi. Și-i aducem... Ivan își coase din nou turbinca ruptă, prin bortele căreia a scăpat câte-un basarabean, un georgian, un cecen, un ucrainean... Stan Pățitu scoate și ultima coastă de drac din trupa de balet, arvunită la Stanbul sau prin Cipru. Fata babei a luat
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
ore. - Ungem de cu seara coada cu un pic de untură de porc, ca s-o împletim ușor a doua zi. Mirele ce poartă? - Gaci (pantaloni extrem de largi, ca o fustă, din in), straiță, chimeșă, clop, brăcinare. Pe steag, am cusut chișchineuț, cum ar fi o batistă. A scos mirii afară, la soare, în curte, și i-a rezemat, așa împodobiți, de niște buturugi cenușii de fag. Mă uitam la păpușile acestei bătrâne și m-a cuprins așa, ca o jale
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cuviință să dea lui Felix această explicație: - El e foarte debil, și mama nu vrea ca el să se obosească prea mult. Destul își bate capul cu pictura. Simion aprobă din cap. - Ei, strigă Otilia din mijlocul sofalei, unde, șezîndturcește, cosea ceva, când Felix trecu prin fața ușii deschise a odăii ei, spune-mi drept, cum m-a ponegrit Aurica? Am auzit că te-a chemat în lipsa mea! Felix se opri lingă ușă, încurcat. - Intră înăuntru, vino aci lângă mine. Și Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
timpurii a mamei lui. Simțea nevoia să i se mărturisească, să se așeze sub protecția ei, să facă întocmai ce i se ordona. - Felix, striga câteodată Otilia, cum ești de neatent! Îțicade nasturele de la haină. Vino încoace, să ți-l cos! Atenția aceasta era cu atât mai hazlie, cu cât Otilia își pierdea nasturii ei fără nici un regret, și mai degrabă arunca o rochie la gunoi, decât s-o repare. Felix venea supus și pre-gustînd voluptatea apropierii. Otilia îl trăgea spre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix venea supus și pre-gustînd voluptatea apropierii. Otilia îl trăgea spre ea cu o dulce violență, țâțâia din gură nemulțumită, atârna un fir de ață în gura lui Felix, ca să nu uite (superstiție pe care o cultiva mult), și apoi cosea nasturele, în vreme ce Felix îi sorbea parfumul părului ei risipit sub chiar obrajii lui. De la o vreme, nasturii, fiind cusuți prea solid, nu mai cădeau, încît într-o zi Felix, G. Călinescu simțind nevoia imperioasă de a sorbi respirația Otiliei, rupse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nemulțumită, atârna un fir de ață în gura lui Felix, ca să nu uite (superstiție pe care o cultiva mult), și apoi cosea nasturele, în vreme ce Felix îi sorbea parfumul părului ei risipit sub chiar obrajii lui. De la o vreme, nasturii, fiind cusuți prea solid, nu mai cădeau, încît într-o zi Felix, G. Călinescu simțind nevoia imperioasă de a sorbi respirația Otiliei, rupse un nasture și merse la ea. - Mă mir, zise Otilia, doar ți l-am cusut bine deunăzi! Nu-l
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o vreme, nasturii, fiind cusuți prea solid, nu mai cădeau, încît într-o zi Felix, G. Călinescu simțind nevoia imperioasă de a sorbi respirația Otiliei, rupse un nasture și merse la ea. - Mă mir, zise Otilia, doar ți l-am cusut bine deunăzi! Nu-l bănui, sau se prefăcu că nu-l bănuiește, ci numai se arătă supărată de atâta neglijență. Căzut pe panta disimulației, Felix se pretextă bolnav. Otilia, serioasă, îi vâra mâna prelungă de-a lungul gâtului, să vadă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acasă. Pe dată ce apărea Pascalopol, sau o chema în oraș, Otilia redevenea distrată și nerăbdătoare de petreceri inedite. Atunci toate gingășiile ei față de Felix își pierdeau, spre ciuda acestuia, orice semnificație. Dacă Pascalopol intra în chiar clipa când Otilia cosea nasturele lui Felix (lucrul se-ntîmplă o dată), fata nu lăsa lucrul, nici nu-și schimba stilul familiar, dar ochii ei erau iluminați, și, pe dată ce sfârșea, alerga la moșier și începea cu el obișnuitele calinerii. Felix rămânea astfel un copil
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
reprimă cu religiozitate orice instinct impur (nu fără oarecare ciudă, uneori, și porniri de gelozie față de Pascalopol) și se mulțumi cu strângerea de mâini și sărutarea castă, alunecată spre ureche. Totuși și așa fură surprinși o dată în chip neplăcut. Otilia cosea un nasture la haina lui Felix, și acesta nu se putuse elibera de ispita de a o săruta, când Stănică intră dezinvolt pe ușă. - Faceți, faceți, zise el protector, ca și când între Felix și Otilia erau legături indiscutabile, mărturisite. Otilia îi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ajungcursurile de la Universitate? Nu e bine să te obosești. La ce folosește? Pe Titi nu-l mai lăsăm să muncească atât. Și Titi e lăudat, cum știi, de profesori pentru talentul lui, o să fie un pictor cu vază. Aglae, care cosea nasturi la o rochie, înfipse și ea un ac în Felix: - Și-ți plătește ceva pentru comediile alea? - Nu! - Apoi, fără bani cine mai face azi ceva? Atât spuseră cele două femei și-și văzură de treabă cu o indiferență
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de tinichea din acelea pentru tutun, în care se afla un morman de monede de toate mărimile. Se gândi câți bani să ia, apoi se hotărî să ia cutia cu totul. Atunci zări sub cutie un pachet de coale scrise, cusute printr-o sfoară roșie, în chip de caiet, și cu un titlu care-l izbi, cu toată graba lui, întrucît găsise acolo numele său. Scoase caietul și citi pe copertă aceste rînduri: Cont de cheltuieli ce-am făcut pentru minorul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
morga unui spital. Ce să vezi dumneata? Într-un fel de magherniță cu geamuri mari erau vreo câteva mese de brad cu scândura subțire, puțin îndoită și cu o gaură la partea din mijloc, iar dedesubt o găleată. Un om cosea repede cu o undrea pieptul G. Călinescu și pântecele unui mort. Mațele erau violete ca niște găitane bine împăturite, iar coastele erau date frumușel de o parte și de alta și aveau seu pe dedesubt. Pe urmă am văzut cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nevoie de precauții mari, ca nimeni să nu-i fure banii. Găsi într-un dulap un fel de pânză tare, cam ca aceea din care se face foaia de cort și o dădu Otiliei să-i facă în săculeț bine cusut cu un cordon la gură. Tot Otiliei îi dădu însărcinarea de a-i face în spatele pantalonilor un buzunar interior închis cu trei nasturi. Lucrul Otiliei era foarte satisfăcător, însă spre mai multă siguranță bătrânul mai trase o cusătură cu sibiaș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pierd nimic! Mă întind o jumătate de oră, să-mi revin... Să mă treziți exact după o jumătate de oră. Nu vreau să pierd nimic!“ A adormit pe loc, într-o cămăruță alăturată, și mi-a venit ideea să-l cos. S-a căutat febril în toată casa ață cât de multă și ne-am pus pe cusut, trei-patru inși, de-am făcut din prietenul nostru, în zece minute, un burduf, o mumie, atât de tare erau cusute hainele în jurul trupului
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ideea să-l cos. S-a căutat febril în toată casa ață cât de multă și ne-am pus pe cusut, trei-patru inși, de-am făcut din prietenul nostru, în zece minute, un burduf, o mumie, atât de tare erau cusute hainele în jurul trupului. Eu și cu ceilalți doi ne-am prefăcut că suntem și noi întinși alături când l-am trezit zgâlțâindu-l: „Scoală, mă, ce ai de nu te scoli?“ El nu putea deschide decât ochii: „Nu știu ce am, nu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
a dat și sarcina, de începător, de a muta hainele deținuților de pe o tarla pe alta. Așa-zisele haine erau rămășițele date la reformă ale hainelor pe care le foloseau batalioanele disciplinare ale armatei. Mulți dintre noi știau să le coasă bine, cu petice suprapuse, așa încât vestele respective erau bune mijloace de apărare față de clima capricioasă a Dobrogei. Când a trebuit să car hainele celor care se încălziseră muncind, s-a lăsat o ploaie subțire și deasă, așa că purtatul hainelor grele
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
suia în tramvai la nouă, și la zece fără un sfert suna la ușa din spate. În unele zile îi deschidea Leana, spălătoreasa. Pe madam Ioaniu o găsea sus, în fotoliu ei, un fotoliu învelit în piele : pleznise pielea, o cususe, pleznise iar, se-nnegrise ; puseseră peste el un covor, și-acolo, peste covor, stătea madam Ioaniu. Era plină de covoare camera lu madam Ioaniu : covoare pe dormeză și pe pereți, tablouri și o oglindă mare până-n tavan. Oglindă venețiană, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-le-ncoa... Și ce mai râdea madam Ioaniu... La ce să fi umblat cu nasu pe sus și să nu le fi luat ? Cine pierdea ? Nu pierdea tot ea ? La ce bun atuncea ? Las’ că era și mulțumite de ce le cosea : — Dumneata, madam Delcă, ai mâini de aur ! Ce m-aș face eu fără dumneata ? ! se lingușea Ivona la probă, când vedea ce rochie-i iese. Are mâini de aur madam Delcă, îi zicea mă-sii. Și madam Ioaniu, din fotoliul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-s prietini, tu să n-ajungi la mâna lor... Cum zicea și madam Ioaniu, Dumnezeu s-o ierte... O perdeluță gălbuie, stropită de ulei și cu marginea descusută, acoperă fereastra bucătăriei, zăbrelită de drugi solizi de metal înnegrit. Perdeaua a cusut-o madam Ioaniu, iar drugii de metal i-a pus cu mâna lui chiar generalul, după ce ultimul hoț a intrat prin fereastra bucătăriei, cățărându-se pe acoperișul magaziei de lemne. Pe atunci nu mai aveau soldat și peste încă vreo
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din top. Am părul perfect pieptănat, port cercei discreți, că așa te Învață În articolele despre Cum-să-obții-slujba-dorită și sînt Îmbrăcată cu noul meu taior elegant Jigsaw. (Mă rog, aproape nou. L-am luat de la magazinul Cancer Research și i-am cusut nasturele lipsă, dar nici nu se vede.) Mă aflu aici ca reprezentantă a Panther Corporation, firma la care lucrez. Scopul Întîlnirii de azi este acela de a finaliza un acord de promovare Între noua băutură Panther Prime sports, cu aromă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
al ei care e mereu acuzat de fraudă și face recurs și - din cauză că Lissy e incredibil de deșteaptă - scapă de fiecare dată. Acum e cu cătușe la mîini, iar peste o clipă Îl vezi Îmbrăcat la patru ace, În costum cusut de mînă și o invită să ia masa cu el la Ritz. — A vrut să-mi cumpere o broșă cu diamante, spune Lissy, dîndu-și ochii peste cap. Avea cu el catalogul Asprey și zicea Întruna „Asta e chiar drăguță“. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
în camera de la capătul grajdului. Uneori îl luau și la cîmp. Odată a venit cu tatăl lui aici. Aveau un ogor cu mohor sus, pe coastă. Mihai fusese lăsat la umbra căruței, culcat pe un braț de iarbă. Tatăl lui cosea mohorul. Probabil că se terminase apa, sau răsturnase el găleata; cert e că nu mai putea de sete. Striga, dar, din cauza vîntului, nu era auzit. Atunci, tîrîndu-se pe coate, a pornit la vale, pînă la ochiurile de apă de pe șes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]